22 Martie Ziua Mondială a Apei

22 Martie Ziua Mondială a Apei

Scopul acestui eveniment internațional este acela de atrage atenția asupra modului în care sunt exploatate resursele planetei.
Apa este una dintre cele mai importante dintre ele și trebuie utilizată în mod rațional!
Tema de anul acesta a tuturor acțiunilor de conștientizare este „Apă și schimbările climatice”, ce subliniază legătura indisolubilă între apă și schimbările climatice. Fenomenele extreme ce au avut loc în ultimul timp sunt un semnal de alarmă asupra modului în care gestionarea resurselor afectează mediul.
Un strop de apă spune o poveste captivantă a apariției vieții pe pământ, plante, animale și oameni. Într-o picătură se oglindește evoluția omenirii, cultură și civilizație, știință, tehnică, medicină și arte. A fost zeiță și binecuvântare, pericol sau mângâiere, a însuflețit creația și a susținut existența tuturor ființelor pe această planetă.
Ne hrănește, ne purifică și nu în ultimul rând, ne salvează viața!

LUNA PĂDURII 15 martie – 15 aprilie

LUNA PĂDURII 15 martie – 15 aprilie

În fiecare an, în perioada 15 martie – 15 aprilie se organizează, la nivel mondial, evenimente, acțiuni, sesiuni de comunicare sau conferințe, ce aduc în prim plan importanța protejări pădurilor, resursă importantă a Terrei.
Sistem ecologic complex, ce găzduiește peste 80% dintre speciile de animale și acoperă o treime din suprafața planetei, pădurile sunt vitale pentru existența vieții, în toate formele sale.
Nu suntem îndeajuns de conștienți de importanța acestei bogății verzi și de implicațiile în existența noastră de zi cu zi. Tocmai de aceea, orice campanie de conștientizare implică și o latură educativă, dar și una informativă.
De cele mai multe ori, acele “subiecte fierbinți“ ne captează întrega energie și puterea de concentrare, dar poate că ar trebui să ne aplecăm și asupra a ceea pare mai puțin arzător. Aparent!
Este lumea înconjurătoare, natura, cea pe care ar trebui să o ocrotim și să o îngrijim și mai ales să o înțelegem. Este mediul nostru de viață, sursă fundamentală și moștenire pe care fiecare dintre noi o transmitem generațiilor următoare.
Un răgaz din ritmul atât de alert al secolului XXI și să ne gândim ce înseamnă pădurile, fiecare frunză, ramură pentru noi.
Aerul pe care îl respirăm ne este furnizat de plante, de pădurile care funcționează asemeni unor plămâni ce absorb dioxidul de carbon și ne dau oxigen. Pădurile sunt cele care gestionează circuitul apei în natură, cantitatea și calitatea acesteia. Precipitațiile sunt reținute de arbori, apoi apa este captată în sol, ce la rândul său este sursă pentru izvoare, prin pânza freatică. Rădăcinile copacilor stabilizează solul, reducând riscul de alunecări de teren, aluviuni sau scurgere de ape pe versanți și inundații. Totodată arborii sunt cei care purifică aerul, de aceea parcurile din marile aglomerări urbane sunt adevărate filtre de oxigen ce luptă împotriva poluării. Pentru amatorii de sport și mișcare în aer liber, dar și pentru relaxare și odihnă în parcuri și grădini deopotrivă tineri și bătrâni pot petrece timpul liber în mod sănătos și plăcut.
Pădurile păstrează o adevărată armonie a climei și variaților de temperatură de peste an. Precipitațiile depind de densitatea și mărimea suprafețelor înverzite. Imaginea unui deșert apocaliptic, în care lipsa pădurilor duce la lipsa anotimpurilor, a inspirat literatura și industria cinematografică, dar în acest caz ficțiunea înseamnă de fapt, realitate.
Pădurile înseamnă lemn, atât de des utilizat în toate capitolele existenței umane și cu un istoric foarte îndelungat. Sursă de energie și căldură, construcții, mobilier, amenajări interioare și exterioare, design, mijloace de locomoție, decor, jucării și exemplele se pot dezvolta precum arhicunoscutele quiz-uri „Știați că”, toate înseamnă lemn prelucrat în forme și dimensiuni variate. Din cauza exploatării masive, dar și datorită cuceririlor științei și tehnicii, multe sunt azi confecționate din materiale alternative ce salvează de la tăiere suprafețe întinse de păduri. O șansă la viață pentru noi toți!
Cei care un înțeles acest fenomen au luat și măsuri ce presupun plantări în compensare și repopularea planetei cu arbori și vegetație.
Inovația și lumea virtuală au câștigat teren în ultimul timp, cu toate astea plăcerea a răsfoi un album de artă, a citi o carte, a scrie.. toate astea nu pot fi înlocuite cu multitudinea de taste ale smartphone-ului. Sau poate că da, pentru unii!
Ecosistemele planetei găzduiesc numeroase specii de animale, sunt habitat natural pentru unele ce sunt trecute pe lista roșie în prag de dispariție, fapt ce aparține în totalitate de responsabilitatea omului. Sunt adăpost și hrană, iar protejarea mediului depinde de fiecare dintre noi! Defrișările masive, exploatarea fără discernământ, lipsa măsurilor de stopare a dispariției zonelor verzi preocupă deopotrivă organismele internaționale dar și comunitățle locale din fiecare zonă a globului. Educația și conștientizarea pornește de la nivel de individ și nu e nici prea devreme nici prea târziu ca fiecare dintre noi să înțelegem acest fapt.
Pădurile, gestionarea lor durabilă și implicit utilizarea resurselor existente sunt esențiale pentru combaterea schimbărilor climatice.
Ecosistemele fragile pot deveni, printr-un act de voință colectivă unele stabile.

 

Pisica sălbatică Animalul anului 2020

Pisica sălbatică Animalul anului 2020

Prestigioasa organizație de protecția mediului din Elveția, Pro Natura, a ales pisica sălbatică (Felis silvestris) drept animalul anului 2020, „investind-o” cu funcția de ambasador al tuturor demersurilor de ocrotire a pădurilor. A fost considerată mult timp dăunător și datorită acestui fapt, numărul de exemplare a scăzut simțitor.
Arealul său de răspândire se întinde pe suprafețe vaste din Europa, Asia sau Africa și este reprezentat de păduri sau sau zone cu vegetație bogată. Este o specie destul de timidă, dar asta nu o împiedică să vâneze în zone în care intră în conflict cu omul, datorită faptului că uneori se hrănește și cu animale domestice.
În țara noastră este des întâlnită în Delta Dunări, dar și în păduri sau la munte, unde fiind carnivor prin excelență, vânează rozătoare mici sau păsări și devine la rândul său pradă pentru râși, vulpi sau păsări mari.
O puteți admira și la Grădina Zoologică din București, unde ca o felină grațioasă ce este, se răsfață la soare, ori de câte ori prinde o zi călduroasă.
Ca aspect seamănă foarte mult cu rudele sale domestice, blana este deasă, în nuanțe de gri-maro, cu firul lung, coada stufoasă, rotunjită și neagră la vârf. Ajunge până la 80 cm lungime și 8 kg greutate.
Este un animal singuratic, seminocturn, activ la sfârșitul zilei, auzul și mirosul sunt foarte bine dezvoltate.
Datorită faptului că, de multe ori se aventurează în apropierea zonelor cu așezări omenești, inevitabilul s-a produs, pisicile sălbatice s-au împerecheat cu cele domestice. Fiind asemănătoare ca aspect, rezultatele nu au fost însă unele spectaculoase.
Istoria acestei specii în Elveția, a cunoscut o evoluție „fericită”, datorită unei schimbări de percepție a iubitorilor de animale dar și pentru că specialiștii i-au acordat locul meritat în echilibrul biodiversității. Campaniile de vânare ale pisicii sălbatice au încetat la sfârșitul anilor 70, iar numărul lor a început să crească, fiind văzute des în ultimul timp în pădurile elvețiene. Odată aflat pe cale de dispariție, acest animal elegant colonizează acum noi teritorii.
În 2020, pisica sălbatică europeană (Felis silvestris) va fi ambasadorul pădurilor și simbol al protecției eficiente a naturii.

Veverițele -Suntem timide, dar ne tratăm!

Veverițele -Suntem timide, dar ne tratăm!

Zburătoare, de copac, roșii americane sau de pământ, veverițele provin din familia Sciuridae, una destul de numeroasă, ce include rozătoare de mici și medii dimensiuni.
Ziua de 21 ianuarie a fost aleasă de iubitorii acestei specii, Christy Hargrove din Carolina de Nord și asociația sa de ocrotire a animalelor au reușit să pună în calendarul evenimentelor internaționale această dată.
Uimitor, multe dintre ele sunt considerate dăunători și au un număr foarte mare de prădători naturali, în afara omului, cel care în multe zone ale globului, duce o adevărată cruciadă împotriva acestor amuzante animale.
Cele peste 200 de specii cunoscute au suscitat chiar și creativitatea artistică. Probabil că unii dintre noi ne gândim la simpaticele Chip și Dale ale lui Walt Disney, la mai recenta serie Ice Age, sau la Alvin și trupa sa, dar sigur veverița a devenit sinonimul caracterului efervescent, dinamic, plin de energie, chiar dacă, în realitate sunt destul de timide.
Arealul de răspândire este foarte vast, practic le întâlnim pe tot globul și să nu o uităm pe diva urbană, cea care ne face să zâmbim, indiferent de vârstă, prin parcuri și grădini.
Despre veverița zburătoare siberiană (Pteromys volans) trebuie să dărâmăm niște mituri, de fapt aceasta nu se lansează în adevărate curse aeriene, ci planează de la un arbore la altul. Are o membrană între cele patru membre, ce o ajută să străbată prin aer, distanțe destul de mari. Altfel, când se cațără prin copaci, unde își pregătește cu un veritabil talent arhitectural cuibul, se comportă ca și celelalte colege rozătoare.
Din marea familie Sciuridae mai fac parte și marmotele, câinii de preerie sau popândăii.
Pentru că nu pot digera celuloza, din alimentația lor fac parte alimente bogate în proteine, carbohidrați și grăsimi. În regiunile temperate, primăvara devreme este cea mai grea perioadă a anului pentru veverițe, deoarece nucile pe care le-au îngropat încep să încolțească și nu mai pot fi mâncate. Așa încât dieta este diversificată cu plante, nuci, semințe, conuri de conifere, sau în perioade calde cu fructe, ciuperci și vegetație verde. Unele specii consumă cu plăcere și carne, păsări mici, șerpi mici, ouă sau insecte.
La Grădina Zoologică din București puteți admira două exemplare de veveriță roșie americană (Tamiasciurus hudsonicus), specie diurnă, destul de zgomotoasă, limbajul său de comunicare conține o mare varietate de sunete, unele ascuțite, stridente, altele guturale.

4608 × 3456

Mara de Patagonia – Doar un salt până în Țara de Foc!

Mara de Patagonia – Doar un salt până în Țara de Foc!

Originară din Argentina, mara de Patagonia (Dolichotis patagonum)este, ca mărime, a treia specie de animale rozătoare din lume, după capibara și castor.
Aspectul lor insolit te pune pe gânduri…. să fie iepure, cangur pitic sau căprioară?
Face parte din clasa Mammalia, ordinul Rodentia, familia Caviidae. Corpul, cu o formă destul de „aerodinamică”, este acoperit cu blană scurtă și deasă, în tonuri de gri sau brun închis, iar urechile sunt lungi și ascuție precum cele ale iepurilor sălbatici. Atinge o greutate de circa 8,5 kg și o lungime de aproximativ 800 mm. Picioarele din față sunt mai scurte decât cele posterioare, iar în timpul deplasării pot sări pe toate cele 4 membre.
Deși sunt alergători prin excelență, când simt pericolul pot deveni adevărați atleți de performanță, făcând salturi impresionante de până la 6 metri în aer.
Grădina Zoologică din București găzduiește un grup de exemplare foarte jucăușe și simpatice, pe care vizitatorii le urmăresc pe tot parcursul anului cu aceeași curiozitate și amuzament.
Mara este un animal diurn, ce preferă zonele cu vegetație abundentă, consumă o cantitate considerabilă de hrană. În afară de ierburi, nu refuză fructele și rădăcinoasele, iar în zonele mai aride se pot delecta și cu cactuși, aceștia fiind și o sursă bogată de apă.
Exemplare de mara sunt întâlnite pe tot teritoriul pampasului argentinian, până aproape de Țara de Foc.
Sunt o specie monogamă, masculii își protejează cu mare tenacitate femela cucerită și teritoriul, de eventualii rivali. Un cuplu se desparte doar atunci când unul dintre parteneri moare.
Trăiesc solitari sau în grupuri, adulții păzind puii de pericole sau prădători, cum ar fi vulpile șirete, păsări mari sau feline. Atunci când femelele se pregătesc să dea naștere puilor, între unu și trei cam de trei ori pe an, sapă gropi și tuneluri, ce servesc drept adăpost până când noua generație devine independentă.
Comunică între ele prin intermediul unei mari varietăți de sunete, unele cu octave foarte înalte, altele guturale, joase.
Pe lista IUCN, mara de Patagonia este clasificată ca specie aproape amenințată, cu alte cuvinte, se preconizează ca în viitor, din cauza vânatului excesiv și a pierderii habitatului natural, să devină una vulnerabilă. Din păcate, sunt foarte apreciate pentru carnea și pielea lor, iar fermierii le invadează teritoriul cu turmele de oi.
Mara de Patagonia au un caracter docil și blând, ușor de îmblânzit, considerate a fi un foarte bun animal de companie, în ciuda faptului că sunt rozătoare.

PĂUNUL – Mitologie și realitate

PĂUNUL – Mitologie și realitate

Poate că un titlu mai potrivit ar fi fost „Mândrie și prejudecată”, fără nici o referire la celebrul romanul a lui Jane Austin, ci mai degrabă la percepția comună, în care spectaculoasa pasăre a devenit simbolul vanității, dar și la multitudinea de mituri și legende pe care această specie a suscitat-o, de-a lungul timpului, în diverse culturi.
Păunii aparțin ordinului Galliforme, familia Phasianide, două dintre specii, Pavo cristatus și Pavo muticus, provin din Asia (India, Sri Lanka, Pakistan, Nepal, Java, Malaezia), iar ruda lor apropiată, Afropavo congensis din Congo-Africa.
Sunt păsări omnivore, alternând în dietă insecte, viermi, termite, șopârle, broaște, șerpi, cu flori, iarbă, cereale și muguri de bambus.
În colecția Grădinii Zoologice București, puteți admira și studia mai multe exemplare bogat colorate de păun albastru(Pavo cristatus), dar și varianta albino(păun alb), ce își etalează cu mare enfază penajul flamboaiant.
Din Asia, a fost adus și răspândit cu succes, atât în Europa cât și pe continentul American, iar în anumite zone ale Indiei, cu precădere Gujarat și Rajasthan, sunt domesticite și ținute ca animale de companie, fiind tratate cu mare respect și adoptate ca pasăre națională. Dar povestea lor începe undeva prin culoarele timpului, fiind de cele mai multe ori asociat cu simbolul regalității, al puterii supreme și al legăturii suveranilor cu zeii sau creaturile fantastice.
Atât în țara de baștină, unde zeitatea întruchipată într-un păun se luptă cu forțele răului, dar și în Persia și miticul Babilon, unde era considerat drept unul dintre ocrotitorii regilor ce se urcau pe tron, a fost imortalizat în numeroase picturi sau sculpturi. În arta asiro-babiloniană, mozaicuri, sculpturi, frize și basoreliefuri este des întâlnit, dovadă faptului că a fost domesticit și trăia în anturajul familiilor bogate.
Grecii antici erau convinși că păunii reprezintă pasărea vieții eterne, drept pentru care o consumau ca un adevărat elixir al tinereții. Din muntele Olimp, Hera cobora pe pământ într-un car de aur, tras de păuni. Simbolul ochiului ca unul divin, ce veghează asupra întregii omeniri, provine tot de la greci. Hera, soția lui Zeus, putea afla secretele tuturor, deopotrivă pământeni sau invincibilii zei, prin cei 1000 de ochi ai lui Argus, analogie provenit din penajul păunului.
În arta creștină timpurile și mai apoi în Renaștere, păunul câștigă teren, miticii săi “ochi”, simbolizând cerul înstelat, apoi se sublimează imaginii credinciosului pur, devotat și al marii treceri către viața eternă. Limbajul criptic, încărcat de mesaje, folosit de artiști, uneori ideogramatic integrează fragmente întregi cu păuni, ca personaje cheie. Apoi, din Baroc până la Art Nouveau, drumul său respiră un veritabil crescendo, susținut de magnificul său potențial decorativ și, implicit, valori estetice.
Era contemporană și digitalizarea, dă o altă turnură exprimării plastice, imaginea păunului fiind utilizată în numeroase reclame, sigle, logo-uri, un exemplu fiind chiar cel al televiziunii americane NBC.
Dacă păunul indian nu se află pe lista roșie IUCN, numărul de exemplare de păun verde a scăzut simțitor începând cu cea de-a doua jumătate a secolului XX, din cauza dispariției progresive a habitatului natural, iar cel de Congo este trecut pe lista speciilor vulnerabile.