CROCODILUL DE NIL

(Crocodylus Niloticus)

 

Clasa: Reptilia

Ordin: Crocodilia

Familie: Crocodylidae

Gen: Crocodylus

Specie: C. niloticus

Distribuție: Africa

Habitat: fluviul Nil sau în lacurile formate de acesta

Dimensiuni: 6 m

Greutate: 225 – 550 kg

Perioada de incubație: 90 zile

Număr pui: 30 – 70

Hrană: păsări, țestoase, șerpi, maimuțe, diverse rozătoare, lilieci etc

Speranța de viață: 70 – 100 ani

Prădători: ouăle sunt mâncate de varani, hiene sau berze

Status de conservare: risc scăzut

GENERAL

Crocodilul de Nil (Crocodylus niloticus) este o specie de crocodil, unul dintre nativii Africii. Crocodilul de Nil este a doua cea mai mare reptilă în viață din lume, după Crocodylus porosus. Crocodilii și aligatorii sunt un grup de animale greșit înțelese, majoritatea acestora se confruntă cu amenințări grave ale habitatului, precum și cu faptul că sunt vânate de către oameni pentru pielea lor. Din cele 23 de specii de crocodili, 7 sunt periculoși și aproape toți sunt expuși riscului de dispariție.

Aceste reptile de mari dimensiuni sunt printre puținii supraviețuitori ai epocii dinozaurilor. Existând cu aproximativ 230 milioane de ani în urmă, crocodilii au supraviețuit tuturor schimbărilor climatice, deși acțiunile umane se dovedesc a fi cea mai mare provocare. Au depășit dinozaurii, epoca de gheață și multe altele și s-au schimbat foarte puțin în timp. Singurele reptile mai vechi decât crocodilii sunt țestoasele. Interesant este faptul că crocodilii sunt mai apropiați de păsări și dinozauri decât de majoritatea reptilelor vii. Oamenii de știință au plasat crocodilii și aligatorii în diferite familii (Crocodylidae și Alligatoridae) pe baza diferențelor cheie dintre ele.

Diferențele dintre un aligator și un crocodil:

Forma maxilarului – aligatorii au tendința de a avea boturi în formă de U, rotunjite, în timp ce crocodilii tind să aibă boturi mai lungi, mai subțiri, în formă de V.

Dinții – Al patrulea dinte pe maxilarul inferior se lipește de buza superioară la crocodili, astfel încât se pot vedea când gura este închisă.La aligatori acest al patrulea dinte este acoperit.

Habitat – toți crocodilii au glande speciale, care îi ajută să scape de excesul de sare, astfel încât aceștia tind să trăiască în habitatele de apă sărată, cum ar fi mlaștini de mangrove și estuare. Aligatorii nu au aceste glande, deci preferă să trăiască în habitate de apă dulce.

Cu 23 de specii de crocodili, aceste reguli generale nu se aplică întotdeauna – există excepții! De exemplu, crocodilii Crocodylus palustris au un bot lat ca un aligator, în timp ce unele subspecii de caiman au un bot îngust în formă de V.

Crocodilii au două adaptări special menite să împiedice pătrunderea apei în plămâni, la scufundare. Prin închiderea unui pliu de piele în partea posterioară a gâtului, ei pot deschide botul pentru a prinde prada fără ca apa să pătrundă pe trahee.

Crocodilul de Nil are corpul măsliniu-închis până la cenușiu, cu benzi transversale mai întunecate, acoperit cu solzi osoși, asemănători cu niște plăci. Are coadă puternică, pentru înot, perechi de structuri carenate de-a lungul cozii.

HABITAT

Crocodilul de Nil este  larg răspândit în multe țări din Africa de Est și de Sud, inclusiv Somalia, Etiopia, Kenya, Zambia și Zimbabwe. Prin programele implementate s-au reușit acțiuni cu efecte durabile în conservarea speciei.

Preferă râurile, lacurile și mlaștinile mari, fiind întâlnit și în estuare. În zilele foarte calde, iese la mal pentru a sta la soare.

 

HRANA

Crocodilii de Nil sunt prădători de vârf.  În apă, această specie este un vânător agil și rapid, bazat pe senzori de mișcare și de presiune, pentru a prinde orice pradă. Totuși, pe uscat, crocodilul de Nil se bazează doar pe membrele sale. Indiferent de locul în care atacă prada, acesta, ca și ceilalți crocodili, aplică tehnici diverse de atac.

​Crocodilii au un metabolism ectotermic, dar pot supraviețui perioade lungi de timp între mese – deși atunci când mănâncă, pot consuma până la jumătate din greutatea lor corporală. Cu toate acestea, pentru astfel de animale mari, stomacurile lor sunt relativ mici.

Se hrănește cu pește, antilope, zebre și chiar cu bivoli, înșfăcând și trăgând în apă păsările care cuibăresc sau mamiferele care vin la adăpat.

 

 

CONSERVARE

Organizațiile de conservare au stabilit că principalele amenințări la adresa crocodililor de Nil sunt pierderea habitatului, poluarea, vânătoarea și unele acțivități umane, cum ar fi, de exemplu, prinderea accidentală în plasele de pescuit. Speciile au început să fie vânate pe o scară mult mai mare din anii 1940 până în anii 1960, în primul rând pentru pielea lor de înaltă calitate, dar și pentru carnea cu proprietăți curative. Populația a fost grav afectată, iar speciile s-au confruntat cu dispariția. Între anii 1950 și 1980, aproximativ 3 milioane de crocodili de Nil au fost sacrificați de oameni pentru comerțul cu piele.

Legile naționale și reglementările comerciale internaționale au dus la o renaștere în multe zone, iar specia, ca întreg, nu mai este total amenințată cu dispariția. Se estimează că 250 000 până la 500 000 de exemplare se află astăzi în sălbăticie. Lista roșie a IUCN evaluează crocodilul de Nil drept “cel mai puțin amenințat cu dispariția”.

 

LA ZOO BUCUREȘTI