MUFLONUL

(Ovis ammon musimon)

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasa: Mammalia

Ordin: Artiodactyla

Familie: Bovidae

Subfamilie: Caprinae

Gen: Ovis

Distribuție: America Centrală și de Sud.

Habitat: trăiește în pădurile și zonele cu dealuri joase.

Dimensiuni: 1,1 – 1,5 m

Greutate:

– masculul: 45 kg

– femela: 30 kg

Stare de conservare: vulnerabil

 

GENERAL

Muflonul, numit și oaie sălbatică, este strămoșul oii domestice. Este un mamifer agil care poate face salturi de 2 metri înălțime și 3–4 m lungime. Muflonul are simțuri foarte bune.

Aspectul general al muflonului este asemănător cu cel al berbecului. Masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă, uneori, și ele coarne, mai mici, de până la 10–12 cm. Copita muflonului este la fel cu cea a oii domestice.

Muflonii pasc și se adapă seara și noaptea.

Împerecherea are loc în perioada octombrie-noiembrie. După aproximativ 22 săptămâni, muflonul femelă se retrage singură, în locuri ascunse și fată unul sau, mai rar, doi miei, cu care revine la turmă.

 

HABITAT

Trăiește, în special, în pădurile din zonele de dealuri joase și coline, precum și în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută, iar, în arealul originar, în zona stâncoasă și destul de aridă. Evită zonele cu prea multă apă și nu înoată decât în cazuri cu totul excepționale.

A fost reintrodus, cu succes, în România, în primul rând, în Dobrogea, apoi și în alte regiuni, cum ar fi, de exemplu, Muntenia.

HRANA

Hrana muflonului este vegetală, constând din ierburi de pădure, lăstari, frunze etc. Uneori intră și în culturi, dacă acestea sunt prea aproape de arealul său.

CONSERVARE

Principalele amenințări sunt: vânătoarea și braconajul (pentru carne),  accidentele rutiere, bolile transmise de animale domestice, precum și pierderea habitatului. În general, muflonii par a fi extrem de toleranți la tulburările umane.

LA ZOO BUCURESTI