Acvila codalb

(Haliaeetus albicilla)

 

Clasa: Aves

Ordin:  Falconiformes

Familie: Accipitridae

Gen: Haliataeetus

Specie: H. albicilla

Răspândire: Norvegia și Siberia , sud-vestul Groenlandei, Danemarca, Suedia, Polonia și Germania. Un număr mic de exemplare se găsesc în Islanda, Marea Britanie, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, statele din fosta Iugoslavie, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ungaria, Grecia, Turcia, Iran, Armenia, Georgia, Azerbaidjan, Ucraina, Kazahstan, Turkmenistan, Mongolia, China și Japonia.

Dimensiuni: lungime 76 – 92 cm

Greutate: 4.100 g pentru mascul și 5.500 g pentru femelă

Hrana: păsări de apă, mamifere mici , leșuri

Speranța de viață: peste 27 ani în sălbăticie, 42 de ani în captivitate

GENERAL

Codalbul, cunoscut și sub denumirea de Vultur cu coada albă, este o pasăre de pradă diurnă, monogamă ce tinde să își păstreze perechea toată viața. Vânează printr-un zbor jos deasupra apei de unde își prinde prada sau poate realiza cercuri largi la 200 – 300 m înălțime, de unde se uită după pradă. La sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, când peștii depun icrele, stă nemișcat în ape mici și prinde cu sărituri rapide, peștii care trec prin apropiere. Se poate scufunda, dar o face rar.

În natură se estimează că există 5000-7000 de perechi de codalbi: 175 perechi în Groenlanda și aproape 3500 de perechi în Europa (în Islanda 35-40 perechi, Norvegia 1500, Rusia europeană 900-1100, Polonia 180-240, Germania 140 -150, Suedia 100-150).

În România au fost identificate 20-25 perechi cuibăritoare de codalb, întâlnite în regiunea Dunării și în Delta Dunării, în mai multe rezervații naturale incluse în parcul național Delta Dunării.

Specia este amenințată de pierderea și degradarea zonelor umede, poluarea mediului, coliziunea cu generatoarele eoliene, precum și utilizarea fără discernământ a pesticidelor. Metodele forestiere moderne reduc disponibilitatea habitatului de cuibărire adecvat. Pesticidele organoclorurate și poluarea cu metale grele au dus la reduceri în reproducerea cu succes a speciei, în special în regiunea Baltică.

HABITAT

Specia necesită suprafețe mari și deschise de lac, coastă sau valea râului, în zonele boreale temperate și de tundră, în apropiere de stânci sau locuri deschise cu copaci mari vechi pentru cuibărit.

Aceasta este, în principal, o specie migratoare în partea de nord și est a zonei sale de reproducere, de iernare în Europa continentală și Asia de Sud, dar sedentare în altă parte. Păsările sunt de obicei observate individual sau în grupuri de câte doua sau tre exemplare.

HRANA

Hrana este formată din vertebrate (pești, mamifere și în special păsări), din medii marine, de apă dulce și mediile terestre.

CONSERVARE

Această specie are o gamă extrem de mare și nu se apropie de pragurile pentru categoria speciilor vulnerabile. A fost observată o tendința a populației de a fi în creștere din aceste motive, specia fiind evaluată în acest moment cu risc redus de dispariție.

LA ZOO BUCUREȘTI