Papagali Psittacula

Papagali Psittacula

by | 31 Dec 2016

Papagalii Psittacula

Papagalul Marele Alexander

Psittacula eupatria

Papagalul Micul Alexander

Psittacula krameri

Genul Psittacula sau papagalii africo-asiatici, așa cum sunt cunoscuți, provin din Africa în Asia de Sud-Est. Sunt specii foarte răspândite. Dintre toate speciile existente, numai Psittacula calthropae, Psittacula caniceps și Psittacula echo nu au o subspecie reprezentativă în nicio parte a continentului Asia.

Celelalte două genuri asiatice, Loriculus și Psittinus, sunt reprezentate de numai două și respectiv o specie, care apar în partea continentală a Asiei. Numele genului Psittacula este un diminutiv al psitacului latin, “papagalul”.

Papagalul Marele Alexander reprezintă o specie amenințată având în vedere tendința accentuată de scădere a populației.

Papagalul Marele Alexander este larg răspândit în sud și sud-estul Asiei, în Pakistan, în insulele indiene (inclusiv Insulele Andaman și Narcondam Island), Sri Lanka, Nepal, Bhutan și Bangladesh, în Insula Cocos și în sudul și centrul Myanmar, Thailanda, sudul și vestul Laos-ului, în Cambodgia și sudul Vietnamului.

Papagalul Marele Alexander (Psittacula eupatria) este numit astfel după Alexandru cel Mare care l-a introdus în Europa. Acești papagali sunt păsări foarte active, curioși și plini de energie. De asemenea, papagalilor Marele Alexander le place mult să se scalde. Specia  aproape a dispărut în întregime din Thailanda, fiind rămase doar populații mici.

Papagalul Micul Alexander se întâlnește în sudul Mauritaniei spre sudul Guineei, estul până la sudul Sudanului și nordul Ugandei. Speciile sunt introduse pe scară largă în întreaga lume, deși identificarea subspeciei a acestor populații este puțin cunoscută. De asemenea, papagalul Micul Alexander se regăsește și în Europa și Orientul Mijlociu, și la nivel local în Africa de Nord și de Sud, Mauritius, Seychelles, local în Asia de Sud-Est, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Insulele Hawaii, local în America de Nord (California, Florida), local în Antilele Mari și Mici și în Venezuela.

Spre deosebire de Papagalul Marele Alexander, Papagalul Micul Alexander nu este în pericol de dispariție, specia fiind destul de răspândită atât în zonele native, cât și în cadrul zonelor în care a fost introdus.

La Zoo București, în cadrul Exotariului, pot fi admirate trei exemplare din specia Papagalul Marele Alexander și 7 exemplare din Papagalul Micul Alexander.

Papagal Cacatua

Papagal Cacatua

by | 31 Dec 2016

Papagal Cacatua

Cacatua Sulfurea

Papagalul Cacatua măsoară aproximativ 34 cm lungime, fiind un papagal de dimensiuni medii, cu penaj alb, picioare gri și o creastă galbenă sau portocalie.

Papagalul Cacatua se găsește în zonele împădurite și cultivate din Australia, Noua Guinee, Indonezia, Insulele Solomon și Filipine.

Hrana constă, în principal, din semințe, muguri, fructe, nuci și plante erbacee.

Papagalii cacatua diferă de ceilalți papagali datorită crestei lor, care poate fi ridicată atunci când este necesar.

Papagalii cacatua sunt nomazi, călătoresc în grupuri, mai mici sau mai mari,  în zonele cu o cantitate mare de hrană. Ei zboară numai în timpul zilei, hrănindu-se și odihnindu-se înainte de a se întoarce noaptea la cuiburile lor. Unele păsări se strecoară în cuiburi, altele în frunzișul copacilor.

Specia a suferit un declin dramatic, care este încă în curs de desfășurare, astfel încât aceasta este acum pe cale de disparitie pe mai multe insule. Conform ultimelor studii efectuate de către IUCN, se estimează că în prezent în sălbăticie sunt mai puțin de 3.000 de exemplare. Cauzele determinate pentru încadrarea speciei de papagal cacatua în categoria amenințat critic cu dispariția constau în distrugerea habitatului prin defrișări semnificative, dar și urmare a comerțului internațional cu această specie.

Papagalul Cacatua este inclus în cadrul Anexei 1 a Convenției CITES. La nivel internațional sunt implementate planuri de redresare a speciei în sălbăticie, devenind o prioritate pentru Indonezia. Mai multe subpopulații cacadu au crescut pe Insula Sumba, Indonezia între anii 1992 și 2002 ca urmare a eforturilor de conservare (inclusiv educația locală, eco-turismul, precum și aplicarea  legii privind protejarea faunei sălbatice).

La Zoo București puteți admira un frumos exemplar de papagal cacatua, foarte jucăuș, care realizează zboruri complicate în cadrul volierei sau care poate fi văzut, foarte des, agățat cu capul în jos.