Rața pieptene

Rața pieptene

RAȚA PIEPTENE

Sarkidiornis melanotos 

Regn: Animalia

Încrengătura: Chordata

Clasa: Aves

Ordin: Anseriformes

Familie: Anatidae

Gen: Sarkidiornis

Specie: Sarkidiornis melanotos

Greutate: 1,03-2,9 kg

Lungime: 56-76 cm

Lungimea aripilor: 116-145 cm

Speranţa de viață: 5,4 ani

Status de conservare: risc scăzut

Rața Pieptene este o specie care se găsește în zonele umede tropicale din Africa Subsahariană, Madagascar și Asia de Sud, de la Pakistan până la Laos și în extremitatea sudică a Chinei. Această specie este inconfundabilă, fiind una dintre  cele mai mari din specie. Adulții prezintă un cap pistruiat, cu pete întunecate și un gât alb pur. Masculul este mult mai mare decât femela și prezintă penaj negru albăstrui sau verzui lucios în partea de sus și penaj alb în zona pieptului. Este o pasăre migratoare în zona Africii, deplasările sezoniere realizându-se în funcție de disponibilitatea apei. Sezonul de împerechere are loc în timpul sezonului umed în perechi individuale sau în mici grupuri.

Rața Pieptene preferă iazurile ierboase sau lacurile din savană, pădurile deschise de-a lungul râurilor și lacurilor mari, mlaștinile, deltele fluviale, pășunile și terenurile cu orez, și ocazional, nămolurile.

Rața Pieptene se hrănește, în mare parte, cu vegetale, inclusiv cu semințele ierburilor, părțile moi ale plantelor acvatice, cereale, precum și cu larve și insecte acvatice.

Vânătoarea reprezintă principalul pericol al raței pieptene, alături de distrugerea habitatului și utilizarea otrăvurilor pe câmpurile de orez. Speciile au scăzut foarte mult ca număr în Delta Senegalului în urma barajului creat în zonă care a dus la degradarea habitatului și pierderi de vegetație, deșertificarea și tranformarea terenurilor în terenuri agricole. Această specie este susceptibilă la gripa aviară, fiind astfel amenințată de focarele acestui virus. Cu toate acestea, specia Raței Pieptene se află pe pragul de risc scăzut, conform IUCN.

Gâsca Barren

Gâsca Barren

GÂSCA BARREN

Cereopsis novaehollandiae

Regn: Animalia

Încrengătura: Chordata

Clasa: Aves

Ordin: Anseriformes

Familie: Anatidae

Subfamilie: Anserinae

Gen: Cereopsis

Specie: Cereopsis novaehollandiae

Greutate: 3,1-5,1 kg

Lungimea aripei: 150-190 cm

Lungime: 75-100 cm

Speranța de viață: 10,7 ani

Status de conservare: risc scăzut

Gâsca Barren este o gâscă de mărimi mari din sudul Australiei, o specie nemigratoare. Numele gâștei provine de la zona unde au fost văzute pentru prima dată de către exploratorii europeni. Aceste gâște sunt unice prin penajul lor aproape uniform gri, cu corpul voluminos și pene rotunjite. Coada și penele de zbor sunt negre iar picioarele sunt roz cu tălpile negre.

Această gâscă cenușie asemeni unui porumbel s-a adaptat, în principal, pe uscat. Prezintă un cioc scurt și negru care este aproape ascuns de o perniță cărnoasă verde-deschis. Este o specie agresivă și teritorială, putând ciupi sau lovi cu aripile sale cioturoase.

Numărul scăzut al Gâștelor Barren din anii anteriori a fost inversat de adaptabilitatea rapidă a celor din zona de est la hrana de pe terenurile agricole. Zonele de reproducere sunt insulele ierboase din largul coastelor australiene, unde Gâștele Barren își construiesc cuiburile pe pământ, în colonii.

Gâsca Barren se hrănește prin pășunat și rar poate înota. De asemenea, capacitatea lor de a bea apă sărată permite ca numărul de gâște să rămână pe țărmurile insulelor pe tot parcursul anului.

Această specie prezintă un număr foarte mare de indivizi. Tendința populației pare să fie stabilă, prin urmare specia nu se apropie de pragurile de vulnerabilitate.

Gâsca Bernacle

Gâsca Bernacle

GÂSCA BARNACLE

Branta leucopsis

Regn: Animalia

Încrengătura: Chordata

Clasa: Aves

Ordin: Anseriformes

Familie: Anatidae

Gen: Branta

Specie: Branta leucopsis

Greutate: 1,4 – 2,2 kg

Lungimea aripilor: 130-145 cm

Lungime: 55-70 cm

Speranța de viață: 18-25 ani

Status de conservare: risc scăzut

Specia este formată din patru populații migratoare principale care utilizează diferite zone de iernare și reproducere. Aceste populații principale cuprind până la 100.000 de indivizi. Zonele de iernare a acestor populații sunt localizate în Insulele Britanice și în zona de coastă a Olandei, în timp ce zonele de reproducere se întind prin zonele nord-europene. Aceste patru principale populații migrează de la zonele de iernat, în nordul Scoției, până la zonele de reproducere din estul Groenlandei.

Populația din zona Groenlandei este formată din aprox. 45.000 de indivizi. Zona lor de reproducere este situată pe coastele ce nu prezintă gheață din estul Groenlandei. În septembrie, când temperaturile încep să se răcească, gâștele din această zonă se îndreaptă către zonele de iernat de pe țărmurile insulelor din nordul Scoției. În drum spre Scoția, acestea se opresc aproximativ patru săptămâni în Islanda și apoi își continuă migrația.

Populația din zona Svalbard conține aproximativ 25.000 de indivizi care cresc pe insulele arhipelagului Svalbard și pe insulele ce îl înconjoară. Gâștele părăsesc zona Svalbardului prin luna septembrie și se opresc pe coasta de vest a Norvegiei înainte de a continua spre zona de iernat din vestul Angliei. Populația rusă de gâște Barnacle este formată din aproximativ 100.000 de indivizi care cresc pe coasta de nord-vest a Rusiei arctice. Cea de-a patra populație principală este reprezentată de cea din insulele Novaia Zemlia, fiind formată din aproximativ 10.000 de indivizi.

Fizionomia gâștelor Barnacle adulte prezintă un corp și un cap rotunjite și un gât relativ scurt. Penele albe de pe cap acoperă o porțiune mai mare a feței în comparație cu Gâsca Canadiana. Penajul speciei este asemănător atât la masculi cât și la femele. Cu toate acestea, masculii sunt de obicei mai mari în dimensiunea corporală și în greutate decât femelele.

Perioada de reproducere este reprezentată de începutul primăverii, când Gâștele Barnacle își aleg și partenerii. Menținerea partenerului se întinde pe tot parcursul vieții fiind o specie monogamă. Cuiburile sunt construite de către femele, adesea pe marginile stâncilor pentru a evita prădătorii, cum ar fi vulpea arctică. Materialele utilizate pentru construirea cuibului includ noroi și frunze moarte.

În ceea ce privește migrația, Gâștele Barnacle se deplasează între perioada de reproducere din primăvară și cea de venire a iernii, din toamnă. Acestea se reproduc în zona Groenlandei și vestul coastei arctice a Rusiei și își petrec iarna în insulele britanice dar și pe coasta de vest a Olandei. Acestea se deplasează în cârd și orice schimbare de direcție în zbor se realizează în grup. Cârdurile sunt unite și formează, de obicei, forma literei “V”. Perechile din cadrul cârdului stau foarte apropiate în timpul zborului. Adesea, masculul se află foarte aproape de partenera lui pentru a o proteja de prădători sau chiar de potențialii rivali masculi.

Specia Gâștelor Barnacle ocupă adesea terenuri de pășuni, mlaștini de sare și câmpuri de ierburi în apropierea regiunilor de coastă ale arcticului european și ale insulelor britanice. În timpul sezonului de reproducere, este cunoscut faptul ca femelele își construiesc cuiburile în zonele stâncoase de pe dealuri. De asemenea, zonele ce prezintă abundență de vegetație, tundra, dunele de coastă și mlaștinile sunt preferate de această specie.

Specia este una erbivoră și se hrănește în special cu iarbă, vegetație acvatică sau culturi agricole. În zonele de reproducere se  hrănesc cu vegetația disponibilă din tundră, iar în zonele de iernare ocupă adesea terenurile agricole pentru a se hrăni cu iarbă, cauzând adesea conflicte cu fermierii.

Gâștele Barnacle sunt considerate de către IUCN a prezenta un risc scăzut de vulnerabilitate. Dimensiunile populațiilor variază de la câteva mii la puțin peste 100.000. Grupurile de protejare a Gâștei Barnacle din Scoția, Regatul Unit fac mari eforturi pentru a diminua persecuțiile fermierilor din timpul perioadelor de iernat când gâștele sunt vizitatori frecvenți ai culturilor fermierilor. Aceste grupuri de conservare ajută fermierii să își facă terenurile mai potrivite pentru susținerea gâștelor, oferind astfel și recompense celor care nu perturbă păsările ce se află pe proprietatea lor.

La Zoo București puteți admira trei exemplare din această specie!