ANTILOPA ELAND – Frumusețea sălbatică a Africii

Antilopa Eland(Taurotragus oryx) este cea mai mare din lume, dar este cea mai lentă și greoaie, atingând doar aproximativ 25km/oră, atunci când încearcă să scape din situațiile limită. În schimb poate sări până la 10 m lungime, ceea ce îi conferă un avantaj față de prădătorii naturali, marile feline ale stepei africane.
Este una dintre cele mai adaptabile dintre ierbivore, populează zone întinse din Estul și Sudul Africii, de la savană, pajiști înalte sau înălțimi muntoase. Nu este un animal foarte pretențios în ceea ce privește hrana, consumând cu plăcere deopotrivă ierburi de tot felul, fructe suculente, rădăcini dar și frunze, pe care le „culege” cu coarnele din copaci.
Exemplarele tinere au pielea de culoarea cafelei cu lapte, dar pe măsură ce îmbătrânesc se „îmbracă” în nuanțe de gri închis cu tentă albăstruie. Caracteristicile fizice includ coarnele răsucite și lungi, un guler în jurul gâtului gros, din piele cu falduri ample, masculii pot atinge chiar si 1000 kg, iar femelele 600kg.
Este un animal destul de docil, parcurge distanțe mari pentru a se hrăni, stau în grupuri de „creșă” , atunci când femelele au pui.
Deși nu se află pe lista speciilor amenințate cu dispariția, sunt protejate, numărul de exemplare a scăzut simțitor datorită vânatului intensiv, pentru carne dar, mai ales, pentru pielea sa. Datorită lipsei de agresivitate, a fost domesticită, iar astăzi, laptele său este foarte apreciat pentru calitățile nutritive, bogat în conținut proteic.
Ca o curiozitate, specialiștii care au petrecut mai mult timp, observându-le comportamentul, au decoperit un sunet caracteristic, pe care îl scot atunci când se deplasează. Un trosnet sec, produs de mișcarea membrelor anterioare, ce poate fi auzit de la distanță, lucru care anunță apropierea unei turme, sau, în perioada de împerechere, masculii își marchează sonor teritoriul.
Simpatice și drăgălașe, cu un caracter blând și maleabil, antilopele eland și-au câștigat, pe bună dreptate, admirația și ocrotirea iubitorilor de animale. Au fost deseori transformate în personaje amuzante, în lung-metrajele de animație, iar instantaneele surprinse de artiștii fotografi au făcut înconjurul lumii, datorită filonului emoțional fructificat în spectacol de lumină și culoare. Arta africană abundă în reprezentări zoomorfe și simbolistică mistică, ce au drept protagonistă antilopa eland. Aprecierile de ordin estetic ale creatorilor indigeni sunt încărcate și de componenta ezoterică ce ține de forța conexiunilor create între om și natură.

Zebu Din arca ierbivorelor exotice

Înrudit cu iebivorele din familia numeroasă a bovinelor, Zebu este un mamifer rumegător cu un aspect particular. Seamănă destul de mult cu vaca autohtonă, dar, interesant de remarcat, asemeni dromaderilor, are o cocoașe de grăsime pe umeri, lesne de remarcat, coarne ample și mai multe straturi de piele în jurul gâtului.
Și cum familiile bogate au și istorie îndelungată, strămoșul său este o specie dispărută (Auroch) de boi sălbatici ce populau Europa, Africa și India. Peșterile Lascaux sau Altamira sunt pline cu desene rupestre, cu acest animal ce s-a pierdut pe culoarele timpului, dar care are astăzi numeroase „rude” domesticite și folosite de om pentru carne, lapte, piele sau ca animale de povară. Dealtfel, laptele de zebu este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bogate în carbohidrați și grăsimi. Populația indigenă din anumite zone ale Africii îl consumă prelucrat ca iaurt sau brânză, iar în India este transformat în ghee. Procedeul este destul de elaborat, iaurtul pus într-un vas de teracotă este deshidratat până când se obține un fel de unt, care la rândul său se fierbe și prin evaporare treptată, se ajunge la o substanță(particule de cazeină), ce rezistă mai mult timp și se folosește la gătit.
În religia hindusă, Zebu este considerat sacru, respectat și ocrotit în fiecare comunitate, fiind des întâlnit rătăcind alene pe străzi sau odihnindu-se la umbră, răsplătit cu ghirlande de flori și mici delicii culinare.
Este destul de blând, sunt rare cazurile în care reacționează violent, trăiește în turme și se adaptează foarte bine la temperaturi ridicate.
Cele aproximativ 75 de specii cunoscute vin și cu numeroase variante cromatice, nuanțe de alb și negru, brun, marouri blânde sau cafeniu. Poate ajunge la greutatea de 200 Kg și circa 1 m înălțime. Ca speranță de viață, atinge aproximativ 20 de ani.
Există și varianta de Zebu pitic, dar este obținut prin încrucișări repetate de către crescătorii din Statele Unite. Devine din ce în ce mai popular, datorită dimensiunilor sale și aspectului drăgălaș, dar și a faptului că dau o producție mare de lapte.
Dacă am reușit să vă trezim curiozitatea asupra aceastei specii, o puteți admira și la Grădina Zoologică din București, unde se bucură din plin de interesul vizitatorilor.

SERVALUL – O „pisică” în savana africană

Zvelt, agil și cu privire mereu alertă, Servalul (Leptailurus serval) este un mamifer carnivor, al cărui areal de răspândire cuprinde întreg teritoriul Africii, cu excepția deșertului saharian.
Aspectul său aduce foarte mult cu pisica, de aceea este denumit uneori și pisica serval.
Vă invităm la Grădina Zoologică să admirați această grațioasă felină, despre care specialiștii ce i-au suptavegheat comportamentul, spun că se bucură de un înalt grad de inteligență.

Servalul este foarte asemănător cu ghepardul, dar de mai mici dimensiuni și cu coada mai scurtă. Fiind relativ ușor de domesticit și dresat, de-a lungul timpului îl regăsim de multe ori imortalizat alături de om. Cele mai vechi reprezentări sunt cele din arta egipteană, unde apare bucurând privirile faraonilor și a familiilor acestora.
Deși nu se află pe lista speciilor amenințate cu dispariția, servalii sunt vânați intens pentru blana lor, iar numărul de exemplare scade îngrijorător. Totodată, în anumite zone ale globului sunt folosiți ca animale de companie și împerecheați cu pisicile, rezultând exemplare hibrizi.
În ambientul natural sunt o specie solitară, le place căldura, trăiesc în imediata apropiere a unei surse de apă și cu vegetația relativ bogată. Comunică printr-un limbaj bogat în sunete. Blana în nuanțele ierburilor înalte de savană, cu pete de culoare neagră, îi conferă un camuflaj perfect în raidurile rapide de vânătoare. Se hrănește cu rozătoare mici, iepuri, păsări, insecte, reptile și broaște. Sunt mai activi la răsărit și la apus, de aceea se spune că sunt animale semi-nocturne. Picioarele din spate sunt mai lungi ca cele din față, caracteristică utilă pentru salturile în înălțime ce depășesc 3m, după păsări în zbor.
Ating în greutate aproximativ 18 kg masculi și 12 kg femelele. Dacă în libertate durata de vârstă este de circa 10 ani, în captivitate se cunosc recorduri de peste 20 de ani.
Prădători naturali ai acestora sunt hienele, șacalii și leoparzii. Cu toate că uneori a fost ținta acuzațiilor omului legate de raidurile nocturne prin gospodăriile populației băștinașe, îi este recunoscut și rolul de veritabil păstrător al echilibrului ecologic, datorită faptului că vânează cu precădere rozătoarele mici, ce afectează culturile agricole. 4608 × 3456

Rățușca cea urâtă

RĂȚUȘCA CEA URÂTĂ

Literatura dedicată celor mici abundă în povești emoționante, cu mesaj profund educativ și simbolistică bogată. Din perspectiva antropologiei culturale, basmele, miturile, legendele sunt un mecanism de comunicare a valorilor specifice fiecărei națiuni sau colectivități. Poveștile dedicate celor mici se înscriu în această linie și converg către mesajul comun conștientizator. Sunt instrumente de educație dar și de formare a unei conștiințe adresate fiecărui individ în parte.
Ion Creangă sau Petre Ispirescu sunt și azi, surprinzător în multitudinea de super eroi din seria Marvel, la fel de fascinanți pentru tinerele generații.
Operele Fraților Grimm sau cele ale lui Andersen au suscitat interesul chiar și al scenariștilor de filme ce ocupă primele locuri în box-office. Cu toate astea, nu trebuie să uităm că literatura înseamnă cultură, bază a unei civilizații moderne.
Ne oprim la povestea „Rățușca cea urâtă” pentru că am întâlnit la Grădina Zoologică chiar personajul principal. Lebedele noastre, albe sau negre, elegante și grațioase, reiterează într-o cadență mai veselă, basmul cu drăgălașul boboc ce s-a rătăcit în cuibul unei rațe.
În micul univers unde vede lumina zilei, se simte exclus și izolat, datorită lipsei de asemănare cu ceilalți pui, ce îl considerau urât. Doar atunci când se întâlnește pe lac, din întâmplare, cu un cârd de lebede, se integrează în adevărata sa lume.
Mesajul este actual, optimist și educativ. Povestea se adresează atât copiilor cât și adulților și îndeamnă la regăsire, căutarea valorilor reale, verticalitate, demnitate și coerență.
Dacă v-a plăcut basmul și dacă vreți să le vedeți în mediul natural pe divele noastre, veniți la Grădina Zoologică. Pe unda leneșă a lacului, plutesc cu o lejeritate înnăscută, de.. sunt păsări de apă, familiile de lebede(Cygnus olor – Lebădă albă de vară și Cygnus atratus – Lebăda neagră).
Arealul de răspândire este vast, se regăsesc în zonele temperate, dar și în Australia, Noua Zeelandă sau America de Sud. Este o specie migratoare, se hrănește cu alge, plante sau viețuitoare mici.
Grația și misterul său i-a inspirat pe artiști și creatori de frumos. În marile mituri și legende ale lumii, Leda este răpită de Zeus, transformat în lebădă. În multe culturi, simbolizează sufletele celor morți și marea trecere, în altele frumusețea absolută. Celebra balerina Maia Plisețkaia a redat, prin inegalabila sa interpretare, tumultul și suferința din “Lacul lebedelor”.

CHILL OUT – VARA LA ZOO

Lunga vară fierbinte și-a intrat în drepturi, nu mai e nici un dubiu. Chiar dacă mai trecem și prin zile ploioase, destul de nervoase uneori, totuși nu trebuie să uităm că suntem în plin anotimp cald. La Zoo, lucrurile stau bine, întreaga colecție de animale beneficiază de condiții optime de viață, iar prietenii care ne trec pragul, poposesc la foișor sau la hamace pentru o porție de umbră și relax.
Pentru cei care se întreabă dacă animalul preferat suferă din cauza temperaturilor înalte și cum reușesc necuvântătoarele să supraviețuiască valurilor succesive de caniculă, avem numai vești bune. Grădina Zoologică București susține, ca în fiecare an, un program profesionist, atent supravegheat de specialiști, de confort și bunăstare a animalelor.
În funcție de fiecare specie, sunt asigurate soluții de păstrare a unui ambient relaxant, vegetația este stropită în repetate rânduri, spații umbrite unde se pot retrage în funcție de momentul zilei și bazine cu apă. Pentru hidratatre, sunt administrate și săruri speciale, iar la nivel de dietă, hrana ce rămâne neconsumată este imediat retrasă pentru a se evita alterarea.
Odată sosiți în vizită, veți remarca anumite specii, precum tigri, puma, ursul sau chiar lupii de tundra cum se răsfață în bazinele cu apă proaspătă, spre deliciul privitorilor. Simpaticele maimuțele sunt delectate cu ceaiuri reci și sucuri din fructe, iar aerul condiționat le răcorește din plin amplasamentele.
Dacă vă este dor de Valdi, leopardul de zăpadă, îl veți găsi la umbra vegetației abundente, sau lângă izvorul de apă curgătoare.
Ierbivorele mari sau struții lenevesc sub umbrare, iar păsările de apă, cum altfel, fac zilnic un spectacol inegalabil cu jocuri acvatice ce atrag grupurile de copii și amuză adulții. Vecinii trag cu ochiul, unii la ceilalți, păsările flamingo și pelicanii, fiecare cu piscine lui, iar broaștele țestoase scot nasul la soare, din când în când.
Avem și animale representative pentru zonele calde, precum suricatele, fenekul sau vulpea deșertului, tigrii indieni, cămile dromader, păsări exotice și reptile. Chiar dacă provin din părți ale globului unde soarele arde mai tot timpul anului, locatarele noastre de la Zoo sunt atent supravegheate și nu suferă de căldură. Prin intermediul enrichementului, capitol ce cuprinde o serie întreagă de măsuri ce susțin bunăstarea animalelor, condițiile din amplasamente sunt în permanență adaptate la vreme și la nevoile fiecărei specii.
Vă așteptăm la Zoo, noi ținem căldura la distanță! 4608 × 2592
4608 × 3456

LESS IS MORE

Universul amplu și surprinzător al biodiversității nu contenește să ne încânte cu exemple de adaptare și supraviețuire. Prădători mari sau mici și verigi esențiale în lanțul trofic, animalele sălbatice ne dau minunate lecții de viață.
De cele mai multe ori, doar cele impunătoare și despre care știm că au apetit vorace ne induc teamă, dar realitatea este de multe ori, alta. Așa încât sintagma “Less is more“ se aplică și la lumea animalelor.
Dacă în materie de arhitectură sau artă, ne trimite la minimalism și esență ideologică a purității formelor în design, în materie de zoologie, termenul poate migra și către metodele de apărare ale unor specii de animale.
Exemplu concludent sunt micile și delicatele broaște otrăvitoare, pe care le puteți admira în paludariile de la Grădina Zoologică. Broasca fantoma otrăvitoare – Ebidobates tricolor și Broasca dungată galbenă „săgeata otrăvită” – Dendrobates leucomelas sunt adevărate dive ale ținuturilor umede din America de Sud.
Dimensiunile lor reduse, circa 3-4 cm, doar câteva grame în greutate, aspectul simpatic drăgălaș, pielea bogat colorată, le conferă un aer aparent inofensiv.
Paleta cromatică reprezintă un semnal de alarmă pentru prădătorii lor naturali, care știu de cele mai multe ori, că nu sunt comestibile. Spunem de cele mai multe ori, pentru că sunt numeroase cazurile în care animale de mari dimensiuni cad pradă veninului lor letal. Renumele lor a trecut dincolo de granița lumii animalelor, omul găsind util acest venin în anumite activități. Un exemplu este populația indigenă din zonele în care trăiesc speciile de broaște otrăvitoare. Aceștia înmoaie vărful săgeților și al armelor folosite pentru vânătoare în veninul secretat de micile dar atât de periculoase amfibiene.
Totodată, cercetările în domeniul medical au dus la concluzia că arma redutabilă a acestor mici prădători este o posibilă sursă de medicamente pentru om.
Broasca dungată galbenă este diurnă, se hrănește cu furnici, termite, insecte mici. Este o specie pusă în pericol de masiva distrugere a habitatului natural, dar și de faptul că au devenit o adevărată atracție în materie de animale de companie. Asta pentru că, în captivitate, își pierd toxinele din piele.
Fantoma otrăvitoare se hrănește cu omizi, termite, gândaci, fabricându-și substanța letală printr-o combinație destul de elaborată, de la fiecare victimă, strângând-o apoi într-o glandă aflată la nivelul tegumentului. Veninul lor, doar într-o cantitate infimă, este fatal și omului.

Lupul părul își schimbă, dar năravul ba!

Cu acest proverb suntem destul de familiarizați, dar în spatele lui stă un adevăr științific și este valabil pentru mai multe categorii și specii de animale.
Năpârlirea reprezintă un adevărat detox de sezon, de fapt este un proces fiziologic, controlat de sistemul endocrin, de cădere și înlocuire simultană a învelișului pilos la animale. Se produce atât la nevertebrate, cât și la păsări, reptile sau mamifere și este un fenomen de durată.
Nevertebratele și aici vorbim despre insecte, arahnide sau crustacee, pe care le întâlnim în mai toate ecosistemele, de la cel terestru, marin sau aerian, își schimbă exoscheletul (învelișul protector), perioadă în care sunt mai vulnerabile la atacul prădătorilor.
Reptile suferă această transformare cu o frecvență mare, uneori chiar și de douăsprezece ori pe an. Doar șerpii năpârlesc o dată pe an, eliminând stratul exterior de piele ce păstrează forma morfologică, asemeni unei haine vechi și demodate.
La păsări, schimbarea penajului se face la trecerea dintre anotimpurile rece și cald, de la cap către coadă și se produce destul de lent, astfel încât pasărea poate în continuare să zboare.
Animalele, domestice sau sălbatice, năpârlesc la nivelul blănii, respectiv părului, fenomen ce se manifestă distributiv. Procesul este mai vizibil la cele care trăiesc în zonele în care se face alternanța anotimpurilor, de exemplu atunci când urmează sezonul rece, mai toate se îmbracă în blănuri dese, cu firul lung, veșmânt pe care îl elimină odată cu sosirea primăverii.
Dragi prieteni ai Zoo, chiar și locatarii grădinii se pregătesc cu perseverență de schimbarea sezoanelor, fapt pentru care veți remarca anumite modificări în aspectul exterior al anumitor specii de animale.
De exemplu, cerbii lopătari în perioada de primăvară renunță la renumitele coarne care le cad și cresc unele noi. Nu este un fenomen dureros și nu este rezultatul intervenției omului.
Spectaculoșii lupi de tundră înlocuiesc blana de iarnă, deasă și cu firul lung cu una mai ușoară, iar albul imaculat se colorează în nuanțe de bej. Cămilele și dromaderii, vecini prietenoși de amplasamente fac schimbul de stagiune vestimentară cu o blană mai scurtă, renunțând la firele lungi și aspre ce seamănă cu niște haine ce au stat prea mult în garderoba unui teatru ambulant. Chiar și lamele se pregătesc de venirea anotimpului cald, dar fenomenul este mai puțin vizibil.
La păsări veți remarca penele vechi pe care le abandonează pentru unele în colorit flamboaiant iar pe alocuri este vizibilă lipsa penajului. Sunt precum copiii care pierd dinții de lapte. Nu rămân știrbi pentru restul vieții, ci se face loc pentru creșterea unor dinți noi, sănătoși și puternici.

UN MENIU CU ȘTAIF

Venim în întâmpinarea unor eventuale întrebări, pe care prietenii Zoo ni le-ar putea pune în legătură cu hrana animalelor, cantitatea sau calitatea acesteia.
Colecția de animale deținută de Grădina Zoologică beneficiază de un regim bogat și diversificat, bazat pe rețete atent studiate, ce conțin ingredientele necesare unei diete zilnice echilibrate.
Prădători sau pradă, necuvântătoarele din toate speciile și dimensiunile sunt îngrijite, supravegheate și răsfățate cu alimentele adecvate, ceea ce înseamnă și un stil de viață sănătos. În perioada sezonului cald, avem chiar și un program de chill-out, săruri de hidratare și ceaiuri reci.
Fiecarei specii în parte, i se servește zilnic o cantitate necesară și suficientă de hrană, ce conține toate componentele similare celei din libertate, cu proteine, carbohidrați, grăsimi, fibre.
Poate vi se pare greu de crezut, dar la Zoo se pune mare preț pe o adevărată gastronomie în materie de hrănire a animalelor, iar dacă urmăriți plăcuțele informative, veți descoperi, alături de multe alte informații utile, care vă dau dimensiunea reală a stilului de viață al fiecărei specii, areal de răspândire, habitat, dimensiuni și hrana acestora. Veți afla, unii poate cu stupoare sau chiar dezgust, că drăgălașele marmosete consumă cu mare plăcere larve, insecte(greieri), fructe, flori, sau chiar broaște. Dinamicele suricate se delectează cu nevertebrate mici, larve, insecte(greieri), scorpioni, geko, ouă, alături de rădăcini sau fructe. Admiratorii păsărilor exotice descoperă că tucanul tropetist nu va refuza niciodată chiar și ouăle altor păsări dar și insecte, papagalii consideră o delicatesă larvele suculente, asezonate cu nectar, polen, muguri sau semințe.
Sistemul digestiv al animalelor este diferit de cel al nostru, de asemenea și nevoile de hrană, iar omul, aflat în vârful lanțului trofic este responsabil de echilibrul acestuia.
Îi rugăm pe prietenii Grădinii Zoologice, să respecte și să ajute la răspândirea și înțelegerea regulilor de hrănire a animalelor și să conștientizeze că orice sursă de hrană exterioară, oferită de vizitatori, este un mare rău făcut animalelor, ce duce la îmbolnăvirea sau chiar moartea acestora.
Vă rugăm, nu hrăniți animalele!

Un semnal de alarmă pentru viitorul planetei

Noțiuni precum „iubitor de natură” sau „iubitor de animale” își pierd din semnificație și realism în fața cifrelor dramatice, publicate de instituții și organizații care urmăresc evoluția vieții pe pământ.
Inconștiență sau nepăsare, lipsă de cunoaștere și lista poate continua, sunt motive care au dus la o gestiune lipsită de coerență și inteligență a resurselor naturale ale planetei. Aflat într-un raport de cauză-efect, fenomenul complex al evoluției vieții pe Terra a atins un punct culminat de criză, în care se pune problema luării unor măsuri clare și rapide.
Practic realitatea stă cam așa, în ultimii 50 de ani, numărul de animale sălbatice a scăzut cu 60% și aici vorbim despre pești, păsări, mamifere. Procesul nu este unul lent iar cifrele cresc în progresie geometrică.
Cum va arăta viitorul, în acest ritm?
Nu este o întrebare lansată de un film sau un roman Sf, ci o realitate dură, la care trebuie să facem față noi toți!
Este știut faptul că dacă o specie aparent mai puțin importantă dispare, atunci un întreg lanț trofic este destabilizat. De fapt, intervenția omului asupra naturii a avut repercusiuni catastrofale și numai o acțiune rapidă, prin proiecte susținute poate îndrepta acest rău.
Oceanele și mările planetei, apele în general au fost exploatate și poluate fără încetare, iar acestea sunt mediu de viață pentru numeroase specii de animale și plante. Marea majoritate a campaniilor de conștientizare din ultimii ani au pus un accent sporit pe efectele negative ale plasticului în viața noastră a tuturor, oameni și animale deopotrivă.
Nefiind biodegradabil, reciclabil da, otrăvește practic mediul în care este depozitat sau, din păcate abandonat de către om. Imaginile dramatice surprinse cu animale, păsări sau pești captivi în veritabile curse ale morții au făcut înconjurul internetului.
Poate că nu v-ați gândit niciodată, dar cel de unică folosință, precum aparent inofensivele paie pentru băuturile răcoritoare, sau tacâmurile de la fast food se pot aduna în cantități impresionante, în mări și oceane din cauza deversărilor.
Pescuitul excesiv a dus la reducerea resurselor de hrană și la dispariția unor specii, braconajul, agricultura pe bază de produse chimice, deversările sunt acțiuni ale omului împotriva biodiversității. Practic, rata de extincție a ajuns de 1000 de ori mai mare decât înainte de modificările biologice și chimice.
Dacă vorbim despre defrișări, atunci trebuie să subliniem că statisticile anunță faptul că circa 20% din pădurea tropicală din Amazon a dispărut în ultimii cincizeci de ani.
De aceea, noțiuni precum „specie amenințată”, sau „specie pe cale de dispariție” sunt cât se poate de adevărate. Din păcate, omul este responsabil pentru faptul că, din multe puncte de vedere, calitatea vieții pe pământ a scăzut simțitor în ultimii 50 de ani.
Este adevărat că cifrele sunt alarmante, dar nu este totul pierdut, suntem încă în timp pentru a opri anumite fenomene negative, de distrugere și degradare. A conserva nu înseamnă numai a salva de la dispariție anumite specii, ci de a înțelege și susține echilibrul vieții pe pământ, în întreaga sa anvergură. Prezentul reprezintă baza de pornire pentru un viitor sigur, sănătos și curat.

23 OCTOMBRIE ZIUA INTERNAȚIONALĂ A LEOPARDULUI DE ZĂPADĂ

Am avut noroc de o zi frumoasă de toamnă, așa că am putut să îl serbăm cu soare și căldură pe Valdi, leopardul de zăpadă.
La eveniment au participat un grup de copii de la Olga Gudynn International School, dar și toți cei aflați în vizită la Grădina Zoologică.
După o lecție în aer liber, în care atât cei mici cât și adulții au aflat despre hrana, comportamentul, arealul de răspândire, sau problemele legate de braconaj și pierderea habitatului natural al leopardului, s-au vizitat și alte specii de animale. La fiecare, a avut loc un dialog cu participanții ce au dovedit un real interes pentru astfel de evenimente educative, manifestându-și curiozitatea față de viața animalelor sălbatice.
La sfârșitul turului ghidat, a urmat o serie de întrebări și răspunsuri și câteva jocuri recreative.
Evenimentul s-a desfășurat pe parcursul a două ore și a implicat copiii și cadrele didactice de la ISOG dar și vizitatori ai grădinii care au participat cu plăcere la Ziua Leopardului de Zăpadă.

31 OCTOMBRIE ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MĂRII NEGRE

THE BLACK SEA DAY

Sărbătorită pe 31 octombrie, Ziua Internațională a Mării Negre, marchează data la care
cele şase ţări riverane Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina, au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, în 1996.
Documentul conţine strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre, cu accent pe reducerea impactului poluării asupra ecosistemului marin.
Bătrânul Pont Euxin are multe povești de spus, în bogata sa istorie, pe malurile sale s-au peridat civilizații și popoare ce au lăsat mărturie orașe întregi, poeme și legende. Dar, dincolo de latura poetică și artistică, Marea Neagră reprezintă și o sursă bogată de resurse naturale. Este cel mai cel mai mare bazin de apă salmastră(cu o salinitate scăzută) al lumii, cu o faună și floră variată. Suprafața sa totală este de circa 423.000 km pătrați, iar la noi în țară litoralul se întinde pe 245 km.
Din păcate, ca și în multe alte cazuri, intervenția omului a dus la un dezechilibru major în evoluția biodiversității. Exploatarea resurselor de petrol și gaze naturale, agricultura pe bază de produse chimice, poluarea, deversările, activitatea portuară sunt doar câteva exemple care au dus la dispariția unor specii de plante și animale marine. Intensificarea transporturilor a însemnat și apariția unor specii, aduse de vasele ce traversează mările și oceanele lumi. Și-au găsit un mediu propice de dezvoltare dar au interacționat într-un mod negativ cu cele autohtone. Dacă mai punem la socoteală și reducerea sau pierderea habitatelor naturale, din diverse motive, ce țin de activitatea omului, ne putem da seama de anvergura unui fenomen complex, ce duce la afectarea în timp, a biodiversității din Marea Neagră.
Ziua Internațională a Mării Negre reprezintă un pas înainte în conștientizare și acțiune de protejare atât pentru generația actuală cât și viitor.

Fenek -O vulpe în deșert

Cea mai mică specie de vulpe din lume, Fenekul este un veritabil supraviețuitor al deșertului.
Corpul său are o lungime de 34-36 cm, coada este de 28-30 cm și ajunge până la greutatea de un kilogram și jumătate. Labele sale sunt în întregime acoperite de blană, ce asigură protecția împotriva temperaturilor extreme și ajută la deplasarea pe nisip. Interesante și amuzante, urechile supradimensionate sunt un excelent sistem audio și termic în egală măsură. Funcționează precum un radar ultrasofisticat în detectarea prădătorilor dar și al hranei, localizând prada în primul rând prin sunet. Fenekul vânează insecte, rozătoare, păsări, șopârle dar adaugă în dieta zilnică și rădăcini sau plante care îi furnizează doza necesară de apă.
Totodată urechile asemănătoare celor de liliac acționează ca radiatoarele și disipează căldura.
Fenekul este un animal monogam, trăiește în grupuri formate din descendenți de mai multe generații. În arealul său de răspândire este activ atunci când temperatura scade, adică mai ales după apusul soarelui, când vânează și sapă tuneluri în nisip pentru a-și face adăpost.
Aspectul său drăgălaș și dimensiunile reduse l-au făcut un animal atractiv de companie, un fenomen care a dus la scăderea drastică a numărului de exemplare, alături de vânatul excesiv pentru blana sa deasă.
Dacă am reușit să vă captăm interesul pentru acest minunat animal, vă așteptăm la Zoo să îl admirați și să aflați mai multe despre Fenek!

Animal print – O alternativă viabilă

Natura a reprezentat, de-a lungul timpului, o inepuizabilă sursă de inspirație pentru designeri, atât în materie de fashion, cât și în home&deco.
Un exemplu este și animal printul, ce aduce o notă îndrăzneață unei ținute cu ștaif, unui accesoriu sau al unui interior cu personalitate marcantă, bineînțeles dacă ponderea acestuia nu depășește limitele bunului gust.

Cu numeroase variante de interpretare, versatil și dinamic, acoperă o plajă foarte vastă de modele ce fac trimitere la lumea animalelor. Leopard, tigru, jaguar, zebră, maimuță, girafă sunt doar câteva modele, ce au cunoscut numeroase interpretări și manifestări artistice.
Subiectul are și o latură antropologică, animal printul deține o istorie bogată, analizată și discutată și care continuă să suscite interesul publicului.
Misterios și exotic, odată cu trecerea timpului a devenit emblema unui status social înalt.
La început, omul s-a îmbrăcat în piele sau blană de animal din rațiuni funcționale, apoi a intervenit esteticul. Odată cu diversificarea activităților zilnice și lupta pentru supremație, ideea de trofeu, simbol al forței, putere, liderul absolut a prins contur, iar în urma confruntărilor cu animalele, blănurile obținute puteau fi purtate zilnic, la ceremonii sau evenimente de importanță majoră.
În evoluția societății moderne și a expansiunii erei tehnologice, blănurile și pielea naturală sunt înlocuite de materiale inovative și spectaculoase prin asemănarea cu originalul. Dealtfel, designerii și creatorii de frumos se întrec în a oferi soluții dintre cele mai ingenioase și mai atrăgătoare.
În acest sens, case de modă renumite precum Armani, Calvin Klein, Hugo Boss, Ralph Laurent sau Gucci au renunțat la utilizarea blănurilor de animale în creațiile lor.
Materialele alternative, ce nu prejudiciază în vreun fel viața animalelor, sunt soluții viabile, valoroase din punct de vedere estetic și pot fi utilizate cu succes în foarte multe domenii.
Făcând aceasta alegere inteligentă, dăm o șansă la viață de calitate lumii animalelor și îi onorăm frumusețea și grația.
Vanitatea, indiferența, lipsa de informare, au dus la decizii eronate cu efecte catastrofale și pe termen lung în raportul de forțe dintre om, natură și biodiversitate.
Vânatul excesiv, dispariția habitatului natural, braconajul sunt doar câteva cauze ale micșorării numărului de exemplare sau chiar dispariția unor specii. Este un fapt real, trist și ingrijorător și ține de fiecare generație și fiecare dintre noi să ne asumăm atitudinea matură de a ocroti mediul înconjurător și de a susține demersurile profesioniste din acest domeniu. Grădinile zoologice au rolul de a educa și conștientiza asupra acestui fenomen, protejează și conservă fauna și sunt vectori de comunicare către public.
O vizită la Zoo poate fi o alternativă de petrecere a timpului liber, dar și o adevărată lecție de viață. Prin intermediul fiecărei specii de animale expuse publicului, se transmit informații prețioase despre habitat, arie de răspândire, comportament.
Pentru designeri și artiști este o extraordinară sursă de inspirație. Tocmai prin activitatea lor și găsirea unor materiale și tehnologii ce înlocuiesc pielea și blana naturală, vor salva animalele. Se dă astfel șansa la supraviețuire printr-un demers artistic, nobil conștientizator.

O VIZITĂ LA ZOO BUCUREȘTI

Scopul esențial al grădinii zoologice este de a promova conservarea faunei sălbatice. Potențialul educațional este cel mai ridicat pentru o grădină zoologică prin îmbinarea activităților plăcute și distractive cu cele educative!

Zoo București în fiecare an desfășoară activități destinate educării și informării publicului tânăr!

Nicio poză, niciun videoclip, nicio informație cuprinsă într-un manual școlar nu produc același impact cu momentul în care un copil vede pentru prima oară mareția tigrului siberian, frumusețea leilor sau coloritul animalelor din exotariu.

Din păcate foarte mulți copii au un contact minim cu natura, iar grădinile zoologice  asigură o punte între mediul urban familiar și lumea naturală.  Televiziunea și filmele creează o provocare pentru grădinile zoologice. Printr-o scurtă prezentare a vieții animalului, aceste materiale oferă spectatorilor o reprezentare a comportamentului animalelor, comprimată de cele mai multe ori în momentele cele mai interesante.

O vizită la grădină zoologică prezintă un adevărat cadru de realitate în care elevii pot să privească animalele fără o exagerare și o denaturare, atât de des prezentată în mass-media modernă. De aceea este foarte important, și Zoo Bucuresti subliniează întotdeauna acest aspect, că animalele sunt lăsate să își manifeste comportamentul natural. De aceea poate mulți vizitatori sunt dezamăgiți că lei dormeau, că leopardul zăpezilor a fost foarte greu de privit în amplasamentul său sau că dromaderii erau în perioada de năpârlire.

Misiunea grădinii zoologice este de a inspira respectul pentru viața sălbatică prin intermediul animalelor noastre. Dezvoltarea platformei de informare și educație – www.bucurestizoo.ro constituie un element esențial în susținerea educației, prin indicarea unor elemente care trezesc interesul pentru cunoașterea duratei de viață, ratele de reproducere, statusul de conservare în sălbăticie, dar și pentru comportamentele specifice animalelor.

Animalele pot fi fundamentul studiului pentru toate ariile academice. Animalele, biodiversitatea, mediul înconjurător reprezintă toate subiecte deosebite,care permit dezvoltarea educațională atât pentru copii, dar și pentru studenți și adulți.

Animalele pot fi o legătură cu lumea reală și pot inspira elevii să continue activitățile de cercetare și studiu privind animalele. Prin programele desfășurate de Zoo Bucuresti este analizat impactul pe care vizitarea grădinii zoologice îl are asupra copiilor. Desenele realizate de către copii în care sunt reprezentate animalele din cadrul Colecției reprezintă un indicator veritabil.

 

 

CARIERE LA ZOO BUCUREȘTI

Suntem o echipă de oameni dedicați, pasionați și responsabili. Veniți alături de noi și fiecare zi în mijlocul necuvântătoarelor va deveni un cadou neprețuit. Te poti alătura …..te așteptăm alături de noi la București Zoo.

ROLUL GRĂDINII ZOOLOGICE BUCUREȘTI

 Rolul Grădinii Zoologice București

  • adăpostirea animalelor în condiţii care să corespundă cerinţelor biologice şi de conservare pentru speciile individuale, între altele, prin îmbunătăţiri specifice speciilor aduse amplasamentelor;
  • menţinerea unui standard ridicat de creştere a animalelor, cu un program preventiv şi curativ dezvoltat pentru îngrijire veterinară şi alimentară;
  • prevenirea evadării animalelor şi prevenirea pătrunderii din exterior a dăunătorilor şi epidemiilor;
  • participarea la activităţi de cercetare, conservare şi educare.

 

Directiva 22/CE/99 privind animalele sălbatice din grădinile zoologice

Obiectivul grădinilor zoologice este de a ocroti fauna sălbatică, de a asigura participarea la activităţi de cercetare privind conservarea speciilor, promovarea şi elaborarea unei strategii privind educaţia publicului, schimbul de informaţii şi acţiuni de sensibilizare a comuntăţiilor în legătură cu aceste unităţi permanente.

Grădinile Zoologice din întreaga lume sunt vizitate de milioane de oameni, cei mai mulți locuiesc în zone urbane și au un contact minim cu natura. Vizitarea unei grădini Zoologice are la bază interesul pentru viața sălbatică și pentru animale.

Cele mai multe grădini zoologice și acvarii sunt vizitate în mod regulat de numeroase clase de la grădiniță până la nivel universitar. Aceste cursuri primesc tururi educaționale structurate și lecții care se concentrează pe teme selectate, ca parte a programului lor de formare la grădina zoologică sau acvariu. Multe grădini zoologice și acvarii au dezvoltat programe profesionale și facilități pentru acest tip de educație pentru grădinile zoologice.

Spectrul de posibilități educaționale care utilizează animalele zoologice ca subiecte principale este inepuizabil și, cu siguranță, nu se oprește din subiectele din biologia clasică. Un accent deosebit se pune pe educația pentru conservare. În acest context, Strategia mondială de conservare a grădinilor zoologice și a acvariilor recomandă ca, pe lângă abordarea problemelor de conservare din perspectiva științelor biologice, grădinile zoologice și acvariile ar trebui să dezvolte programe educaționale care să elucideze contextul socio-economic al amenințărilor la adresa naturii. Prin aceasta ar trebui să joace un rol activ în creșterea conștientizării publice și politice a legăturii dintre consum și stilul de viață și supraviețuirea speciilor și a sistemelor biologice.

Din secolul al XIX-lea până la sfârșitul secolului XX, grădinile zoologice au evoluat din colecții de tip menagerie în centre de conservare.

Cuvântul “menagerie” este folosit pentru a descrie vechile grădini zoologice care au fost concepute în principal pentru a afișa o număr mare de specii de animale. Scopul grădinilor zoologice din acele zile a fost de a afișa cât mai multe specii posibil.

Majoritatea animalelor nu au fost crescute în captivitate, ci luate direct din sălbăticie. Animalele au fost expuse în cuști mici, fără a ține cont de bunăstarea animalelor animale.

Grădinile zoologice din secolul XX au scopul de a educa vizitatorii lor despre viața sălbatică și mediul înconjurător. Scopul lor este asigurați-vă că fiecare vizitator este conștient de importanță de conservare a naturii.

Animalele din cadrul Colecției de animale a Grădinii Zoologice București au calitatea de ambasadori pentru animalele din sălbăticie și inspiră vizitatorii să înțeleagă ecosistemele naturale și amenințările cu care se confruntă aceste sisteme.

Grădina Zoologică București încurajează vizitarea grădinii de către copii, tineri și adulți, fiind astfel generată o modalitate eficientă de educare a vizitatorilor privind mediul înconjurător șii viața sălbatică.

De la expunerea animalelor în cadrul amplasamentelor, asigurarea bunăstării acestora și a comportamentului lor natural, până la panourile informative și evenimentele educative desfășurate, Grădina Zoologică București urmărește creșterea gradului de conștientizare a necesității privind respectul față de viața salbatică și de natură.

În prezent multe specii de animale sunt amenințate critic cu dispariția din cauza activităților umane, astfel că prin evidențierea speciilor emblematice se asigură rolul principal al unei grădini zoologice de a contribui la conservarea speciilor și la protejarea viitorului animalelor sălbatice.