Muflonul

Muflonul

by | 1 Dec 2017

MUFLONUL

(Ovis ammon musimon)

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasa: Mammalia

Ordin: Artiodactyla

Familie: Bovidae

Subfamilie: Caprinae

Gen: Ovis

Distribuție: America Centrală și de Sud.

Habitat: trăiește în pădurile și zonele cu dealuri joase.

Dimensiuni: 1,1 – 1,5 m

Greutate:

– masculul: 45 kg

– femela: 30 kg

Stare de conservare: vulnerabil

 

GENERAL

Muflonul, numit și oaie sălbatică, este strămoșul oii domestice. Este un mamifer agil care poate face salturi de 2 metri înălțime și 3–4 m lungime. Muflonul are simțuri foarte bune.

Aspectul general al muflonului este asemănător cu cel al berbecului. Masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă, uneori, și ele coarne, mai mici, de până la 10–12 cm. Copita muflonului este la fel cu cea a oii domestice.

Muflonii pasc și se adapă seara și noaptea.

Împerecherea are loc în perioada octombrie-noiembrie. După aproximativ 22 săptămâni, muflonul femelă se retrage singură, în locuri ascunse și fată unul sau, mai rar, doi miei, cu care revine la turmă.

 

HABITAT

Trăiește, în special, în pădurile din zonele de dealuri joase și coline, precum și în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută, iar, în arealul originar, în zona stâncoasă și destul de aridă. Evită zonele cu prea multă apă și nu înoată decât în cazuri cu totul excepționale.

A fost reintrodus, cu succes, în România, în primul rând, în Dobrogea, apoi și în alte regiuni, cum ar fi, de exemplu, Muntenia.

HRANA

Hrana muflonului este vegetală, constând din ierburi de pădure, lăstari, frunze etc. Uneori intră și în culturi, dacă acestea sunt prea aproape de arealul său.

CONSERVARE

Principalele amenințări sunt: vânătoarea și braconajul (pentru carne),  accidentele rutiere, bolile transmise de animale domestice, precum și pierderea habitatului. În general, muflonii par a fi extrem de toleranți la tulburările umane.

LA ZOO BUCURESTI

Zoo București găzduiește 15 exemplare de Muflon.

Păunul

Păunul

by | 1 Dec 2017

PĂUNUL

(Pavo cristatus)

Clasa: Aves

Ordin: Galliformes

Familia: Phasianidae

Gen: Pavo

Specie: P. cristatus

Distribuție: originar din Sri Lanka și India, însă poate fi găsit și în Pakistan, Nepal, Myanmar, Java, Sri Lanka, Malaezia.

Habitat: preferă pădurile de foioase și cele deschise, zonele în care există o sursă de apă și care se află la o anumită distanță de oameni.

Dimensiuni: 0,86 – 2,12 m.

Greutate: 2,7 – 6 kg.

Maturitate sexuală: 3 ani.

Perioada de incubație: 28 zile

Reproducere: există o semnificativă legătură între coada păunului și succesul împerecherii. Acest lucru este important pentru că femela alege masculii care au trene elaborate. Masculii petrec mult timp îngrijindu-și și protejându-și trena, ferind-o de prădători. Succesul împerecherii depinde și de cât de multe „ochiuri” (numite oceli) există pe coada păunului. Femelele aleg un mascul cu multe ocelii pentru ca puii să moștenească aceste caracteristici, crescându-le, astfel, șansa de supraviețuire.

Număr pui: 3 – 5 pui

Hrană: pasăre omnivoră, consumând insecte, viermi, termite, șopârle, broaște și șerpi, însă, și  petale de flori, cereale, iarbă, și muguri de bambus

Speranța de viață: 16 – 25 de ani

Prădători: pisicile mari, zibete, tigrii, leoparzii, câinii sălbatici și șacalii

Status de conservare: risc scăzut

GENERAL

Păunul sau Pavo cristatus, o pasăre mare și colorată, este o specie de păun originar din sudul Asiei, dar introdusă în multe alte părți ale lumii.

Păunul este una dintre cele mai spectaculoase păsări de vânat. Masculul are penajul de pe corp albastru irizat și o trenă lungă pe care o desface în formă de evantai atunci când curtează femelele. Trena nu este o coadă adevărată. Ea este compusă din pene alungite care acoperă, de fapt, coada, fiecare terminându-se cu un ”ochi” viu colorat. Femela este relativ ștearsă, cu o trenă mult mai scurtă și fără ”ochi”.

HABITAT

Păunul este o pasăre originară din sudul Asia. Trăiește, în special, sub o altitudine de 1.800 metri și, în cazuri rare, a fost văzută la aproximativ 2.000 de metri.  Acesta trăiește în pădurile umede și uscate de foioase, dar se poate adapta și în regiunile cultivate și în jurul habitatelor umane. Pe lângă arealul său nativ, pasărea a fost introdusă de oameni în Statele Unite ale Americii, America de Sud, Europa și în alte părți ale lumii.  În cazuri izolate, păunul a fost observat și în zone cu un climat mai aspru, cum ar fi cel din nordul Canadei.

HRANA

Păunul este o pasăre omnivoră și mănâncă semințe, insecte, fructe, mamifere mici și reptile mici. Păunii se hrănesc cu șerpi mici, și păstrează distanța față de reptilele mai mari.  În unele zone, un procent mare din mâncarea lor este alcătuită din fructele căzute la sol.  În jurul zonelor cultivate, păunul se hrănește cu arahide, roșii, nuci, chili și chiar banane.

CONSERVARE

Păunul  se regăsește  pe scară largă, în sălbăticie, în sudul Asiei. Este protejat în multe țări, atât cultural, cât și prin lege, de exemplu, în India. Estimările conservatoare ale populației de păuni i-au situat la peste 100.000 exemplare.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București puteți admira 10 exemplare de Păuni.

Ponei

Ponei

by | 1 Dec 2017

PONEIUL

(Equus ferus caballus)

Clasa: Mammalia

Ordin: Perissodactyla

Familie: Equidae

Gen: Equus

Specie: E. ferus

Distribuție: Europa

Dimensiuni:

– mici: 130 cm

– medii: 140 cm

– mari: 150 cm

Perioada de gestație: 340 zile

Număr pui la naștere: 1

Hrană: animal erbivor

Speranța de viață: 25 ani

GENERAL

Un ponei este un cal mic (Equus ferus caballus). Există mai multe rase diferite. În comparație cu calul, adesea, picioarele poneiului sunt mai scurte, abdomenul lui mai voluminos, gâtul mai gros, capul mai scurt cu fruntea mai largă și părul lung.

HABITAT

Acești cai mai mici au fost domesticiți și crescuți în diferite scopuri în toată emisfera nordică. Istoric, poneii au fost folosiți pentru transportul de călători și de mărfuri, pentru călătorii de agrement. În timpul revoluției industriale, în special, în Marea Britanie, un număr semnificativ de ponei a fost folosit, în mine, pentru transportul de încărcături de cărbune.

HRANA

Poneii au un sistem digestiv scurt și un stomac de mărimea unei mingi de rugby. Ei nu pot consuma mult la o masă, de aceea este bine ca ei să primească 3-4 mese pe zi. Poneii sunt mâncăcioși și pentru că nu sunt conștienți de anatomia stomacului lor, dacă au mâncare din belșug, se hrănesc în exces, fapt ce poate duce ușor la colici, extrem de periculoase pentru cabaline.

CONSERVARE

Unele rase de cai nu sunt definite ca ponei, chiar și atunci când animalele măsoară sub dimenisunea normală a cailor. Acest lucru se datorează, de obicei, fiziologiei globale și utilizărilor tradiționale.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București avem în colecție 9 exemplare superbe de ponei, care vă așteaptă să îi vizitați!

Porcul spinos

Porcul spinos

by | 1 Dec 2017

PORCUL SPINOS

(Hystrix cristata)

Clasa: Mammalia

Ordin: Rodentia

Familie: Hystricidae

Gen: Hystrix

Specie: H. cristata

Distribuție: Africa, India, Grecia, Italia

Habitat: deșerturi, păduri și pajiști.

Dimensiuni:

– corp: 60 – 90 cm.

– coadă: 20 – 25 cm.

Greutate: 13 – 27 kg.

Maturitate sexuală: 1 – 2 ani.

Perioada de gestație: 2 luni.

Număr pui la naștere: 1 – 2 pui.

GENERAL

Porcul spinos este al treilea cel mai mare membru al familiei rozătoarelor. Numele de porc spinos provine din cuvântul francez “porc d’epine”. Corpul acestui animal este rotund și este acoperit cu țepi, iar culoarea lor poate fi gri, maro sau alb. Țepii care le acoperă corpul sunt fire de păr îmbrăcate în cheratină și sunt folosiți pentru a îndepărta prădătorii. În mod normal, acești țepi stau în poziție culcată, însă atunci când porcul spinos se simte amenințat, aceștia se ridică. Are botul tocit, iar ochii și urechile sunt mici. Picioarele porcului spinos sunt mici și robuste, fiecare având 5 degete care se termină cu gheare puternice.

HABITAT

Porcul spinos trăiește în pădurile și silvostepele din regiunile subtropicale și tropicale. Trăiesc și la poalele munților, în munți, uneori și în deșert. Urcă în munți până la 3900 m deasupra nivelului mării.

HRANA

Porcul spinos este un erbivor, un rozător. Se hrănește cu părțile subterane și supraterane ale plantelor, rădăcini, bulbi, boabe și fructe.

CONSERVARE

Specia nu este amenințată cu dispariția.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București puteți admira un exemplar din această specie!

Râs

Râs

by | 1 Dec 2017

RÂSUL

(Felis lynx)

Clasa: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Felidae

Gen: Lynx

Specie: L. lynx

Distribuție: Europa, Asia

Habitat: păduri din regiuni muntoase

Dimensiuni:

– lungimea corpului: 80 – 130 cm

– lungimea cozii: 11 – 25 cm

Greutate:

– masculul: 18 – 38 kg

– femela: 8 – 21 kg

Maturitate sexuală: 2 ani

Reproducere: martie și aprilie

Perioada de gestație: 65 – 90 zile

Număr pui la naștere: 2 – 4 pui

Hrană: șoareci, iepuri, cerbi, oi, păsări, mamifere

Speranța de viață: 20 ani

Status de conservare: risc scăzut în creștere

GENERAL

Râșii, ca toate felinele, au fața rotunjită și botul relativ scurt. Maxilarul lor inferior este masiv și îi ajută să muște cu forță, să apuce și să străpungă prada.

Sunt acoperiți cu blană moale de culoare de fond gri, rubinie sau gălbuie și care are trei desene predominante: dungi, pete sau simplu, care le asigură camuflajul perfect, imitând efectul razelor soarelui prin frunze.

Râșii au cinci degete la membrele anterioare și patru la cele posterioare și fiecare deget are o gheară curbată retractilă pentru apucarea prăzii. Când se cațără ghearele sar înainte printr-un mecanism asemănător unui briceag.

Au simțuri ascuțite. Ochii mari, cu pupile care se contractă până devin un mic orificiu sau se dilată mult, le permit să aprecieze distanțele cu precizie, atât pe timpul zilei cât și pe timpul nopții.

Urechile sunt mari, mobile și sub formă de pâlnie pentru a capta sunetele emise de pradă.

Râșii sunt solitari.

 

HABITAT

Habitatul râșilor este foarte variat. Râsul carpatin, râsul roșu și râsul canadian sunt reprezentați de populații destul de mari pentru a asigura continuitatea speciei. Râsul iberic este pe cale de dispariție, doar 84-143 exemplare de această specie mai trăind în Spania. Prezența râșilor în Portugalia este incertă.

Râsul carpatin trăiește în multe zone ale Europei și Asiei, de aceea este numit și râsul eurasiatic. Toată populația acestei specii este estimată la 55.000 de indivizi, din care majoritatea trăiește în Rusia. În țările Europei Centrale și România, de-a lungul Carpaților există o populație mare, dar amenințată, izolată și nestabilă a acestor feline. În afară Rusiei, cea mai mare populație a râșilor trăiește în România.

HRANA

Toate speciile de râși sunt carnivore, prădătoare și teritoriale, iar arealul lor ocupă de la 100 la aproxmativ 2.000 km², însă speciile europene au teritoriul limitat din cauza activității umane. Se pot întâlni mai ales în păduri din regiuni muntoase, dificil accesibile, bogate în vânatul potențial. Râșii sunt capabili să se cațăre, dar de obicei vânează la nivelul pământului. Râșii nu acceptă vulpile și pisicile sălbatice în compania lor și le îndepărtează. Râșii sunt activi și vânează în special noaptea.

Prada lor constă mai ales din cerbi, capre, oi și mamifere copitate asemănătoare, până la 4 ori mărimea lor, dar, în lipsa acestora, vânează și iepuri de câmp, șoareci.

CONSERVARE

Amenințările majore pentru râși în Europa sunt prezența și persecuția oamenilor, de exemplu, vânarea pentru trofee sau din răzbunare de către crescătorii de animale, accidentele rutiere, pierderea și fragmentarea habitatului datorată, în principal, dezvoltării infrastructurii. La acestea se adaugă dispariția misterioasă a puilor masculi – posibil cauzată de o problemă genetică.

În ciuda eforturilor de protecție și a reintroducerii în Europa occidentală, râsul rămâne rar, cu risc redus în creștere.

LA ZOO BUCUREȘTI

Cele două exemplare de râși de la Zoo București vă așteaptă să le vizitați.