Cerb Lopatar

Cerb Lopatar

by | 1 Dec 2017

CERBUL LOPĂTAR

 

(Dama Dama)

Clasa: Mamifere

Ordin: Artiodactyla

Familie: Cervidae

Gen: Dama dama

Specie: D. dama

Distribuție: în toată Europa, cu excepţia celor mai nordice regiuni, Asia Mică, în câteva regiuni din America de Nord. Introdusă în multe ţări.

Habitat: preferă pădurile de foioase din zona dealurilor, pădurile de câmpie înconjurate de culturi agricole.

Dimensiuni:

– lungimea corpului  1 – 1,7 m

– coada 0,16-0,19 m

Greutate:

– masculul 63 – 103 kg

– femela 29 – 54 kg
Maturitate sexuală: 16 – 17 luni, după care femelele se pot reproduce în fiecare an, iar masculii abia de la vârsta de 4 ani

Perioada de împerechere: septembrie – octombrie

Durata gestației: 7- 8 luni

Număr pui la naștere: 1

Greutatea la naștere: 4 – 5 kg

Hrană: ierburi, frunze, lujeri, jir, ghindă şi alte fructe de pădure

Speranța de vieță: 20 ani

GENERAL

Cerbii sunt asemănători ca înfățișare antilopelor, dar se deosebesc de acestea prin coarnele lor solide, de obicei ramificate și care se regenerează în fiecare an.

Cerbul lopătar (Dama dama) este un mamifer erbivor rumegător, originar din ținuturile mediteraneene. Mai trăiește în sălbăticie în Grecia și semidomestic în cele mai multe țări din Europa, inclusiv România.

Cerbul lopătar face parte din genul Dama, nu din genul Cervus, care include cerbul comun (Cervus elaphus) și cerbul Sika (Cervus nippon). Diferențele principale dintre aceste genuri constau în faptul că cerbii din genul Dama au coarne „lățite”, sunt lipsiți de părul lung de pe gât și nu prezintă canini în maxilarul superior.

Culoarea blănii este brun-roșcată, cu pete albe pe spinare, în timpul verii, în timp ce iarna culoarea blănii pe spinare este brun-aurie.

Coarnele apar numai la mascul. Ele încep să se lățească în forma unei lopeți de la mijlocul ramurii către vârf, fapt care a dus la denumirea de lopătar.

Organizarea socială depinde în mare măsură de hrana pe care o pot procura. Speciile mai mici pasc, de obicei, frunze și ramuri și trăiesc, în general, separat sau în grupuri mici. Speciile mai mari pasc în habitatele deschise, unde rivalizează mai puțin pentru hrană. Aceste specii trăiesc adesea în turme pentru a oferi protecție împotriva prădătorilor. Aceste grupuri sunt, de obicei, de același sex, cu excepția perioadei de rut când se angajează în lupte pentru stăpânirea unui harem.

HABITAT

Cerbul lopătar  trăiește, în principal, în zonele împădurite. El preferă păduri de foioase vechi, de diferite densități, intercalate cu zone de iarbă, dar se întâlnesc și în păduri mixte, zone cu vegetație subalpină, pășuni, savană.

HRANA

Cerbul lopătar consumă o varietate de vegetație, de obicei, ierburi. Alte elemente din dieta lor pot include, arbusti pitici, frunze, muguri, lăstari și coajă. Hrana este adaptabilă și depinde de sezon și disponibilitate. Perioadele lor de vârf de hrănire sunt, de obicei, la amurg și zori, dar pot, de asemenea, să se hrănească și de-a lungul zilei.

CONSERVARE

Cerbul lopătar în România este protejat prin lege. Pe Lista Roşie IUCN apare cu risc scăzut.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București puteți admira 4 exemplare de Cerb lopătar.

Coati

Coati

by | 1 Dec 2017

COATI

(Nasua Nasua)

Clasa: Mamifere

Ordin: Fissipeda

Familie: Procyonidae

Gen: Nasua

Specie: N. nasua

Distribuție: sudul statului Arizona, sud-vestul statului New Mexico, Mexic, America Centrală, America de Sud până în Argentina

Habitat: marginea pădurilor de foioase și conifere, păduri riverane

Dimensiuni:

– corpul: 410 – 670 mm

– coada: 320 – 690 mm

Greutatea: 3,5-6  kg

Maturitate sexuală:

– femela: 2 ani

– masculul: 3 ani

Perioada de împerechere: în timpul iernii

Durata gestației: 74-77 zile

Număr pui la naștere: 2 – 6

Hrană: plante, insecte, păianjeni (este în primul rând insectivor), mamifere mici, amfibieni, reptile (șopârle)

Durata vieții: în libertate 7-8 ani, în captivitate 17 ani

GENERAL

Coati, genele Nasua și Nasuella, cunoscute și sub denumirea Coati-Mundi, este membru al familiei de raton (Procyonidae), un mamifer diurn, originar din America de Sud, America Centrală și sud-vestul Americii de Nord. Denumirea este derivată din limba Tupi din Brazilia.

HABITAT

În ansamblu, zona în care trăiește este larg răspândită, ocupând habitate, de la ariile fierbinți și aride, până la pădurile tropicale umede amazoniene sau chiar pe pantele reci ale munților Anzi, inclusiv pajiștile și zonele de stuf. Domeniul lor geografic se întinde de la sud-vestul S.U.A. (sudul Arizonei, New Mexico și Texas) până în nordul Uruguayului.

HRANA

Sunt animale omnivore; dieta lor constă, în principal, din nevertebratele pe care le găsesc pe pământ, cum ar fi tarantula, dar și din fructe. De asemenea, mănâncă vertebrate mici, cum ar fi șopârle, rozătoare, păsări mici, ouă de păsări și ouă de crocodil.

CONSERVARE

Coati nu este clasificat ca fiind amenințat cu dispariția,  prezentând o populație stabilă în sălbăticie. Din păcate această specie este vânată pentru carne și blană.

Pierderea habitatului urmare a defrișărilor pădurilor și vânătoarea practicată de către localnici sunt potențiale amenințări la adresa speciei.

LA ZOO BUCURESTI

La Zoo Bucuresti, cinci exemplare de coati așteaptă să fie vizitați.

Gecko

Gecko

by | 1 Dec 2017

GECKO

Gecko de zi

Phelsuma standingi

Gecko leopard

Eublepharis macularius

Clasa: Reptilia

Ordin: Squamata

Gen: Gekko

Specie: Phelsuma standingi, Eublepharis macularius

Dimensiuni: 18-36 cm, cea mai mică șopârlă gecko (gecko cenușiu – 7,5 cm)

GENERAL

Șopârlele Gecko sunt cunoscute pentru picioarele lor lipicioase, pentru camuflajul ciudat, precum și pentru sunetele pe care scot, de exemplu ziua parcă ciripesc, iar noaptea scot niște sunete precum broaștele. Caracteristic șopârlelor gecko este că toate sunt nocturne.

Gecko de zi se găsesc din nord-estul Indiei în Arhipelagul Indo-Australian, fiind una dintre cele mai mari specii de gecko, cu o lungime de aproximativ 36 cm.  Șopârla gecko leopard pot fi găsită în Afganistan, Irak, Iran, India de Nord-Vest și Pakistan.

Corpul unui gecko este cilindric și oarecum aplatizat pe partea superioară. Membrele sunt bine definite și uniform dezvoltate. Capul este mare și pornește de pe gât având ochi mari și proeminenți. Urechile pot fi văzute în exteriorul gecko-ului ca găuri mici pe ambele părți ale capului. Ele au o piele moale, granulară, care se simte catifelată la atingere. Culoarea unui Gecko este foarte importantă pentru stilul său de viață. Pielea este, de obicei, gri, cu câteva pete roșii maronii până la pete roșii.

Masculul este mai colorat decât femelele și, în general, masculul este puțin mai mare. O diferență evidentă între sexe este cantitatea mică de umflături la baza cozii masculilor. Gecko leopard are de obicei culoarea galbenă, cu pete neregulate.

Gecko Gecko sunt specii nocturne și solitare, care se întâlnesc cu sexul opus numai în perioada de reproducere.  Ei își vor apăra teritoriul împotriva intrușilor din aceeași specie și a altor specii, asigurând o concurență mai redusă pentru hrană. Aceste șopârle  pot provoca mușcături grave dacă sunt suficient de amenințate.

 

O caracteristică a șopârlei Gecko de zi este capacitatea de a își pierde coada în apărare.  Coada are mai multe secțiuni  care se poate rupe în orice moment dat. Este nevoie de aproximativ trei săptămâni pentru ca aceste gecko-uri să regenereze complet o nouă coadă, deși nu este de obicei niciodată atât de lungă precum coada originală.

HABITAT

Habitatul șopârlelor Gecko este larg răspândit, cu excepția zonelor arctice. Coloritul este determinat de habitatul specific, de la pădurea tropicală la deșert ori la zonele muntoase.

HRANA

Șopârlele Gecko sunt insectivore. În captivitate, de obicei se hrănesc cu arbuști, viermi, gândaci, greieri, lăcuste, șoareci roz și lăcuste.

CONSERVARE

Șopârlele gecko sunt listate, de la cea mai puțin amenințată specie până la specii amenințate, conform clasificării IUCN.  De exemplu, Bavayia goroensis este pe cale de dispariție. Se găsește numai în două locații din Noua Caledonie, un arhipelag din Pacificul de Sud, iar populația scade, deoarece extinderea activităților miniere reduce habitatul în mod semnificativ.

Un alt exemplu este Bavayia ornata. De asemenea, se găsește numai în două locații din Noua Caledonie, dar nu există date despre numărul de exemplare rămase sau despre creșterea populației. Habitatul său se micșorează datorită mineritului și agriculturii.

LA ZOO BUCURESTI

La Zoo București puteți admira 5 exemplare de șopârlă Gecko.

Iguana

Iguana

by | 1 Dec 2017

IGUANA

(Iguana iguana)

Clasa: Reptilia

Ordin: Squamata

Familie: Iguanidae

Gen: Iguana

Specie: I. iguana

Distribuție: America Centrală și de Sud

Habitat: trăiește în pădurile tropicale, în zonele de joasă altitudine din apropierea surselor de apă.

Dimensiuni: 1,2 – 1,7 m

Greutate:

– mascul: 4 kg

– femela: 3 kg

Maturitate sexuală: 2 ani

Perioadă de incubație: 8 – 10 săptămâni

Număr pui la naștere: 50 însă numai între 3 și 10 supraviețuiesc până la vârsta adultă.

Hrană: fructe, legume, greieri, viermi de făină

Speranța de viață: 10 – 50 ani

GENERAL

Iguana verde este una dintre cele mai mari șopârle de pe cele două continente americane. În general cenușie sau verde are membre vânjoase, coadă lungă și o creastă pe spate, formată din solzi asemănători unor dinți. Adulții au o salbă cărnoasă sub gât, mai mare la masculi. Coada lungă este utlizată defensiv ca un bici. Iguana are gheare ascuțite și lungi pe care le folosește pentru apărare și cățărat.

Este un erbivor arboricol, adaptat semnificativ în ceea ce privește locomoția și camuflarea.

HABITAT

Iguana este nativă din zona Mexicului spre Brazilia centrală, Republica Dominicană, Paraguay, Bolivia și Caraibe, în special Grenada, Aruba, Curaçao, Trinidad și Tobago, Sf. Lucia, Sf. Vincent.

Iguana este diurnă, arboricolă și o întâlnești, adesea, lângă apă. Iguana poate cădea în gol până la 15 m în mod controlat (iguanele folosesc ghearele membrelor din spate pentru a închide frunzele și ramurile pentru a supraviețui căderii.

În timpul sezonului rece, iguana preferă să rămână pe pământ, unde temperatura este mai ridicată. Când înoată, aceasta se deplasează prin apă cu lovituri puternice de coadă.

HRANA

Iguanele sunt în primul rând erbivore, care se hrănesc cu frunze, flori, fructe și lăstari în creștere de la peste 100 de specii diferite de plante. În Panama, printre produsele alimentare preferate de iguana este și pruna sălbatică.

CONSERVARE

Pierderea și fragmentarea habitatelor au condus la disparitia speciei din anumite zone. Pe unele insule, specia a dispărut (de exemplu, Sf. Kitts și Nevis) sau a rămas doar în populații mici (de exemplu, Sf. Eustatie). Având în vedere că turismul a înlocuit importanța agriculturii, dezvoltarea litoralului a redus și mai mult habitatele rămase și a afectat în mod semnificativ siturile de cuiburi, deja limitate.

Speciile de iguane se găsesc în multe zone protejate constituite în acest scop în diferite țări.

Deși este vânată pentru hrană și prinsă pentru comerțul cu animale de companie, în unele regiuni ale arealului său, iguana verde este, încă, prezentă în număr mare.

LA ZOO BUCURESTI

Iguana este reprezentată la Zoo București de un singur exemplar.

Jaguar

Jaguar

by | 1 Dec 2017

JAGUARUL

(Pantera Onca)

Clasa: Mamifere

Ordin: Carnivoră

Familie:  Felidae

Gen: Panthera

Specie: P. onca

Distribuție: America Centrală şi de Sud, din sud-estul Statelor Unite până în Patagonia. Cei mai mari jaguari trăiesc în Brazilia, la Mato Grosso.

Habitat: pădurea tropicală, mlaştini, savane, zone aride acoperite numai cu arbuşti

Dimensiuni:

– lungimea corpului: 112-185 cm

– lungimea cozii: 45-75 cm

Greutate:

– masculul: 55-100 Kg

– femela: 45-90 Kg

Maturitate sexuală: la 3 ani

Perioada de împerechere: la tropice tot timpul anului, la marginea ariei de răspândire, toamna devreme

Durata gestației: 93 – 110 zile

Număr pui la naștere: 1-4 pui, de 700 – 900 grame, cu ochii închişi. În următoarele săptămâni încep să-şi descopere mediul, iar în jurul vârstei de 6 luni merg deja cu mama lor la vânătoare.

Hrană: pecari, căprioare, maimuţe, tapiri, capybara, leneşi, păsări, caimani, peşti, ţestoase, ouă de păsări

GENERAL

Jaguarul (Panthera onca) este un mamifer specific continentului american, din familia felidelor. Împreună cu leul, tigrul, leopardul, care sunt specifice zonelor euro-asiatice, este una din marile feline, aparținând, ca și celelalte trei, genului Panthera. Jaguarul este singura felină care nu toarce. Jaguarul şi leopardul se aseamănă foarte mult, ambele animale au constituţie asemănătoare, dar jaguarul are un aspect mai robust şi labe mai puternice, având o apariţie mai impunătoare. Capul jaguarului este mai mare şi mai lat, decât al leopardului. Maxilarul inferior masiv le ajută să muște cu forță, iar caninii lungi sunt folosiți pentru a stăpunge și a apuca. Carnasierii, măsele modificate care taie oasele și tendoanele, sunt foarte bine dezvoltați.

Jaguarii sunt acoperiți cu blană moale, care este pătată cu rozete închise la culoare, care imită efectul razelor soarelui prin frunze. Au o coadă păroasă și flexibilă. Au 5 degete la picioarele anterioare și 4 la cele posterioare și fiecare deget are o gheară curbată retractilă pentru apucarea prăzii.

Jaguarii au simțuri ascuțite. Ochii sunt mari și îndreptați înainte, ceea ce le permite să aprecieze distanțele cu precizie. Pupilele se pot contracta în lumină puternică și se pot dilata mult asigurând o excelentă vedere nocturnă.

Urechile sunt mari, mobile și sub formă de pâlnie pentru a capta sunetele emise de pradă. Mustățile sunt lungi, rigide și extrem de sensibile, ajută la orientare și la vânătoarea nocturnă.

Jaguarul este mai activ în jurul amurgului și al zorilor, deși poate fi activ în orice moment al zilei. De asemenea, se odihnește lângă malurile râurilor și poate fi forțat să se odihnească în copaci în timpul sezoanelor de inundații. Jaguarii sunt dependenți de apă, mai ales în timpul sezonului uscat, când aceștia caută zone de răcorire. Jaguarii trăiesc izolați, cu excepția sezonului de împerechere.

 

HABITAT

Habitatul Jaguarului include pădurile tropicale din America de Sud și Centrală, zone umede deschise, însă preferă pădurea densă. Jaguarul preferă mediile de apă precum mlaștinile permanente, pădurile inundate în anumite anotimpuri. Jaguarii au fost văzuți și la altitudini de 3.800 m, dar evită, în mod obișnuit, pădurile montane.

HRANA

Similar cu alte feline, jaguarul este un carnivor prin definiție, hrănindu-se doar cu carne. Este un vânător oportunist, iar dieta sa cuprinde cel puțin 87 de specii. Jaguarul poate ataca aproape orice vertebrată, preferând o pradă mare. Jaguarul atacă în mod regulat caimani adulți, căprioare, câini și, uneori, chiar anaconda. Vânează chiar și animale domestice.

CONSERVARE

În multe regiuni populaţiile de jaguari sunt în declin, statutul lor în libertate fiind de specie ameninţată.

Populația de jaguari este amenințată de distrugerea și fragmentarea habitatului, uciderea pentru trofee și comerțul ilegal.

Rata defrișărilor din America Latină este cea mai ridicată din lume. Dezvoltarea agriculturii industriale și extinderea fermelor de vite au provocat despăduriri masive ceea ce a condus la restrângerea habitatului în care trăiesc jaguarii.

Inclusă în apendicele I al CITES, jaguarul este protejat la nivel național, cu interzicerea vânătorii în Argentina, Brazilia, Columbia, Costa Rica, Guyana Franceză, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Suriname, Statele Unite ale Americii și Venezuela și restricții de vânătoare în Guatemala și Peru.

Sunt dezvoltate programe de monitorizare națională, regională și locală a jaguarilor.

În ciuda protecției legale și a vânătorii reduse pentru blană, jaguarii sunt din ce în ce mai supuși riscului distrugerii habitatului și eliminării lor de pe lângă fermele de vite.

LA ZOO BUCUREȘTI

May este ambasadorul acestei specii la Zoo București. Amplasamentul său a fost special creat pentru a-i permite dezvoltarea comportamentului natural specific.