Pavian

Pavian

PAVIANUL – papio hamandryas

Regn: Animalia

Încrengătura: Chordata

Clasa: Mammalia

Ordin: Primates

Familie: Cercopitecidae

Trib: Papionini

Gen: Papio

Specie: P. hamadryas

GENERAL

Pavianul (Papio hamadryas) este o specie de babuin din familia de maimuțe din Lumea Veche. Este cel mai nordic dintre toți babuinii, fiind originar din Cornul Africii și vârful sud-vestic al Peninsulei Arabe. Aceste regiuni cu mai puțini prădători naturali oferă un avantaj considerabil pentru această specie, în comparație cu Africa centrală sau sudică, unde locuiesc și alți babuini. Papio hamadryas a fost considerat un animal sacru pentru vechii egipteni și apare în diverse înfățișări în religia egipteană antică, de aici și numele său alternativ de “babuin sacru”.

Sunt maimuțe cinocefale, adică cu botul alungit, maxilare puternice, cu buze proeminente, blana foarte stufoasă și coada lungă.

HABITAT

Pavianii trăiesc pe o suprafață care se întinde de la Marea Roșie, din Eritreea până la Etiopia, Djibouti și Somalia. Sunt, de asemenea, nativi și trăiesc în Arabia de sud-vest, atât în ​​Yemen, cât și în Arabia Saudită. Papio hamadryas trăiește în zonele de semi-deșert, savane, precum și în zonele stâncoase.

HRANA

Pavianul este omnivor și este adaptat habitatului relativ uscat. În timpul sezoanelor umede, pavianul se hrănește cu o varietate de alimente, inclusiv flori, semințe, ierburi, rădăcini sălbatice și frunze de copaci de salcâm. În timpul sezonului uscat, pavianii mănâncă frunze, dar și insecte, reptile și mamifere mici.

CONSERVARE

Transformarea zonei naturale de habitat reprezintă principala amenințare la adresa pavianului, prădătorii naturali fiind hienele și leoparzii africani, care încă trăiesc în arealul speciei. IUCN a clasificat, în anul 2008, această specie drept  “cea mai mică preocupare”. În prezent, nu există amenințări majore la nivel general, deși la nivel local ar putea fi amenințat prin pierderea habitatului din cauza expansiunii majore a agriculturii și a proiectelor de irigare. Specia este protejată în Parcul Național Yangudi Rassa, în Sanctuarul Wildlife Harar, în Etiopia, precum și în rezervații de viață sălbatică în nordul Eritreei.

LA ZOO BUCURESTI

O pereche simpatică de pavian vă așteaptă să îi vizitați la Zoo București!

Ponei

Ponei

PONEIUL

(Equus ferus caballus)

Clasa: Mammalia

Ordin: Perissodactyla

Familie: Equidae

Gen: Equus

Specie: E. ferus

Distribuție: Europa

Dimensiuni:

– mici: 130 cm

– medii: 140 cm

– mari: 150 cm

Perioada de gestație: 340 zile

Număr pui la naștere: 1

Hrană: animal erbivor

Speranța de viață: 25 ani

GENERAL

Un ponei este un cal mic (Equus ferus caballus). Există mai multe rase diferite. În comparație cu calul, adesea, picioarele poneiului sunt mai scurte, abdomenul lui mai voluminos, gâtul mai gros, capul mai scurt cu fruntea mai largă și părul lung.

HABITAT

Acești cai mai mici au fost domesticiți și crescuți în diferite scopuri în toată emisfera nordică. Istoric, poneii au fost folosiți pentru transportul de călători și de mărfuri, pentru călătorii de agrement. În timpul revoluției industriale, în special, în Marea Britanie, un număr semnificativ de ponei a fost folosit, în mine, pentru transportul de încărcături de cărbune.

HRANA

Poneii au un sistem digestiv scurt și un stomac de mărimea unei mingi de rugby. Ei nu pot consuma mult la o masă, de aceea este bine ca ei să primească 3-4 mese pe zi. Poneii sunt mâncăcioși și pentru că nu sunt conștienți de anatomia stomacului lor, dacă au mâncare din belșug, se hrănesc în exces, fapt ce poate duce ușor la colici, extrem de periculoase pentru cabaline.

CONSERVARE

Unele rase de cai nu sunt definite ca ponei, chiar și atunci când animalele măsoară sub dimenisunea normală a cailor. Acest lucru se datorează, de obicei, fiziologiei globale și utilizărilor tradiționale.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București avem în colecție 9 exemplare superbe de ponei, care vă așteaptă să îi vizitați!

Porcul spinos

Porcul spinos

PORCUL SPINOS

(Hystrix cristata)

Clasa: Mammalia

Ordin: Rodentia

Familie: Hystricidae

Gen: Hystrix

Specie: H. cristata

Distribuție: Africa, India, Grecia, Italia

Habitat: deșerturi, păduri și pajiști.

Dimensiuni:

– corp: 60 – 90 cm.

– coadă: 20 – 25 cm.

Greutate: 13 – 27 kg.

Maturitate sexuală: 1 – 2 ani.

Perioada de gestație: 2 luni.

Număr pui la naștere: 1 – 2 pui.

GENERAL

Porcul spinos este al treilea cel mai mare membru al familiei rozătoarelor. Numele de porc spinos provine din cuvântul francez “porc d’epine”. Corpul acestui animal este rotund și este acoperit cu țepi, iar culoarea lor poate fi gri, maro sau alb. Țepii care le acoperă corpul sunt fire de păr îmbrăcate în cheratină și sunt folosiți pentru a îndepărta prădătorii. În mod normal, acești țepi stau în poziție culcată, însă atunci când porcul spinos se simte amenințat, aceștia se ridică. Are botul tocit, iar ochii și urechile sunt mici. Picioarele porcului spinos sunt mici și robuste, fiecare având 5 degete care se termină cu gheare puternice.

HABITAT

Porcul spinos trăiește în pădurile și silvostepele din regiunile subtropicale și tropicale. Trăiesc și la poalele munților, în munți, uneori și în deșert. Urcă în munți până la 3900 m deasupra nivelului mării.

HRANA

Porcul spinos este un erbivor, un rozător. Se hrănește cu părțile subterane și supraterane ale plantelor, rădăcini, bulbi, boabe și fructe.

CONSERVARE

Specia nu este amenințată cu dispariția.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București puteți admira un exemplar din această specie!

Râs

Râs

RÂSUL

(Felis lynx)

Clasa: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Felidae

Gen: Lynx

Specie: L. lynx

Distribuție: Europa, Asia

Habitat: păduri din regiuni muntoase

Dimensiuni:

– lungimea corpului: 80 – 130 cm

– lungimea cozii: 11 – 25 cm

Greutate:

– masculul: 18 – 38 kg

– femela: 8 – 21 kg

Maturitate sexuală: 2 ani

Reproducere: martie și aprilie

Perioada de gestație: 65 – 90 zile

Număr pui la naștere: 2 – 4 pui

Hrană: șoareci, iepuri, cerbi, oi, păsări, mamifere

Speranța de viață: 20 ani

Status de conservare: risc scăzut în creștere

GENERAL

Râșii, ca toate felinele, au fața rotunjită și botul relativ scurt. Maxilarul lor inferior este masiv și îi ajută să muște cu forță, să apuce și să străpungă prada.

Sunt acoperiți cu blană moale de culoare de fond gri, rubinie sau gălbuie și care are trei desene predominante: dungi, pete sau simplu, care le asigură camuflajul perfect, imitând efectul razelor soarelui prin frunze.

Râșii au cinci degete la membrele anterioare și patru la cele posterioare și fiecare deget are o gheară curbată retractilă pentru apucarea prăzii. Când se cațără ghearele sar înainte printr-un mecanism asemănător unui briceag.

Au simțuri ascuțite. Ochii mari, cu pupile care se contractă până devin un mic orificiu sau se dilată mult, le permit să aprecieze distanțele cu precizie, atât pe timpul zilei cât și pe timpul nopții.

Urechile sunt mari, mobile și sub formă de pâlnie pentru a capta sunetele emise de pradă.

Râșii sunt solitari.

 

HABITAT

Habitatul râșilor este foarte variat. Râsul carpatin, râsul roșu și râsul canadian sunt reprezentați de populații destul de mari pentru a asigura continuitatea speciei. Râsul iberic este pe cale de dispariție, doar 84-143 exemplare de această specie mai trăind în Spania. Prezența râșilor în Portugalia este incertă.

Râsul carpatin trăiește în multe zone ale Europei și Asiei, de aceea este numit și râsul eurasiatic. Toată populația acestei specii este estimată la 55.000 de indivizi, din care majoritatea trăiește în Rusia. În țările Europei Centrale și România, de-a lungul Carpaților există o populație mare, dar amenințată, izolată și nestabilă a acestor feline. În afară Rusiei, cea mai mare populație a râșilor trăiește în România.

HRANA

Toate speciile de râși sunt carnivore, prădătoare și teritoriale, iar arealul lor ocupă de la 100 la aproxmativ 2.000 km², însă speciile europene au teritoriul limitat din cauza activității umane. Se pot întâlni mai ales în păduri din regiuni muntoase, dificil accesibile, bogate în vânatul potențial. Râșii sunt capabili să se cațăre, dar de obicei vânează la nivelul pământului. Râșii nu acceptă vulpile și pisicile sălbatice în compania lor și le îndepărtează. Râșii sunt activi și vânează în special noaptea.

Prada lor constă mai ales din cerbi, capre, oi și mamifere copitate asemănătoare, până la 4 ori mărimea lor, dar, în lipsa acestora, vânează și iepuri de câmp, șoareci.

CONSERVARE

Amenințările majore pentru râși în Europa sunt prezența și persecuția oamenilor, de exemplu, vânarea pentru trofee sau din răzbunare de către crescătorii de animale, accidentele rutiere, pierderea și fragmentarea habitatului datorată, în principal, dezvoltării infrastructurii. La acestea se adaugă dispariția misterioasă a puilor masculi – posibil cauzată de o problemă genetică.

În ciuda eforturilor de protecție și a reintroducerii în Europa occidentală, râsul rămâne rar, cu risc redus în creștere.

LA ZOO BUCUREȘTI

Cele două exemplare de râși de la Zoo București vă așteaptă să le vizitați.

Raton

Raton

Raton

Procyon lotor

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Procyonidae

Gen: Procyon

Specie: lotor

Răspândire: America de Nord, Europa, Japonia

Dimensiuni: 30 cm

Greutate: 5 – 16 kg

Perioada de gestație: 63 de zile

Număr pui la naștere:  intre 1 si 7 pui

Speranța de viață: 2-3 ani în sălbăticie şi până la 20 de ani în spaţiile protejate

GENERAL

Ratonii sunt unele dintre puținele animale indigene din America de Nord care nu au fost restricționate prin urbanizare și dezvoltare umană. Ei s-au adaptat să trăiască în apropierea oamenilor. Adesea văzuţi ca dăunători de către agricultori, ratonii joacă un rol important pentru ecosistemul nostru prin controlul populațiilor de rozătoare. Ratonii sunt animale extrem de inteligente şi curioase. Dexteritatea lor superioară a facut ca încuietorile sau ferestrele să nu fie un impediment pentru procurarea hranei.

Blana lor densă este gri-maroniu, iar coada are 5 până la 7 inele negre, alternând cu inele maro sau gri mai şi largi. Vârful cozii este întotdeauna negru. Toți ratonii au măști de tip bandit în jurul ochilor. Au urechi rotunde, mărginite de blană albă. Culoarea ratonului este ideală pentru o specie nocturnă, permițându-i să dispară când este hărțuit.

Ratonii sunt alpiniști excelenți, precum și buni înotători, totuși ei pot fi reticenţi în a se uda, deoarece nu au blană “impermeabilă”.

Există șase specii de raton, pe lângă ratonul din America de Nord. Cele mai multe specii trăiesc pe insule tropicale. În secolul al XX-lea, specia a fost introdusă în alte părți ale globului și are o prezență extinsă în țări precum Germania, Rusia și Japonia.

Ratonii sunt creaturi foarte inteligente și curioase, dar ele pot fi, de asemenea, o provocare pentru orice proprietar de case. Aceste mamifere nocturne pot distruge grădinile, pot face mizerie prin răsturnarea coşurilor de gunoi și pot provoca daune structurale în căutarea hranei.

HABITAT

Ratonii sunt cunoscuți pentru spălarea hranei înainte de a o consuma. Numele lor latin “lotor” inseamna “cel care spala”. Fiind o specie foarte adaptabilă, ratonii pot fi gasiti oriunde este disponibilă apa, în mlaştini, pârâruri, păduri şi chiar în zonele urbane.

Ratonii trăiesc în copaci, crăpături de stâncă și vizuini sub pământ. În zonele urbane, hornurile, mansardele și spațiile de sub case sunt locurile preferate de acestia. În toamna târzie și iarnă timpurie, blana lor se va îngroșa într-o haină de iarnă grea și vor mânca cât de mult pot pentru a le ajunge în timpul vremii aspre. În timpul iernii, ratonii petrec săptămâni întregi fără să mănânce. Cu toate acestea, ratonii nu hibernează. Ei trăiesc din rezervele lor de grăsime și pot pierde până la 50% din greutatea corporală.

HRANA

Ratonii sunt animale nocturne și sunt rareori activi în timpul zilei. Cu toate acestea, atunci când au nevoie de hrană, se vor aventura în timpul zilei. Ei nu călătoresc departe de adapostul lor confortabil. Ratonii sunt în primul rând animale solitare, deși mamele și tinerii lor stau împreună pentru primele câteva luni.

Ratonii sunt animale omnivore oportuniste. Hrana pe bază de plante este cea preferată si include tuberculi, semințe, boabe și nuci. În timpul toamnei, ratonii adună provizii de nuci și semnințe pentru iarnă. De asemenea insectele, peștii, ouale, mamiferele mici, păsările mici, moluștele și crustaceele fac parte din hrană. Ratonii sunt fost cunoscuți că se scufundă în cosurile cu gunoi și se hrănesc cu resturile aruncate de către oameni.

În habitatul natural, ratonii capturează o mulțime de mese în apă. Aceste animale nocturne folosesc labele rapizi pentru a prinde raci, broaște și alte creaturi acvatice. Pe pământ, ei smulg șoareci și insecte din locurile lor de ascundere și dau târcoale cuiburilor pentru ouă gustoase.

Ratonii mănâncă și fructe și plante – inclusiv cele cultivate în grădini și ferme. Ei vor deschide chiar si tomberoane de gunoi pentru a cauta hrana. Dar orice se află în meniu are parte de o clătire rapidă într-o sursă de apă din apropiere.

CONSERVARE

Ratonul este o specie neameninţată, conform datelor furnizate de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN).

Totuşi, urbanizarea și dezvoltarea au fost cauzele unor întâlniri frecvente cu acest animal, iar unele întâlniri pot fi problematice. Majoritatea plângerilor se referă la ratonii de sex feminin care se adapostesc cu puii lor în coșuri de fum sau în pod. Ratonii sunt, de asemenea, purtători primari ai rabiei, așa că încercarea de domesticire nu este o idee foarte bună. Cu toate acestea, transmiterea rabiei către om este extrem de rară.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București avem o familie de șase exemplare minunate de ratoni!