Coati – Un „oportunist” cu nasul pe sus!

Coati – Un „oportunist” cu nasul pe sus!

Dinamic și jucăuș, diurn prin excelență, Coati este un mamifer omnivor, deloc mofturos în ceea ce privește consumul de mici nevertebrate, larve, ouă de păsări sau frunze și fructe.
Dacă vreți să îl admirați în adevărata sa splendoare, vă așteptăm în fiecare zi la Grădina Zoologică din București. Altfel, habitatul său natural acoperă zone întinse din continentul Nord American până în America Centrală și de Sud.
Aspectul său aduce cu bursucul sau ratonul, corpul este acoperit cu o blană deasă, în nuanțe blânde de maro, brun roșcat, maroniu sau chiar negru, cu o coadă lungă pe care o folosește la menținerea echilibrului, atunci când se deplasează cu mare grație dintr-un copac în altul. Pe pământ coboară atunci când se află în căutare unor „delicii culinare”, dealtfel este foarte agil, mișcându-se cu mare viteză atât pe sol, cât și la înălțime.
Ceea ce îl face ușor de recunoscut este botul alungit, cu nări proeminente, pe care îl utilizează de multe ori și pentru a săpa după hrană. Are un miros foarte bine dezvoltat, simțind de la mare distanță prada sau prădătorul, în acest caz feline și păsări de talie mare, sau șerpii boa. Greutatea unui exemplar variază între 3,5 și 6 sau chiar 7 kg, corpul atinge circa 670 mm iar coada 690 mm.
Si dacă vă întrebați de ce l-am numit „oportunist”, intenția nu a fost una de a-i asocia o atitudine ireverențioasă, ci, mai degrabă de a-l gratula pentru capacitatea de a se orienta în găsirea celor mai bune surse de hrană, dar și felul în care simte și evită pericolele. Pe scurt, este un adevărat „descurcăreț”al lumii animalelor!
Masculii care ating maturitatea sexuală preferă un trai solitar, în schimb femelele trăiesc în grupuri numeroase cu pui de diferite generații. Dealtfel, „doamnele” Coati sunt foarte vigilente, protejând tinerele generații atât față de prădătorii naturali și pericole ce apar la fiecare pas, la înălțimea vegetației luxuriante, cât și față de pretendenții tulburați de vârtejul hormonal al perioadei de împerechere, aceștia practic își mănâncă puii pentru a forța femelele să intre rapid în călduri. Familiile de Coati sunt destul de zgomotoase, mamele comunică permanent cu tinerele generații printr-o serie de sunete cu tonalități variate, fapt ce demonstrează un limbaj destul de complex și implicit un nivel ridicat de inteligență.
Din păcate, datorită aspectul simpatic și jovial, dar și al unei atitudini mai puțin responsabile a omului, se află pe lista scurtă a preferințelor în materie de animale de companie. Adevărul este că sunt foarte dificil de îmblânzit, fiind destul de imprevizibile ca reacții, agresive și foarte energice. Nu este un bun partener de joacă pentru copii și nu agreează compania omului, în ciuda aspectului aparent inofensiv.
Numărul de exemplare scade vertiginos datorită defrișărilor masive, extinderii agriculturii în zonele pădurilor tropicale, a vânătorii și a faptului că interacțiunea cu omul, de multe ori înclină balanța nefavorabil pentru Coati.
Pentru a afla mai multe despre această minunată specie și pentru a-i observa grația și îndemânarea cu care sfidează gravitația, atunci când are chef de puțină mișcare, vă așteptăm la Zoo!

ANTILOPA ELAND – Frumusețea sălbatică a Africii

ANTILOPA ELAND – Frumusețea sălbatică a Africii

Antilopa Eland(Taurotragus oryx) este cea mai mare din lume, dar este cea mai lentă și greoaie, atingând doar aproximativ 25km/oră, atunci când încearcă să scape din situațiile limită. În schimb poate sări până la 10 m lungime, ceea ce îi conferă un avantaj față de prădătorii naturali, marile feline ale stepei africane.
Este una dintre cele mai adaptabile dintre ierbivore, populează zone întinse din Estul și Sudul Africii, de la savană, pajiști înalte sau înălțimi muntoase. Nu este un animal foarte pretențios în ceea ce privește hrana, consumând cu plăcere deopotrivă ierburi de tot felul, fructe suculente, rădăcini dar și frunze, pe care le „culege” cu coarnele din copaci.
Exemplarele tinere au pielea de culoarea cafelei cu lapte, dar pe măsură ce îmbătrânesc se „îmbracă” în nuanțe de gri închis cu tentă albăstruie. Caracteristicile fizice includ coarnele răsucite și lungi, un guler în jurul gâtului gros, din piele cu falduri ample, masculii pot atinge chiar si 1000 kg, iar femelele 600kg.
Este un animal destul de docil, parcurge distanțe mari pentru a se hrăni, stau în grupuri de „creșă” , atunci când femelele au pui.
Deși nu se află pe lista speciilor amenințate cu dispariția, sunt protejate, numărul de exemplare a scăzut simțitor datorită vânatului intensiv, pentru carne dar, mai ales, pentru pielea sa. Datorită lipsei de agresivitate, a fost domesticită, iar astăzi, laptele său este foarte apreciat pentru calitățile nutritive, bogat în conținut proteic.
Ca o curiozitate, specialiștii care au petrecut mai mult timp, observându-le comportamentul, au decoperit un sunet caracteristic, pe care îl scot atunci când se deplasează. Un trosnet sec, produs de mișcarea membrelor anterioare, ce poate fi auzit de la distanță, lucru care anunță apropierea unei turme, sau, în perioada de împerechere, masculii își marchează sonor teritoriul.
Simpatice și drăgălașe, cu un caracter blând și maleabil, antilopele eland și-au câștigat, pe bună dreptate, admirația și ocrotirea iubitorilor de animale. Au fost deseori transformate în personaje amuzante, în lung-metrajele de animație, iar instantaneele surprinse de artiștii fotografi au făcut înconjurul lumii, datorită filonului emoțional fructificat în spectacol de lumină și culoare. Arta africană abundă în reprezentări zoomorfe și simbolistică mistică, ce au drept protagonistă antilopa eland. Aprecierile de ordin estetic ale creatorilor indigeni sunt încărcate și de componenta ezoterică ce ține de forța conexiunilor create între om și natură.

Zebu Din arca ierbivorelor exotice

Zebu Din arca ierbivorelor exotice

Înrudit cu iebivorele din familia numeroasă a bovinelor, Zebu este un mamifer rumegător cu un aspect particular. Seamănă destul de mult cu vaca autohtonă, dar, interesant de remarcat, asemeni dromaderilor, are o cocoașe de grăsime pe umeri, lesne de remarcat, coarne ample și mai multe straturi de piele în jurul gâtului.
Și cum familiile bogate au și istorie îndelungată, strămoșul său este o specie dispărută (Auroch) de boi sălbatici ce populau Europa, Africa și India. Peșterile Lascaux sau Altamira sunt pline cu desene rupestre, cu acest animal ce s-a pierdut pe culoarele timpului, dar care are astăzi numeroase „rude” domesticite și folosite de om pentru carne, lapte, piele sau ca animale de povară. Dealtfel, laptele de zebu este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bogate în carbohidrați și grăsimi. Populația indigenă din anumite zone ale Africii îl consumă prelucrat ca iaurt sau brânză, iar în India este transformat în ghee. Procedeul este destul de elaborat, iaurtul pus într-un vas de teracotă este deshidratat până când se obține un fel de unt, care la rândul său se fierbe și prin evaporare treptată, se ajunge la o substanță(particule de cazeină), ce rezistă mai mult timp și se folosește la gătit.
În religia hindusă, Zebu este considerat sacru, respectat și ocrotit în fiecare comunitate, fiind des întâlnit rătăcind alene pe străzi sau odihnindu-se la umbră, răsplătit cu ghirlande de flori și mici delicii culinare.
Este destul de blând, sunt rare cazurile în care reacționează violent, trăiește în turme și se adaptează foarte bine la temperaturi ridicate.
Cele aproximativ 75 de specii cunoscute vin și cu numeroase variante cromatice, nuanțe de alb și negru, brun, marouri blânde sau cafeniu. Poate ajunge la greutatea de 200 Kg și circa 1 m înălțime. Ca speranță de viață, atinge aproximativ 20 de ani.
Există și varianta de Zebu pitic, dar este obținut prin încrucișări repetate de către crescătorii din Statele Unite. Devine din ce în ce mai popular, datorită dimensiunilor sale și aspectului drăgălaș, dar și a faptului că dau o producție mare de lapte.
Dacă am reușit să vă trezim curiozitatea asupra aceastei specii, o puteți admira și la Grădina Zoologică din București, unde se bucură din plin de interesul vizitatorilor.

SERVALUL – O „pisică” în savana africană

SERVALUL – O „pisică” în savana africană

Zvelt, agil și cu privire mereu alertă, Servalul (Leptailurus serval) este un mamifer carnivor, al cărui areal de răspândire cuprinde întreg teritoriul Africii, cu excepția deșertului saharian.
Aspectul său aduce foarte mult cu pisica, de aceea este denumit uneori și pisica serval.
Vă invităm la Grădina Zoologică să admirați această grațioasă felină, despre care specialiștii ce i-au suptavegheat comportamentul, spun că se bucură de un înalt grad de inteligență.

Servalul este foarte asemănător cu ghepardul, dar de mai mici dimensiuni și cu coada mai scurtă. Fiind relativ ușor de domesticit și dresat, de-a lungul timpului îl regăsim de multe ori imortalizat alături de om. Cele mai vechi reprezentări sunt cele din arta egipteană, unde apare bucurând privirile faraonilor și a familiilor acestora.
Deși nu se află pe lista speciilor amenințate cu dispariția, servalii sunt vânați intens pentru blana lor, iar numărul de exemplare scade îngrijorător. Totodată, în anumite zone ale globului sunt folosiți ca animale de companie și împerecheați cu pisicile, rezultând exemplare hibrizi.
În ambientul natural sunt o specie solitară, le place căldura, trăiesc în imediata apropiere a unei surse de apă și cu vegetația relativ bogată. Comunică printr-un limbaj bogat în sunete. Blana în nuanțele ierburilor înalte de savană, cu pete de culoare neagră, îi conferă un camuflaj perfect în raidurile rapide de vânătoare. Se hrănește cu rozătoare mici, iepuri, păsări, insecte, reptile și broaște. Sunt mai activi la răsărit și la apus, de aceea se spune că sunt animale semi-nocturne. Picioarele din spate sunt mai lungi ca cele din față, caracteristică utilă pentru salturile în înălțime ce depășesc 3m, după păsări în zbor.
Ating în greutate aproximativ 18 kg masculi și 12 kg femelele. Dacă în libertate durata de vârstă este de circa 10 ani, în captivitate se cunosc recorduri de peste 20 de ani.
Prădători naturali ai acestora sunt hienele, șacalii și leoparzii. Cu toate că uneori a fost ținta acuzațiilor omului legate de raidurile nocturne prin gospodăriile populației băștinașe, îi este recunoscut și rolul de veritabil păstrător al echilibrului ecologic, datorită faptului că vânează cu precădere rozătoarele mici, ce afectează culturile agricole. 4608 × 3456

Rățușca cea urâtă

Rățușca cea urâtă

RĂȚUȘCA CEA URÂTĂ

Literatura dedicată celor mici abundă în povești emoționante, cu mesaj profund educativ și simbolistică bogată. Din perspectiva antropologiei culturale, basmele, miturile, legendele sunt un mecanism de comunicare a valorilor specifice fiecărei națiuni sau colectivități. Poveștile dedicate celor mici se înscriu în această linie și converg către mesajul comun conștientizator. Sunt instrumente de educație dar și de formare a unei conștiințe adresate fiecărui individ în parte.
Ion Creangă sau Petre Ispirescu sunt și azi, surprinzător în multitudinea de super eroi din seria Marvel, la fel de fascinanți pentru tinerele generații.
Operele Fraților Grimm sau cele ale lui Andersen au suscitat interesul chiar și al scenariștilor de filme ce ocupă primele locuri în box-office. Cu toate astea, nu trebuie să uităm că literatura înseamnă cultură, bază a unei civilizații moderne.
Ne oprim la povestea „Rățușca cea urâtă” pentru că am întâlnit la Grădina Zoologică chiar personajul principal. Lebedele noastre, albe sau negre, elegante și grațioase, reiterează într-o cadență mai veselă, basmul cu drăgălașul boboc ce s-a rătăcit în cuibul unei rațe.
În micul univers unde vede lumina zilei, se simte exclus și izolat, datorită lipsei de asemănare cu ceilalți pui, ce îl considerau urât. Doar atunci când se întâlnește pe lac, din întâmplare, cu un cârd de lebede, se integrează în adevărata sa lume.
Mesajul este actual, optimist și educativ. Povestea se adresează atât copiilor cât și adulților și îndeamnă la regăsire, căutarea valorilor reale, verticalitate, demnitate și coerență.
Dacă v-a plăcut basmul și dacă vreți să le vedeți în mediul natural pe divele noastre, veniți la Grădina Zoologică. Pe unda leneșă a lacului, plutesc cu o lejeritate înnăscută, de.. sunt păsări de apă, familiile de lebede(Cygnus olor – Lebădă albă de vară și Cygnus atratus – Lebăda neagră).
Arealul de răspândire este vast, se regăsesc în zonele temperate, dar și în Australia, Noua Zeelandă sau America de Sud. Este o specie migratoare, se hrănește cu alge, plante sau viețuitoare mici.
Grația și misterul său i-a inspirat pe artiști și creatori de frumos. În marile mituri și legende ale lumii, Leda este răpită de Zeus, transformat în lebădă. În multe culturi, simbolizează sufletele celor morți și marea trecere, în altele frumusețea absolută. Celebra balerina Maia Plisețkaia a redat, prin inegalabila sa interpretare, tumultul și suferința din “Lacul lebedelor”.

CHILL OUT  – VARA LA ZOO

CHILL OUT – VARA LA ZOO

Lunga vară fierbinte și-a intrat în drepturi, nu mai e nici un dubiu. Chiar dacă mai trecem și prin zile ploioase, destul de nervoase uneori, totuși nu trebuie să uităm că suntem în plin anotimp cald. La Zoo, lucrurile stau bine, întreaga colecție de animale beneficiază de condiții optime de viață, iar prietenii care ne trec pragul, poposesc la foișor sau la hamace pentru o porție de umbră și relax.
Pentru cei care se întreabă dacă animalul preferat suferă din cauza temperaturilor înalte și cum reușesc necuvântătoarele să supraviețuiască valurilor succesive de caniculă, avem numai vești bune. Grădina Zoologică București susține, ca în fiecare an, un program profesionist, atent supravegheat de specialiști, de confort și bunăstare a animalelor.
În funcție de fiecare specie, sunt asigurate soluții de păstrare a unui ambient relaxant, vegetația este stropită în repetate rânduri, spații umbrite unde se pot retrage în funcție de momentul zilei și bazine cu apă. Pentru hidratatre, sunt administrate și săruri speciale, iar la nivel de dietă, hrana ce rămâne neconsumată este imediat retrasă pentru a se evita alterarea.
Odată sosiți în vizită, veți remarca anumite specii, precum tigri, puma, ursul sau chiar lupii de tundra cum se răsfață în bazinele cu apă proaspătă, spre deliciul privitorilor. Simpaticele maimuțele sunt delectate cu ceaiuri reci și sucuri din fructe, iar aerul condiționat le răcorește din plin amplasamentele.
Dacă vă este dor de Valdi, leopardul de zăpadă, îl veți găsi la umbra vegetației abundente, sau lângă izvorul de apă curgătoare.
Ierbivorele mari sau struții lenevesc sub umbrare, iar păsările de apă, cum altfel, fac zilnic un spectacol inegalabil cu jocuri acvatice ce atrag grupurile de copii și amuză adulții. Vecinii trag cu ochiul, unii la ceilalți, păsările flamingo și pelicanii, fiecare cu piscine lui, iar broaștele țestoase scot nasul la soare, din când în când.
Avem și animale representative pentru zonele calde, precum suricatele, fenekul sau vulpea deșertului, tigrii indieni, cămile dromader, păsări exotice și reptile. Chiar dacă provin din părți ale globului unde soarele arde mai tot timpul anului, locatarele noastre de la Zoo sunt atent supravegheate și nu suferă de căldură. Prin intermediul enrichementului, capitol ce cuprinde o serie întreagă de măsuri ce susțin bunăstarea animalelor, condițiile din amplasamente sunt în permanență adaptate la vreme și la nevoile fiecărei specii.
Vă așteptăm la Zoo, noi ținem căldura la distanță! 4608 × 2592
4608 × 3456