Mamiferele

Mamiferele

by | 18 Nov 2017 | Animale, Organizare

Clasa Mamiferelor include aproximativ 5000 de specii grupate în 26 de ordine, dar schema de clasificare se modifică pe măsură ce sunt descoperite fosile și se efectuează noi studii asupra ADN-ului.

Trei caracteristici sunt cel puțin comune în cazul maiferelor care nu se găsesc în alte animale: trei oase ale urechii medii, părul și producția de lapte de către glandele sudoripare modificate numite glande mamare.

Speciile de mamifere au evoluat pentru a trăi în aproape toate habitatele terestre și acvatice de pe planetă. Mamiferele locuiesc în fiecare biom terestru, de la deșerturi până la pădurile tropicale, până la zonele polare. Multe specii sunt arboreale, petrecând mai mult sau mai mult timp în vârful copacilor. Multe mamifere sunt parțial acvatice, care locuiesc în apropierea lacurilor, cursurilor sau liniilor de coastă ale oceanelor, iar altele precum Balenele și delfinii sunt pe deplin acvatice și pot fi găsite în toate oceanele lumii și în unele râuri.

Există trei grupuri majore de mamifere, fiecare fiind unificată de o caracteristică majoră a dezvoltării embrionare. Monotremele (Prototheria), precum ornitorincul sunt mamifere care depun ouă. Marsupialele (cangurii) au o perioadă scurtă de gestație (8 – 43 zile) și dau naștere la pui vii. Gestația durează mult mai mult la mamiferele Placentare (Eutheria).

Comportamentul mamiferelor variază substanțial în rândul speciilor. Ca endoterme, mamiferele necesită mai mult aport de energie decât ectotermele de dimensiuni similare, iar modelele de activitate ale mamiferelor reflectă cerințele lor înalte de energie. De exemplu, termoreglarea joacă un rol important în comportamentului mamiferelor. Exploatarea excesivă, distrugerea și fragmentarea habitatelor, introducerea speciilor exotice, precum și alte presiuni antropice amenință mamiferele din întreaga lume. Cel puțin 82 de specii de mamifere au dispărut. În prezent, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale (IUCN) a enumerat aproximativ 1000 de specii (aproximativ 25% din toate mamiferele cunoscute) ca fiind în pericol de dispariție.

Recorduri din lumea animalelor

Balena Albastră este cel mai mare și cel mai greu animal de pe Planetă, având 24m lungime și cântărind până la aproape 109000 kg. Puiul de balenă albastră nou născut este cel mai mare pui din lume are 7-8 m și cântărește între 1800 – 2700 kg.  Dar asta nu este tot! Balena albastră este și cea mai zgomotoasă… mormăielile ei pot atinge 188 decibeli, cu 40 de decibeli mai zgomotoase decât motorul unui avion cu reacție.

Înalt de până la 4 metri, la nivelul umărului și cântărind până la 6.400 kg, elefantul african de savană este cel mai mare animal terestru. Poate mânca până la 136kg de coajă de copac, frunze, ierburi în fiecare zi.

Dacă Balena albastră și Elefantul african de savană sunt cele mai mari mamifere, cântărind doar 2 grame și având 3,8 – 5 cm lungimea corpului, chițcanul pitic este considerat cel mai mic mamifer din lume. Cel mai înalt mamifer este bineînțeles Girafa! 5,8 metri înălțime, din care gâtul măsoară 2 metri.

Și care sunt oare cele mai leneșe mamifere? Leneșul preferă să doarmă între 15 și 18 ore pe zi, dar deși pe uscat se mișcă foarte încet, atârnați de crengi cu capul în jos, sunt foarte buni înotatori.

Pierderea habitatului cheie provoacă probleme în Sumatra

Pierderea habitatului cheie provoacă probleme în Sumatra

by | 16 Nov 2017 | Animale

Pierderea habitatului cheie provoacă mari probleme de conservare pentru Sumatra – și, în special, pentru tigrul de Sumatra specie pe cale de dispariție critică.

Tigrul de Sumatra (Panthera tigris sumatrae) este o subspecie rară de tigru care trăiește doar în insula indoneziană Sumatra. În urma ultimelor expediții, cercetătorii au reînnoit temerile privind riscul de dispariție a speciei.

Tigrii din insulele vecine din Java, Bali și Singapore au dispărut în secolul XX, provocând noi eforturi anti-braconaj pentru a împiedica aceeași soartă pentru subspeciile din Sumatra. Aceste eforturi au fost în mare parte de succes. Densitatea populației de tigri din Sumatra a crescut în ultimele două decenii – iar numărul lor este de două ori mai mare decât în ​​pădurile neînregistrate. Grija cercetătorilor constă în faptul că pădurile bine protejate dispar și sunt din ce în ce mai fragmentate.

Dintre habitatele pe care se bazează tigrii în Sumatra, 17% au fost defrișate între 2000 și 2012, eliminând drastic șansele tigrilor de supraviețuire. O cauză principală de despădurire a fost distrugerea habitatului pentru plantațiile de palmier de ulei

Între 1990 și 2010, Sumatra a pierdut 37% din pădurea primară. Ca urmare, subpopulațiile tigru au devenit, de asemenea, mult mai fragmentate, sporind în mare măsură amenințarea lor de dispariție în fiecare pădure individuală și ca specie.

Echipa de cercetare a combinat rezultatele cu datele altor oameni de știință și a estimat numărul de tigrii din fiecare pădure rămasă din Sumatra. Cercetătorii au descoperit că există acum numai două habitate suficient de mari pentru a găzdui mai mult de 30 de femele de reproducție, un indicator al populațiilor de tigri viabile pe termen lung.

Eroziunea zonelor mari de sălbăticie împinge tigrii sumatrani cu un pas mai aproape de dispariție. Organizațiile internaționale și grădinile zoologice se implică activ în conservarea și salvarea acestei specii amenințată critic cu dispariția.

 

Biodiversitatea din Regiunea Dunăre – Carpați amenințată

Biodiversitatea din Regiunea Dunăre – Carpați amenințată

by | 15 Nov 2017 | Organizare

Biodiversitatea din Regiunea Dunăre-Carpați este amenințată conform ultimului Raport ONU.

Crimele împotriva naturii–tăierile ilegale, comerțul ilegal și braconajul amenință biodiversitatea din Regiunea Dunăre-Carpați

Raportul ONU “Combaterea infracțiunilor împotriva vieții sălbatice și a pădurilor în regiunea Dunăre-Carpați”, prezentat în data de 22 noiembrie 2017 în Parlamentul European, avertizează că tăierile ilegale de lemn și comerțul cu specii sălbatice amenință biodiversitatea regiunii și mijloacele de trai ale oamenilor – în ciuda legislației europene și internaționale privind mediul.

Pădurile din Carpați găzduiesc cele mai mari populații de urși bruni, lupi și râși din Europa, care, în ciuda faptului că sunt protejate de legile și convenţiile UE sau internaționale, sunt frecvent expuse la braconaj.

Bazinul Dunării susține, de asemenea, ultimele populații viabile de sturioni din Europa. Caviarul recoltat ilegal (icrele de sturion) atinge prețuri de până la 6.000 de euro pe kilogram pe piața neagră – un comerț cu o valoare de cel puțin 22 de milioane de euro pe an pentru UE. Dintre cele șase specii de sturioni din bazinul Dunării, una este acum dispărută, patru sunt critic amenințate și una este vulnerabilă. Populația de morun a scăzut cu peste 67%  în anii 1980, iar acum este amenințat cu dispariția din cauza pescuitului ilegal, a fragmentării și a pierderii habitatelor.

 

Împușcarea ilegală a păsărilor sălbatice este o criză prea puţin observată în ceea ce priveşte fauna sălbatică din regiune. Cu toate acestea, între 11 şi 36 de milioane de păsări sunt ucise ilegal în zona Mării Mediterane în fiecare an. În Serbia, de exemplu, aproximativ 104.000-163.000 păsări sunt ucise ilegal în fiecare an.

 

„Furtul acestor resurse naturale subminează dezvoltarea și privează guvernele de banii de care au nevoie pentru a promova locurile de muncă, educația și serviciile de sănătate”, a declarat Erik Solheim, directorul executiv al Programului pentru Mediu al ONU.

Pentru a combate crimele împotriva mediului și tăierile ilegale de lemn, autorii studiului recomandă intensificarea colaborării inter-agenții în cadrul țărilor și cooperarea între statele din regiune, privind schimbul de date și aplicarea legii. În acest scop, agențiile de aplicare a legii trebuie să beneficieze de resurse mai bune, iar procurorii și judecătorii să fie instruiți să sporească probabilitatea ca aceste cazuri să fie aduse în fața instanței și să conducă la sancțiuni corespunzătoare. Este nevoie, de asemenea, la nivelul UE și al statelor membre, de un impuls puternic pentru punerea în aplicare a legilor UE privind natura și viața sălbatică, inclusiv a planului de acțiune al UE împotriva traficului de specii sălbatice.

 

Urșii polari amenințați cu dispariția

Urșii polari amenințați cu dispariția

by | 14 Nov 2017 | Animale

Urșii polari sunt prima specie amenințată cu dispariția în urma pierderii habitatului, consecință directă a schimbărilor climatice. În prezent există aproximativ 25.000 de exemplare îsn mediul natural, cercetătorii estimând că în următorii 20 de ani, numărul acestora se poate reduce de până la  trei ori.

Ziua Internațională a Ursului Polar este dedicată informării și educării populației privind acțiunile principale care pot fi întreprinse, precum reducerea emisiilor de dioxid de carbon, reciclarea, asumarea responsabilității față de mediu. Procesele și măsurile specifice de conservare adoptate pentru alte specii amenințate cu dispariția (crearea unor zone protejate, conservarea ex-situ, reintroducerea în mediul natural) nu sunt aplicabile și în cazul urșilor polari. Dispariția gheții este în relație directă cu imposibilitatea de procurare a hranei, dar și cu moartea puilor de urs polar, care nu pot face față unor astfel de provocări impuse.

Ursul polar este o specie cu maturitate sexuală târzie, rata de reproducere a ursului polar fiind printre cele mai mici dintre toate mamiferele. Femelele devin mature în general la 4-5 ani, iar perioada totală de gestație variază între 195-265 zile, dând naștere de cele mai multe ori la pui gemeni. După ce iese din bârlog, este posibil ca femela să nu se fi hrănit pentru o perioadă de până la 8 luni, care poate fi cea mai lungă perioadă de privare de alimente pentru orice mamifer. Mortalitatea puilor de urs polar este mare în primul an, cu probabilitatea de supraviețuire determinată în mare măsură de starea mamei. Tinerii urși polari stau de obicei cu mama lor timp de doi ani.

Urșii polari sunt cele mai mari carnivore din speciile existente de urși, consecință a dietei lor bogate. Este putin probabil ca urșii polari să fie capabili să obțină suficiente beneficii nutriționale pentru a supraviețui cu o dietă în principal terestră. Cu toate că urșii polari trăiesc în regiunile arctice relativ curate, o varietate de substanțe toxice industriale sunt aduse  urmare a activităților umane din întreaga lume.

Urșii polari ca animale de pradă sunt expuși la un nivel ridicat de poluanți, care afectează funcționarea sistemului imunitar și reproducerea. Acest lucru ar putea reprezenta cea mai mare amenințare pentru urșii polari, efectele asupra sănătății generate de poluare conducând la scăderea imunității, supraviețuirii și succesului reproductiv.

Explorarea resurselor și  dezvoltarea zonei arctice prezintă o largă gamă de amenințări, variind de la scurgerile de produse petroliere la creșterea interacțiunilor om-urs. Urșii polari sunt adesea atrași de mirosuri și de sunetul asociat cu activitatea umană, fiind des întâlnite cazuri de ingerare a unor elemente, precum produse din plastic, baterii, plumb, cutii de conserve, ulei, precum și alte materiale periculoase, cu consecințe letale în unele cazuri.