GENERAL

Călifarul cunoscut și sub denumirea de rață de munte, este o parte a familiei de păsări Anatidae. Numele genului Tadorna provine din rădăcinile celtice și înseamnă “păsări acvatice”. Acestea sunt protejate conform legislației privind înființarea parcurilor naționale și a protejării animalelor sălbatice.

Specia călifarul comun sau călifarul alb este întâlnită în zone umede, lacuri artificiale, în zone de albii ale râurilor și zone costiere. Mărimea este asemănătoare unei rațe mari, cu o lungime a corpului de 55-65 cm. Corpul este alb cu bandă cărămizie pe piept, capul și gâtul verzui închis cu pete negre pe spate și aripi și abdomenul negru. Speranța de viață în sălbăticie este de 10 ani. Perechile monogame rămân împreună pe tot restul vieții. Ambele păsări își scufundă capul în apă de repetate ori în timp ce înotă repede înainte de copulare.

Călifarul roșu are o lungime a corpului de 58 – 70 de cm si o greutate de medie de 1.000 – 1.600 g. Masculul, spre deosebire de femela, are o dunga neagră pe gât.

HABITAT

Călifarul australian este întâlnit, în principal, în sudul Australiei și în Tasmania. În timpul iernii, multe păsări se deplasează mai la nord de zona de reproducere. Ca și în cazul altor specii, călifarul australian preferă anumite terenuri, cum ar fi Lacul George, New South Wales, unde se întâlnesc în număr considerabil. Lacurile întinse constituie habitatul principal al călifarului australian.

Este o pasăre extrem de precaută. Își face cuib în scorburi sau în locații similare. Depune de la opt până la cincisprezece ouă care sunt clocite timp de treizeci – treizeci și trei de zile.

Călifarul comun este răspândit în zonele costiere din nord-vestul și sud-estul Europei. Majoritatea păsărilor migrează în zone subtropicale pe timpul iernii, fiind o specie diurnă care se poate adapta mareelor.

Califarul roșu este o specie specifică habitatelor de stepă.

HRANA

Hrana călifarilor este formată din viermi, alge, insecte acvatice, scoici, melci, diferite plante acvatice. Preferă să mănânce crabi, melci și midii.

CONSERVARE

Călifarul comun prezintă o populația relativ mică de 42.000-65.000 de perechi, dar a crescut în perioada 1970-1990. În ciuda declinului populațiilor din unele țări în perioada 1990-2000, alte populații au rămas stabile (https://www.sor.ro/ro/pasari/Tadorna-tadorna.html).

Populația de călifar australian este cuprinsă între 19.000 și 33.000 de perechi, iar călifarul roșu are o populație este relativ mica si cuprinsa intre 19.000 – 33.000 de perechi.

Degradarea zonelor umede, vânătoarea, dezvoltarea urbană, dar și introducerea unor specii de pești exotici constituie principalele pericole ce afectează specia. Se impune aplicarea unor măsuri de conservare îndreptate spre refacerea teritoriilor de cuibărit, precum și oprirea vânătorii.

LA ZOO BUCURESTI

La Zoo București puteți admira 11 exemplare de călifari din speciile călifarului roșu, australian și comun.