Kinkajou

Kinkajou

by | 1 Dec 2017

Kinkajou

Potos Flavus 

Clasa: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Procyonidae

Gen: Potos

Specie: flavus

Răspândire: zona neotropicală, din Mexic până în Bolivia.

Dimensiuni: 40 – 76 cm

Greutate: 1,5 – 4,5 kg

Perioada de gestație: 98-120 zile

Număr pui la naștere:  1 – 2

Speranța de viață: 20 ani

 

GENERAL

Kinkajou face parte din familia carnivorilor Procyonidae (ratoni, coati și rudele acestora). Kinkajou sunt animale arboricole și posedă multe adaptări comune speciilor arboricole, cum ar fi o coadă lungă, complet prehensilă și picioare care apucă bine, pentru o mare agilitate în copaci. În timpul deplasării terestre, kinkajou este grațios ca o felină.  Kinkajous sunt considerați foarte buni “alpiniști”. Folosesc flexibilitatea spinării pentru a manevra ramurile copacilor și pentru a obține hrana din ramurile terminale. Această flexibilitate, care permite o rotație de 180 ° între pelvis și cap, este o trăsătură unică care distinge kinkajous de rudele lor apropiate, coati și ratoni (McClearn 1992), (Ford și Hoffmann, 1988, McClearn, 1992).

Kinkajous sunt de dimensiuni medii (1,5 kg până la 4,5 kg), cu o blană lânoasă, de culoare maro-gălbuie, deși în unele regiuni s-au observat diferite nuanțe de culoare (Ford și Hoffmann 1989). Au corpuri alungite cu picioare scurte, un cap rotunjit cu ochi mari, un bot mic și urechi rotunde. Kinkajous sunt deosebit de bine cunoscuți pentru agățarea cu capul în jos în timp ce se hrănesc, folosindu-și coada și picioarele de sprijin pentru a se susține.

Kinkajous sunt polenizatori importanți. În timp ce călătoresc de la o floare la alta pentru a bea nectar, polenul florii se lipește de fața lor și apoi se transmite la floarea următoare. Obiceiurile lor de hrănire îi determină să se deplaseze mult, în fiecare seară.

HABITAT

Kinkajou trăiesc într-o varietate de habitate forestiere, inclusiv pădurea uscată tropicală, pădurea tropicală amazoniană, pădurea de coastă de la Oceanul Atlantic, pădurea tropicală și pădurile din regiune de savană din Surinam.

HRANA

Kinkajou este un frugivor, habitatul oferindu-i o mare varietate de specii de plante din mai multe familii, în funcție de abundența sezonieră (Julien-Laferrière, 2001). Selecția fructelor pare să se bazeze pe abundență și accesibilitate, mai degrabă decât pe culoare, dimensiune, valoare nutritivă, conținutul de semințe sau morfologia generală a fructelor (Julien-Laferrière, 2001). Fructele sunt în mare parte ingerate atunci când sunt coapte, dar unele studii arată că și kinkajou consumă și fructe necoapte. Câteva studii au sugerat că smochinele sunt o parte importantă a dietei kinkajou și pot constitui până la jumătate din dietă.

În principal nocturn, Kinkajou petrece o mare parte a nopții, singur, în pomii fructiferi.

Kinkajous posedă o limbă curios de lungă, extensibilă. Unele studii au arătat că, în anumite populații și în anumite sezoane, insectele, larvele și vertebratele mici pot reprezenta o parte semnificativă din dieta lor.

CONSERVARE

Distrugerea habitatului cauzată de oameni a redus gama și dimensiunea populației de kinkajou. Defrișările reprezintă, probabil, cea mai mare parte a distrugerii habitatelor. IUCN a încadrat specia ca nefiind amenințată cu dispariția, având în vedere gamă largă de răspândire și caracterul adaptabil la un grad de schimbare a zonelor de habitat.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București puteți admira un exemplar al acestei specii!

Lemurul cu coadă vargată

Lemurul cu coadă vargată

by | 1 Dec 2017

Lemur cu coada vargată

Lemur Catta

Clasa: Mammalia

Ordin: Primates Familie:

Gen: Cheirogaleidae (dwarf and mouse lemurs), Daubentonidae (aye-aye), Indridae (indri, sifakas); Lemuridae (lemurs and bamboo lemurs), Lepilemuridae (sportive lemurs)

Raspandire: padurile uscate si tufis din Madagascar de sud si sud – vest.

Dimensiuni: 39-46 cm

Greutate: 2,5 kg

Perioada de gestatie: 130-144 zile

Numar pui la nastere: 1

Speranta de viata: 27 ani salbaticie, 33 ani captivitate

GENERAL

Lemurii cu coadă vărgată sunt prosimieni, specii mai primitive decât maimuțele, trăiesc în grupuri sociale de 15-20 indivizi. Femelele stau în același grup în care s-au născut, în timp ce masculii se vor mișca de obicei între grupuri la fiecare 2 până la 5 ani. Aceste grupuri sunt extrem de sociale, cu interacțiuni complexe. Ierarhia este stabilită de obicei în tinerețe, toate femelele fiind dominante peste masculi.

Comunicarea dintre lemurii cu coada inelată este complexă. Sunt utilizate semnale de comunicare vizuală, precum pozițiile corpului și expresiile faciale, pe lângă comunicarea vocală. Comunicarea tactică este importantă între mame și pui, precum și între ceilalți membri ai grupului. În prezent există peste 100 de specii de lemur. Întrucât trăiesc într-o singură zonă (Madagascar și în apropiere de Insulelel Comoro), grupul de mamifere compus din lemuri este considerat cel mai periclitat.

Cei mai mulți lemuri își petrec timpul în copaci. Cu toate acestea Lemurul cu coada vărgată petrece o bună parte a zilei pe pământ și adoră să stea la soare. Lemuri au tendința să se miște pe toate patru membrele.

HABITAT

Lemurii cu coadă vărgată se găsesc în trei habitate distincte din sudul și sud-vestul Madagascarului. Pădurile cu acoperiș continuu din această regiune sunt dominate de copaci Tamarind (Tamarindas indica) și de alți arbori mari care au o înălțime de 20-25 metri. Deși lemurul cu coadă vărgată se găsește în toate habitatele de copaci, ei se găsesc cel mai frecvent în pădurile cu baldachin.

HRANA

Se hrănesc cu pește, crustacee, mormoloci, broaște țestoase, pescăruși și rațe sălbatice.

CONSERVARE

Această specie a fost inclusă de IUCN în categoria speciilor amenințate cu dispariția, fiind listată în cadrul Anexei 1 CITES. Izolarea pe insula Madagascar a permis speciilor de lemuri să evolueze. Cel mai mare lemur. Starea de conservare a speciilor de lemur variază de la cele vulnerabile (lemurul cu coadă vărgată, până la amenințate critic cu dispariția (aye-aye, Sifaka lui Verreaux). Din specia Lemurului Nordic sportiv se estimează că mai sunt aproximativ 50 de exemplare, reprezetând o reducere a populației cu peste 80% în ultimii 21 de ani. Cauzele principale care determină amenințarea gravă a speciilor de lemuri constau în primul rând în pierderea habitatului natural urmare a exploatărilor forestiere și a defrișărilor masive pentru agricultură și minerit. Nu de puține ori lemurii sunt vânați pentru hrană, iar specia aye-aye este foarte des vânată.

Lemurii cu coadă vărgată sunt cuprinși în cadrul Anexei 1 CITES și au fost încadrați ca specii în pericol de dispariție. Crearea zonelor protejate în parcurile naționale Andohahela, Andringitra, Isalo, Tsimanampetsotsa, Zombitse, Vohibasia, și, eventual, în părțile sudice ale Kirindy Mitea, precum și implicarea grădinilor zoologice reprezintă măsurile principale implementare pentru protejarea speciei.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo Bucuresti avem o colecție fascinantă de 5 lemuri cu coadă vărgată. Urmare a implicării echipei Zoo București, s-a realizat reproducerea în captivitate. Întrucât puiuțul de lemur nu a fost acceptat de către mama sa, a fost crescut de către medicii veterinari până la vârsta de 1 an. Cu excepția sezonului rece, când pot fi văzuți numai în amplasamentul interior, lemurii cu coadă vărgată sunt cu adevărat niște specii fascinante. În zilele însorite îi puteți vedea meditând în grup sau foarte activi și pasionați de elementele special create și dispuse în cadrul amplasamentului.

.

Lemurul roșu

Lemurul roșu

by | 1 Dec 2017

LEMURUL ROȘU

(Varecia rubra)

Regn: Animalia

Încrengătura: Chordata

Clasa: Mammalia

Ordin: Primates

Subordin:  Strepsirrhini

Familie: Lemuridae

Gen: Varecia

Specie: V. Rubra

GENERAL

Lemurul roșu este una dintre cele două specii din genul Varecia rubra; celălalt este lemurul alb-negru (Varecia variegata). La fel ca toți lemurii, este nativ din Madagascar și apare numai în pădurile tropicale din Masoala, în nord-estul insulei. Este una dintre cele mai mari primate din Madagascar, cu o lungime a corpului de 53 cm, o lungime a cozii de 60 cm si o greutate de 3,3-3,6 kg. Blana lui moale și groasă este de culoare roșie și neagră și are un smoc colorat pe piept, dar unii sunt cunoscuți ca având o dungă albă sau roz pe spatele membrelor și un inel la baza cozii într-o culoare similară.

HABITAT

Habitatul specific al lemurilor roșii este format din pădurile tropicale din Masoala, în nord-estul insulei Madagascar.

 

HRANA

Lemurul roșu este, în principal, un consumator de fructe, deși este cunoscut că mănâncă și frunze și muguri.

CONSERVARE

Lista roșie a IUCN precizează că lemurul roșu rubra este în pericol critic de dispariție. Arderea habitatului, cicloanele, mineritul, vânătoarea și comerțul ilegal cu animale de companie reprezintă reale amenințări. Ei au, de asemenea, prădători naturali, cum ar fi șerpii mari, vulturii și focile.

Crearea Parcului Național Masoala în 1997 a contribuit la protejarea acestei specii, însă mulți lemuri roșii nu trăiesc în limitele parcului și sunt încă supuși unui risc ridicat. Exploatarea ilegală a pădurilor a crescut din 2009, ceea ce a redus habitatele forestiere disponibile. Populația captivă a lemurilor roșii este de 590 de exemplare. Populația lemurilor roșii formează obiectul unui Plan de Supraviețuire a Speciilor. Mai multe grădini zoologice lucrează împreună la creșterea și îngrijirea populației captive.

 

LA ZOO BUCUREȘTI

Două exemplare de Lemur roșu se află la Zoo București și se bucură în fiecare zi de amplasamentul creat, atât cel interior cât și cel exterior, în cadrul căruia au fost dispuse elemente speciale pentru stimularea comportamentului natural.

Lupul siberian

Lupul siberian

by | 1 Dec 2017

LUPUL SIBERIAN

(Canis lupus tundrorum)

Clasa: Mamifere

Ordin: Carnivoră

Familie: Canidae

Gen: Canis

Specie: C. lupus

Distribuţie: toată suprafaţa polului nord, cu excepţia banchizelor şi a regiunilor îngheţate din continuarea lor

Habitat: trăieşte în una din regiunile cele mai neprietenoase ale planetei. În luna aprilie, temperaturile ajung rar peste – 30º Celsius. Pământul este îngheţat constant mai mulţi centimetri sub nivelul solului.

Dimensiuni:  Lungimea fără coadă : 100 – 150 cm

Talia: 65 – 80 cm

Greutatea: masculul poate ajunge până la 80 kg, femela este proporţional mai mică decât acesta.

Maturitate sexuală:

– masculul: 3 ani

– femela: 2 ani

Perioada de împerechere: în luna martie

Durata gestaţiei: 61 – 63 de zile

Număr pui la naștere : 4 – 5

Hrană: iepure arctic, ren, bou moscat şi leming mare

Comportament: de regulă trăieşte în grupuri familiale a câte 7 – 10 indivizi

Sunete emise: urlete

Durata vieţii: 7 ani

GENERAL

Lupul siberian sau lupul de tundră, cea mai mare dintre cele aproximativ 41 de specii sălbatice de canis,  variază, în principal, pe o zonă geografică, populațiile din sud fiind, în general, mai mici decât populațiile nordice.

HABITAT

Lupul siberian este un animal întâlnit pe o arie geografică întinsă. Acesta ocupă o mare varietate de habitate, de la tundra arctică până la pădure, prerie și zone aride.

Inițial a ocupat o bună parte din emisfera nordică – de la Arctic, continuând spre sud până la o latitudine de 20 ° S, care trece prin sudul Mexicului Central, Africa de Nord și Asia de Sud. Cu toate acestea, din cauza distrugerii habitatelor, a schimbărilor de mediu, a așezărilor umane și a altor bariere în calea creșterii populației, lupii gri trăiesc în zone restrânse.

HRANA

Lupii sunt animale carnivore. Ei vânează singuri prada, în haite sau fură prada altor prădători. Prada este localizată, din întâmplare sau după miros. Animalele incluse în dieta lupilor gri variază geografic. Lupii vânează, în principal, în haită pentru vânat mare, cum ar fi bizoni, boi moscat și reni.

CONSERVARE

Este singura subspecie ce mai poate fi găsită pe aria de răspândire originară, deoarece omul ajunge în aceste zone foarte rar.

LA ZOO BUCUREȘTI

O familie de lupi de tundră vă întâmpină la Zoo București.