Ziua Mondială a Păsărilor Flamingo

Ziua Mondială a Păsărilor Flamingo

Păsările flamingo sunt cel mai des recunoscute prin culoarea roz a penajului lor, dar și prin poziția lor obișnuită, stând pe un picior în timp ce celălalt picior este ținut sub corp. Poziția acestora a constituit un subiect destul de dezbătut de către cercetători, însă nefiind concluzionată până în prezent. Unii spun că piciorul ținut strâns sub corp are scopul de a conserva cât mai bine căldura corpului, în special datorită faptului că petrec foarte mult timp în apa rece, în timp ce alții susțin că această poziție reduce tensiunea musculară din celălalt picior. Păsările flamingo se prezintă cu o eleganță deosebită, prin statură și culoare.

Știați că?

–        În Bahamas, pasărea flamingo roz reprezintă simbolul național.

–        În Statele Unite ale Americii se obișnuiește a se orna peluzele cu flamingo roz din plastic.

La Zoo București avem o colecție spectaculoasă de flamingo, pe care vă invităm să o vizitați, în special în această zi, tocmai pentru a conștientiza necesitatea de a proteja mediul înconjurător și viața sălbatică!

Asociația Europeană a Grădinilor Zoologice și a Acvariilor, EAZA

Asociația Europeană a Grădinilor Zoologice și a Acvariilor, EAZA

Asociația Europeană a Grădinilor Zoologice și a Acvariilor, EAZA

Asociația Europeană a Grădinilor Zoologice și a Acvariilor [European Association of Zoos and Aquaria – în continuare EAZA], înființată în anul 1992, reprezintă cea mai mare asociație a grădinilor zoologice și a acvariilor din lume, fiind formată din 345 de instituții membre din cadrul a 41 de state din Europa și Orientul Mijlociu, incluzând membrii din 25 de state din cele 27 din cadrul Uniunii Europene.

Misiunea Asociației Europene a Grădinilor Zoologice și a Acvariilor constă în facilitarea cooperării între grădinile zoologice și acvariile Comunității Europene, având ca obiectiv principal menținerea unor standarde corespunzătoare pentru animalele captive și pentru prezentarea acestora către public, precum și participarea la cercetările științifice și la conservarea biodiversității la nivel mondial. Aceste obiective vor fi atinse prin stimularea și coordonarea eforturilor Comunității în educație, conservare și cercetare științifică, prin cooperarea tuturor organizaților relevante și prin influențarea creării unui context legislativ adecvat aplicabil la nivelul Uniunii Europene.

Pe lângă susținerea membrilor EAZA în inițiativele proprii de bunăstare a animalelor, EAZA a adoptat o abordare multidimensională și multidisciplinară de promovare a bunăstării animalelor. Acest lucru este susținut prin intermediul Comitetului EAZA pentru asistență tehnică, al Academiei EAZA și al Grupului de lucru EAZA pentru bunăstarea animalelor; plus fonduri generoase de la Fondation Segré și Asociația Mondială a Acvariilor zoologice (WAZA), toate acestea urmărind să ghideze și să sprijine instituțiile în ceea ce privește cele mai bune practici de bunăstare a animalelor și standardele de management zoo.

 

Ce este bunăstarea?

Bunăstarea animalelor se referă la bunăstarea fiziologică și psihologică a animalelor – în mod eficace, cum se comportă animalul individual, mental și fizic, într-un moment particular. Aceasta înseamnă adoptarea unei abordări multidisciplinare bazate pe dovezi științifice care să asigure că nevoile și dorințele animalului sunt îndeplinite. Aceasta ar trebui să includă, de exemplu, furnizarea de îngrijiri veterinare eficiente, respectarea cerințelor dietetice, oferind animalelor posibilitatea de a-și realiza repertoriul comportamental specific speciilor și de a promova stări emoționale pozitive.

Știința bunăstării animalelor a progresat în ultimii ani, iar metodele prin care evaluăm bunăstarea continuă să evolueze. Noile cercetări și noile idei ne împărtășesc înțelegerea nevoilor și dorințelor specifice speciilor, individuale. Prin efectuarea acestor cercetări și prin aplicarea cunoștințelor dobândite, cele mai bune practici privind bunăstarea animalelor continuă să progreseze.

Federația Grădinilor Zoologice și Acvariilor din România (FGZAR), organizație înființată la inițiativa Zoo București este recunoscută de către EAZA, ca membru asociat.

Mamiferele

Mamiferele

Clasa Mamiferelor include aproximativ 5000 de specii grupate în 26 de ordine, dar schema de clasificare se modifică pe măsură ce sunt descoperite fosile și se efectuează noi studii asupra ADN-ului.

Trei caracteristici sunt cel puțin comune în cazul maiferelor care nu se găsesc în alte animale: trei oase ale urechii medii, părul și producția de lapte de către glandele sudoripare modificate numite glande mamare.

Speciile de mamifere au evoluat pentru a trăi în aproape toate habitatele terestre și acvatice de pe planetă. Mamiferele locuiesc în fiecare biom terestru, de la deșerturi până la pădurile tropicale, până la zonele polare. Multe specii sunt arboreale, petrecând mai mult sau mai mult timp în vârful copacilor. Multe mamifere sunt parțial acvatice, care locuiesc în apropierea lacurilor, cursurilor sau liniilor de coastă ale oceanelor, iar altele precum Balenele și delfinii sunt pe deplin acvatice și pot fi găsite în toate oceanele lumii și în unele râuri.

Există trei grupuri majore de mamifere, fiecare fiind unificată de o caracteristică majoră a dezvoltării embrionare. Monotremele (Prototheria), precum ornitorincul sunt mamifere care depun ouă. Marsupialele (cangurii) au o perioadă scurtă de gestație (8 – 43 zile) și dau naștere la pui vii. Gestația durează mult mai mult la mamiferele Placentare (Eutheria).

Comportamentul mamiferelor variază substanțial în rândul speciilor. Ca endoterme, mamiferele necesită mai mult aport de energie decât ectotermele de dimensiuni similare, iar modelele de activitate ale mamiferelor reflectă cerințele lor înalte de energie. De exemplu, termoreglarea joacă un rol important în comportamentului mamiferelor. Exploatarea excesivă, distrugerea și fragmentarea habitatelor, introducerea speciilor exotice, precum și alte presiuni antropice amenință mamiferele din întreaga lume. Cel puțin 82 de specii de mamifere au dispărut. În prezent, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale (IUCN) a enumerat aproximativ 1000 de specii (aproximativ 25% din toate mamiferele cunoscute) ca fiind în pericol de dispariție.

Recorduri din lumea animalelor

Balena Albastră este cel mai mare și cel mai greu animal de pe Planetă, având 24m lungime și cântărind până la aproape 109000 kg. Puiul de balenă albastră nou născut este cel mai mare pui din lume are 7-8 m și cântărește între 1800 – 2700 kg.  Dar asta nu este tot! Balena albastră este și cea mai zgomotoasă… mormăielile ei pot atinge 188 decibeli, cu 40 de decibeli mai zgomotoase decât motorul unui avion cu reacție.

Înalt de până la 4 metri, la nivelul umărului și cântărind până la 6.400 kg, elefantul african de savană este cel mai mare animal terestru. Poate mânca până la 136kg de coajă de copac, frunze, ierburi în fiecare zi.

Dacă Balena albastră și Elefantul african de savană sunt cele mai mari mamifere, cântărind doar 2 grame și având 3,8 – 5 cm lungimea corpului, chițcanul pitic este considerat cel mai mic mamifer din lume. Cel mai înalt mamifer este bineînțeles Girafa! 5,8 metri înălțime, din care gâtul măsoară 2 metri.

Și care sunt oare cele mai leneșe mamifere? Leneșul preferă să doarmă între 15 și 18 ore pe zi, dar deși pe uscat se mișcă foarte încet, atârnați de crengi cu capul în jos, sunt foarte buni înotatori.

Pierderea habitatului cheie provoacă probleme în Sumatra

Pierderea habitatului cheie provoacă probleme în Sumatra

Pierderea habitatului cheie provoacă mari probleme de conservare pentru Sumatra – și, în special, pentru tigrul de Sumatra specie pe cale de dispariție critică.

Tigrul de Sumatra (Panthera tigris sumatrae) este o subspecie rară de tigru care trăiește doar în insula indoneziană Sumatra. În urma ultimelor expediții, cercetătorii au reînnoit temerile privind riscul de dispariție a speciei.

Tigrii din insulele vecine din Java, Bali și Singapore au dispărut în secolul XX, provocând noi eforturi anti-braconaj pentru a împiedica aceeași soartă pentru subspeciile din Sumatra. Aceste eforturi au fost în mare parte de succes. Densitatea populației de tigri din Sumatra a crescut în ultimele două decenii – iar numărul lor este de două ori mai mare decât în ​​pădurile neînregistrate. Grija cercetătorilor constă în faptul că pădurile bine protejate dispar și sunt din ce în ce mai fragmentate.

Dintre habitatele pe care se bazează tigrii în Sumatra, 17% au fost defrișate între 2000 și 2012, eliminând drastic șansele tigrilor de supraviețuire. O cauză principală de despădurire a fost distrugerea habitatului pentru plantațiile de palmier de ulei

Între 1990 și 2010, Sumatra a pierdut 37% din pădurea primară. Ca urmare, subpopulațiile tigru au devenit, de asemenea, mult mai fragmentate, sporind în mare măsură amenințarea lor de dispariție în fiecare pădure individuală și ca specie.

Echipa de cercetare a combinat rezultatele cu datele altor oameni de știință și a estimat numărul de tigrii din fiecare pădure rămasă din Sumatra. Cercetătorii au descoperit că există acum numai două habitate suficient de mari pentru a găzdui mai mult de 30 de femele de reproducție, un indicator al populațiilor de tigri viabile pe termen lung.

Eroziunea zonelor mari de sălbăticie împinge tigrii sumatrani cu un pas mai aproape de dispariție. Organizațiile internaționale și grădinile zoologice se implică activ în conservarea și salvarea acestei specii amenințată critic cu dispariția.

 

Urșii polari amenințați cu dispariția

Urșii polari amenințați cu dispariția

Urșii polari sunt prima specie amenințată cu dispariția în urma pierderii habitatului, consecință directă a schimbărilor climatice. În prezent există aproximativ 25.000 de exemplare îsn mediul natural, cercetătorii estimând că în următorii 20 de ani, numărul acestora se poate reduce de până la  trei ori.

Ziua Internațională a Ursului Polar este dedicată informării și educării populației privind acțiunile principale care pot fi întreprinse, precum reducerea emisiilor de dioxid de carbon, reciclarea, asumarea responsabilității față de mediu. Procesele și măsurile specifice de conservare adoptate pentru alte specii amenințate cu dispariția (crearea unor zone protejate, conservarea ex-situ, reintroducerea în mediul natural) nu sunt aplicabile și în cazul urșilor polari. Dispariția gheții este în relație directă cu imposibilitatea de procurare a hranei, dar și cu moartea puilor de urs polar, care nu pot face față unor astfel de provocări impuse.

Ursul polar este o specie cu maturitate sexuală târzie, rata de reproducere a ursului polar fiind printre cele mai mici dintre toate mamiferele. Femelele devin mature în general la 4-5 ani, iar perioada totală de gestație variază între 195-265 zile, dând naștere de cele mai multe ori la pui gemeni. După ce iese din bârlog, este posibil ca femela să nu se fi hrănit pentru o perioadă de până la 8 luni, care poate fi cea mai lungă perioadă de privare de alimente pentru orice mamifer. Mortalitatea puilor de urs polar este mare în primul an, cu probabilitatea de supraviețuire determinată în mare măsură de starea mamei. Tinerii urși polari stau de obicei cu mama lor timp de doi ani.

Urșii polari sunt cele mai mari carnivore din speciile existente de urși, consecință a dietei lor bogate. Este putin probabil ca urșii polari să fie capabili să obțină suficiente beneficii nutriționale pentru a supraviețui cu o dietă în principal terestră. Cu toate că urșii polari trăiesc în regiunile arctice relativ curate, o varietate de substanțe toxice industriale sunt aduse  urmare a activităților umane din întreaga lume.

Urșii polari ca animale de pradă sunt expuși la un nivel ridicat de poluanți, care afectează funcționarea sistemului imunitar și reproducerea. Acest lucru ar putea reprezenta cea mai mare amenințare pentru urșii polari, efectele asupra sănătății generate de poluare conducând la scăderea imunității, supraviețuirii și succesului reproductiv.

Explorarea resurselor și  dezvoltarea zonei arctice prezintă o largă gamă de amenințări, variind de la scurgerile de produse petroliere la creșterea interacțiunilor om-urs. Urșii polari sunt adesea atrași de mirosuri și de sunetul asociat cu activitatea umană, fiind des întâlnite cazuri de ingerare a unor elemente, precum produse din plastic, baterii, plumb, cutii de conserve, ulei, precum și alte materiale periculoase, cu consecințe letale în unele cazuri.