Mara de Patagonia

Mara de Patagonia

by | 1 Dec 2017

MARA DE PATAGONIA

Dolichotis patagonum

Clasa: Mammalia

Ordin: Rodentia

Familie: Caviidae

Specie: Dolichotis patagonum

Greutate: 7,73 kg – 8,44 kg

Lungime: variază între 610 și 810 mm, cu o medie de 700 mm

Perioada de gestație: aproape 100 de zile

Pui la naștere:  1-3 pui

Speranța de viață: 14 ani în grădini zoologice

GENERAL

Mara de Patagonia este cel de-al doilea cel mai mare membru al familiei Caviidae. Ele pot fi deosebite de ceilalți membri ai Caviidae prin dimensiunile lor mari, urechi lungi ca iepurele (Dolichotis înseamnă literalmente “ureche lungă”) și coadă scurtă, aproape fără păr, pe care o ține aproape de corp. Are blană scurtă, gri, cu o zonă de culoare albă,pe coapsă.

Două subspecii sunt recunoscute: Dolichotis patagonum centricola și Dolichotis patagonum patagonum, care se disting în funcție de localizarea geografică și de culoarea blănii.

Mara de Patagonia este rozătoare. În cea mai mare parte a anului, ele călătoresc în perechi de mascul – femelă și, foarte rar. Densitățile populației locale se pot intensifica în mod dramatic în această perioadă, și au fost observate grupuri de până la 70 de indivizi.

HABITAT

Mara de Patagonia trăiește numai în regiunile centrale și sudice ale Argentinei. În general clasificată ca deșert, această zonă prezintă o gamă largă de microhabitate distincte, variind de la câmpiile nisipoase până la stepele arse. Precipitațiile sunt extrem de imprevizibile și există schimbări uriașe în precipitații. Zona este destul de caldă, temperaturile medii vara fiind de obicei în jur de 20 de grade Celsius, iar temperaturile de iarnă rar scadă sub îngheț. În general, mara de Patagonia preferă să construiască dune în habitat deschis, dominat de ierburi și alte plante cu creștere redusă. Ele monitorizează vizual  pradă, ceea ce este mai puțin eficient în habitate mai închise.

Mara de Patagonia este o specie monogamă, iar perechile de sex opus se leagă de obicei pentru viață. Legătura este menținută în principal de eforturile masculului, care urmărește și apără femela oriunde merge. Ca să iși marcheze teritoriul său, el urinează asupra ei, în jurul ei, și o apără cu înverșunare de masculii rivali.

HRANA

Mara de Patagonia arată o flexibilitate considerabilă în adaptarea dietei. Indiferent de sezon, ierburile reprezintă aproape 70% din dieta lor.

În plus față de iarbă, o proporție semnificativă din dieta lui D. patagonum constă din diferite specii de cactuși. În general, cactușii ar putea reprezenta o sursă importantă de apă pentru această specie. Acest lucru poate ajuta la compensarea imprevizibilității precipitațiilor.

CONSERVARE

Mara de Patagonia este clasificată ca fiind aproape amenințată pe lista roșie a speciilor amenințate de către IUCN. Modificarea habitatului, cel mai probabil cauzată de introducerea oilor domestice, este o problemă majoră cu care se confruntă această specie. Dolichotis patagonum sunt, de asemenea, vulnerabile la vânătoare, deoarece sunt ucise pentru carne și piele

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București puteți vedea o familie frumoasă compusă din cinci exemplare de Mara de Patagonia!

Marmoseta Geoffroy

Marmoseta Geoffroy

by | 1 Dec 2017

MARMOSETA GEOFFROY

Callithrix geoffroy

Clasa: Mammalia

Ordin: Primates

Familie: Cebidae

Gen: Callithrix

Specie: Callithrix Geoffroy

Greutate: 300 – 360 grame

Lungime: 12-15 cm

Număr de pui: 2 pui

Perioada de gestație: 148 zile

Speranța de viață: 10 ani în sălbăticie, 12 ani în grădini zoologice

GENERAL

Marmoseta lui Geoffroy (Callithrix geoffroyi) se găsește în sud-estul Braziliei. Acestea locuiesc în statul Espirito Santo și în partea estică și nord-estică împădurită a statului Minas Gerais. Se află la nord de Rio Jequitinhonha și Aracuai și de la sud până la granița de stat a Espirito și Rio de Janeiro. Populația de la sud de Rio Jequitinhonha a provenit din animale eliberate în apropierea râului în 1975. Această populație s-a răspândit spre est. O populație hibridă de Callithrix penicillata x C. geoffroy a fost găsită în Serra da Piedade de-a lungul Rio Piracicaba. Marmosetele sunt diurne și arboreale, trăind în grupuri de 8 – 10 indivizi.

Masculul și femela dominantă din fiecare grup de marmosete formează o legătură pereche monogamă. Numai această pereche va reproduce. Comportamentul dominant al femelei de reproducere va opri ovulația la alte femele din grup. Acest proces poate fi ajutat de feromoni produși în glandele mirositoare ale femelelor dominante. Ca urmare, femelele subordonate nu se pot reproduce în timp ce rămân în grup. O astfel de ierarhie este mai puțin evidentă în rândul masculilor.

HABITAT

Marmosetele locuiesc în zonele inferioare secundare și în pădurile sub-montane, pădurile veșnic verzi, marginea pădurilor și zonele de pădure uscate. Ele se găsesc, în general, la o altitudine cuprinsă între 500 și 700 m, dar pot fi găsite la 800 m.

HRANA

Marmosetele sunt omnivore, consumând în principal fructe, insecte și plante. Ele mănâncă și flori, nectar, broaște, melci, șopârle și păianjeni.

.

CONSERVARE

Marmoseta lui Geoffroy este considerată că nu prezintă risc privind dispariția de către de IUCN. Tendința populației pentru această specie este clasificată ca stabilă. Cu toate acestea, distrugerea pe scară largă a habitatului specific al acestei specii, cauzează scăderea populației. În 1982, Russell Mittermeier a recomandat ca C. geoffroy să fie listată ca fiind pe cale de dispariție, însă studiile efectuate în 1991 au descoperit că acestea sunt abundente la nivel local. În 1994, 1996, și în 2000, C. geoffroy a fost catalogată ca fiind vulnerabilă de către IUCN. Astăzi, această specie nu este considerată c fiind amenințată grav cu dispariția.

LA ZOO BUCURESTI

La Zoo București puteți admira 6 exemplare foarte jucăușe de Marmoste Geoffroy!

Marmoseta cu urechi de bumbac

Marmoseta cu urechi de bumbac

by | 1 Dec 2017

MARMOSETA CU URECHI DE BUMBAC

Callithrix jacchus

 

Clasa: Mammalia

Ordin: Primates

Familie: Cebidae

Gen: Callithrix

Specie: Callithrix jacchus

Greutate: 300 – 360 grame

Lungime: 12-15 cm

Număr de pui: 2 pui

Perioada de gestație: 148 zile

Speranța de viață: 10 ani în sălbăticie, 12 ani în grădini zoologice

GENERAL

Marmoseta cu urechi de bumbac  are o lungime a corpului de aproximativ 12 – 15 cm, cu o coadă lungă de 29,5 – 35 cm. Caracteristicile distinctive ale marmosetelor cu urechi de bumbac includ căptușeala alungită a urechilor și zona albă pe frunte. Blana lor de pe cap este, de obicei, maro închis, în timp ce blana lor din spate este de o culoare brun-maro. Acestea au, de asemenea, dungi de coadă foarte pronunțate.

HABITAT

Marmosetele cu urechi de bumbac pot fi găsite în zona de margini a pădurilor, spre deosebire de adâncurile din interiorul acesteia. Ele trăiesc în mai multe tipuri de păduri, inclusiv plantații.

 

HRANA

Această specie mănâncă insecte, păianjeni, fructe, flori și nectar. Mai rar, au fost observate hrănindu-se cu șopârle mici, ouă de pasăre, cuiburi și broaște.

CONSERVARE

Marmosetele cu urechi de bumbac sunt una dintre cele mai periclitate specii callitrichid. Distrugerea completă a habitatului lor din nord-estul Braziliei a amenințat grav această specie, însă numărul lor din zona de sud-est a Braziliei pare să crească. Cu toate acestea, specia a fost încadrată de către IUCN ca neprezentând încă risc pentru includerea în categoria speciilor vulnetabile.

LA ZOO BUCURESTI

La Zoo București puteți admira o pereche de marmosete cu urechi de bumbac!

Muflonul

Muflonul

by | 1 Dec 2017

MUFLONUL

(Ovis ammon musimon)

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasa: Mammalia

Ordin: Artiodactyla

Familie: Bovidae

Subfamilie: Caprinae

Gen: Ovis

Distribuție: America Centrală și de Sud.

Habitat: trăiește în pădurile și zonele cu dealuri joase.

Dimensiuni: 1,1 – 1,5 m

Greutate:

– masculul: 45 kg

– femela: 30 kg

Stare de conservare: vulnerabil

 

GENERAL

Muflonul, numit și oaie sălbatică, este strămoșul oii domestice. Este un mamifer agil care poate face salturi de 2 metri înălțime și 3–4 m lungime. Muflonul are simțuri foarte bune.

Aspectul general al muflonului este asemănător cu cel al berbecului. Masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă, uneori, și ele coarne, mai mici, de până la 10–12 cm. Copita muflonului este la fel cu cea a oii domestice.

Muflonii pasc și se adapă seara și noaptea.

Împerecherea are loc în perioada octombrie-noiembrie. După aproximativ 22 săptămâni, muflonul femelă se retrage singură, în locuri ascunse și fată unul sau, mai rar, doi miei, cu care revine la turmă.

 

HABITAT

Trăiește, în special, în pădurile din zonele de dealuri joase și coline, precum și în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută, iar, în arealul originar, în zona stâncoasă și destul de aridă. Evită zonele cu prea multă apă și nu înoată decât în cazuri cu totul excepționale.

A fost reintrodus, cu succes, în România, în primul rând, în Dobrogea, apoi și în alte regiuni, cum ar fi, de exemplu, Muntenia.

HRANA

Hrana muflonului este vegetală, constând din ierburi de pădure, lăstari, frunze etc. Uneori intră și în culturi, dacă acestea sunt prea aproape de arealul său.

CONSERVARE

Principalele amenințări sunt: vânătoarea și braconajul (pentru carne),  accidentele rutiere, bolile transmise de animale domestice, precum și pierderea habitatului. În general, muflonii par a fi extrem de toleranți la tulburările umane.

LA ZOO BUCURESTI

Zoo București găzduiește 15 exemplare de Muflon.

Oaia cu coamă

Oaia cu coamă

by | 1 Dec 2017

OAIA CU COAMĂ

(Amotragus lervia)

Clasa: Mammalia

Ordin: Artiodactyla

Familie: Bovidae

Gen: Ammotragus

Specie: A. lervia

Distribuție: Africa

Habitat: zone aride de munte

Dimensiuni: corp: 130 – 170 cm, coarne: 80 cm

Greutate: 40 – 145 kg

Perioada de gestație: 22 săptămâni

Număr pui la naștere: 1 (foarte rar 2)

Hrană: erbivoră

Speranța de viață: 10 – 15 ani

Status de conservare: vulnerabil

GENERAL

Oaia cu coamă are blana de culoare maro-nisipoasă, mai închisă în funcție de vârstă, cu o linie mai întunecată de-a lungul spatelui. Partea superioară și părțile exterioare ale picioarelor sunt maroniu-roșcat sau gri-maroniu.

Blana prezintă o coamă scurtă și dreaptă pe gât și umeri și una mult mai lungă pe grumaz, regiunea toracică și partea de sus a picioarelor din față.

Coarnele au o secțiune transversală triunghiulară. Coarnele sunt direcționate spre exterior, înapoi, apoi spre interior, în formă de semilună, și ajung până la 80 cm. Coarnele sunt destul de netede, cu mici riduri evidente la bază, pe măsură ce animalul se maturizează.

HABITAT

Oile cu coamă trăiesc, în mod natural, în Africa de Nord: Algeria, Tunisia, nordul Ciadului, Egipt, Libia, Mali, Mauritania, Maroc, Niger și Sudan (la vest de Nil și în Dealurile Mării Roșii la est de Nil).

Oile cu coamă sunt foarte agile și pot atinge un salt în picioare de peste 2 metri, fiind bine adaptate habitatului lor, care constă în munți și canioane abrupte.

Deseori, fug la primul semn de pericol, de obicei, alergând spre cele mai înalte regiuni.

HRANA

Oile cu coamă trăiesc în zonele muntoase aride, în care pasc ierburi, tufișuri și licheni. Sunt apte să-și asigure necesarul de apă din alimentele cu care se hrănesc, dar dacă găsesc o sursă de apă, beau în cantități însemnate.

CONSERVARE

Habitatul arid în care trăiesc și numărul de pui la naștere – unul sau, foarte rar, doi, fac ca situația oilor cu coamă să fie vulnerabilă.

LA ZOO BUCUREȘTI

Oaia cu coamă sau Oaia berberă este reprezentată prin 5 exemplare la Zoo București și vă așteaptă să le vizitați!