RAȚA MICUL ATLANTIC

Callonetta Leucophrys

Subfamilia Tadorninae

Rața Micul Atlantic este o rață mică, ce se găsește în pădurile din America de Sud. Este singura specie din genul Callonetta. Această specie poate fi mai aproape de rațe și aparține subfamiliei Tadorninae.

După atingerea maturității sexuale, Rațele Micul Atlantic formează legături puternice de perechi. Aceste legături de perechi durează, de obicei, un singur sezon de reproducere, dar pot dura pe parcursul vieții unei perechi.

Atât masculii, cât și femelele participă la clocirea ouălor, totuși, un studiu arată că femelele au fost singurele responsabile pentru clocire.

Deoarece puii își petrec cea mai mare parte a timpului în apă, se freacă de părinți,  impregnându-se, astfel, cu uleiuri esențiale necesare impermeabilizării. Ambii parteneri joacă un rol important în creșterea și apărarea puilor până când se plictisesc, la vârsta de 50-55 de zile a puilor.

Această specie cuprinde un număr mare de exemplare, și, prin urmare, nu se apropie de pragurile pentru încadrarea în categoria vulnerabil.

La ZOO București se pot admira 2 exemplare din această specie.

RAȚA MICĂ SECERĂ

Anas Falcata

Rața Mică Seceră este întâlnită din estul Siberiei și Mongolia până la nordul Japoniei, iar în perioada de iarnă în sud-estul Asiei și în estul Indiei. De asemenea, s-au observat exemplare de Rață Mică Seceră în America, Polonia și Thailanda.

Habitatul natural este format din lacurile de apă dulce, iazuri, râuri și mlaștini care sunt înconjurate de păduri. Ele pot fi găsite și pe țărmurile Japoniei.

Rațele Mici Seceră sunt văzute în perechi și în grupuri mici. Dar, în timpul migrației și al iernii, acestea sunt văzute în efective mari. De asemenea, ele sunt adesea observate migrând și iernând cu alte specii Anas. Majoritatea activităților se desfășoară în timpul zilei, dar migrația se produce, adesea, noaptea.

Rațele Mici Seceră sunt păsări foarte sociabile, asociindu-se chiar și cu alte specii.

Hrana este compusă din materie vegetală, semințe, orez și plante acvatice. Ocazional, consumă, de asemenea, nevertebrate mici și moluște moi.

Zborul este principala apărare pe care o au împotriva prădătorilor. Femelele  au penajul cu tonuri maronii care servesc mai bine la camuflarea lor și a cuiburilor lor.

Se cunoaște că oamenii vânează Rațele Mici de Seceră, atât pentru mâncare, cât și pentru penele lor.

În prezent, Rața Mică Seceră nu este amenințată, dar este protejată în temeiul Legii privind păsările migratoare. Potrivit IUCN, situația acestei specii este cel puțin îngrijorătoare. Acestea locuiesc într-o zonă geografică largă, iar numărul populației pare să fie stabil. Există eforturi de reglementare a vânătorii tuturor păsărilor acvatice.

La ZOO București puteți admira două exemplare din această specie.

RAȚA MANDARIN

Aix Galericulata

Rața Mandarin se întâlnește în estul Siberiei, China și Japonia, iar în perioada de iarnă în sudul Chinei și Japonia. Există o populație mică și în Marea Britanie, care provine din eliberarea exemplarelor captive de Rață Mandarin.

Rățoiul Mandarin cu penajul său de împerechere se numără printre cele mai împodobite și mai frumoase păsări. Are pene aurii la gât, o creastă proeminentă pe cap și pene de un galben strălucitor, pe fiecare aripă interioară.

Este una din rațele cele mai arboricole, adesea odihnindu-se pe crengi și făcându-și cuibul în scorburi. Are ghearele ascuțite pentru a se agăța de ramuri, iar coada este lungă și lată, acționând ca o frână la aterizare.

Hrana sa constă din semințe, nuci și unele nevertebrate, cum ar fi insecte și melci.

Distrugerea habitatului a avut un impact sever asupra populațiilor orientale de Rațe Mandarin. Actuala populație asiatică poate fi mai mică de 20.000 de păsări. Un factor care a ajutat Rața Mandarin să supraviețuiască este determinat de faptul că nu sunt vânate pentru mâncare. Rața Mandarin este prețuită de japonezi și chinezi. În aceste țări, ele reprezintă un simbol al fericirii și fidelității conjugale.

Vizitatorii Grădinii Zoologice București pot urmări cele 16 exemplare de Rațe Mandarin.

RAȚA HAWAIANĂ

Anas Wyvilliana

Această specie poate fi considerată pe cale de dispariție, deoarece în sălbăticie mai există o gamă foarte mică și fragmentată pe câteva insule, urmare a distrugerii habitatelor naturale, precum și ca urmare a hibridizării, care reduce treptat numărul exemplarelor pure.

Habitatul natural este format din zonele umede, iazuri de coastă, lacuri, mlaștini, pajiști inundate, izvoare de munte, și uneori păduri mlăștinoase.

Împerecherea are loc pe tot parcursul anului, cu majoritatea înregistrărilor de reproducere între lunile martie și iunie, conform studiilor efectuate.

Este o pasăre care se hrănește cu nevertebrate, semințe și materii vegetale.

O scădere semnificativă a populației s-a înregistrat urmare a prădării cuiburilor de către șobolani, manguste, câini și pisici domestice, dar și prin pierderea habitatului, pentru agricultură și dezvoltare urbană. De asemenea, vânătoarea păsărilor de apă migratoare a determinat reducerea semnificativă a speciei.

Specia a fost reintrodusă la Oahu, prin eliberarea de 326 păsări crescute în captivitate între 1958 și 1982 (US Fish and Wildlife Service 2005); în 1989, mai puțin de 12 păsări crescute în captivitate au fost eliberate pe Maui; și între 1976 și 1982, specia a fost restabilită pe Insula Mare Hawaii, de asemenea, prin eliberarea de păsări crescute în captivitate (US Fish and Wildlife service 2005). În 2002, departamentul de agricultură a stabilit un embargo asupra tuturor păsărilor expediate în Insulele Hawaii, pentru a proteja speciile de virusul West Nile.

Conform încadrării IUCN, Rața Hawaiană este în pericol de dispariție.

La Zoo București avem trei exemplare minunate ale acestei specii.

RAȚA BAHAMA

Anas bahamensis

Speranța de viață: 6 ani

Rața Bahama este o rață destul de comună, răspândită în toată America de Sud și în Caraibe. În prezent, există trei subspecii recunoscute de Rațe Bahama (Anas bahamensis bahamensis, Anas bahamensis rubrirostris și Anas bahamensis galapagensi), inclusiv o populație sedentară în Insulele Galapagos.

Hrana acestora constă, în principal, din plante acvatice și semințele aflate  pe suprafața apelor. Ocazional, când hrana este abundentă, Rațele Bahama se adună, uneori, în grupuri mari de 1.000 de persoane sau mai mult.

Rața Bahama este cel mai frecvent întâlnită în habitatele de apă sărată, cum ar fi lagunele, țărmurile de golf, regiunile mareelor ​​și mangrovele. Deși nu atât de frecvent, ele pot trăi în iazuri de apă dulce și mlaștini care sunt superficiale și calme.

Durata maximă de viață înregistrată în sălbăticie pentru Rața Bahama este de 6 ani.

Aceste rațe sunt, de asemenea, unele dintre puținele din genul Anas care sunt sedentare (non-migratorii). Este obișnuit pentru Rațele Bahama să înoate. Comunicarea este un alt exemplu de comportament, iar plimbările lor, în doi, sunt caracteristice speciei.

În ciuda faptului că tendința populației de Rațe Bahama pare să fie în scădere, declinul nu este considerat a fi suficient de rapid pentru a se apropia de pragurile vulnerabile în temeiul criteriului tendința populației. Populația de Rațe Bahama este foarte mare, și, prin urmare, nu se apropie de pragurile pentru clasificarea speciei ca vulnerabilă.

La ZOO București puteți admira 5 exemplare din această specie, Rața Bahama.