Vultur Auriu
Nume științific: Aquila chrysaetos
Ordin: Accipitriformes
Familie: Accipitridae
Gen: Aquila
Specie: Aquila chrysaetos
Distribuție: Eurasia, America de Nord, nordul Africii
Dimensiuni: 70–95 cm lungime, anvergura aripilor 1,8–2,3 m
Greutate: 3–6,5 kg
Perioada de incubație: 41-45 zile
Număr pui: 1-3 pui
Speranța de viață: 15–25 de ani
General:
Vulturul auriu este una dintre cele mai mari și mai puternice păsări de pradă din lume. Este un simbol al puterii și al măreției în multe culturi și a fost folosit ca emblemă națională de-a lungul istoriei. Numele său provine de la penele aurii de pe cap și ceafă, care îi oferă un aspect impunător.
Este un zburător extrem de agil, având capacitatea de a atinge viteze de peste 320 km/h în picaj, ceea ce îl face unul dintre cele mai rapide animale de pe planetă. Deși este un prădător de temut, vulturul auriu este și o pasăre foarte inteligentă, având tactici avansate de vânătoare. De exemplu, în unele regiuni din Asia, a fost observat atacând capre sălbatice și aruncându-le de pe stânci pentru a le ucide mai ușor.
Vulturii aurii sunt teritoriali și formează perechi monogame pe viață. Își construiesc cuiburi uriașe, de până la 2 metri diametru, pe stânci abrupte sau în copaci mari, folosindu-le ani la rând și adăugând constant materiale. Este una dintre cele mai mari păsări de pradă, cu un penaj maro-închis și reflexii aurii pe ceafă. Are o vedere excepțională, fiind capabil să detecteze prada de la distanțe mari.
Acvila de munte vânează din aer. Pentru a reuși este echipată cu arme tipice de pasăre răpitoare: puternice picioare terminate cu gheare bine dezvoltate, cioc încovoiat, mare forță, viteză și o ascuțită percepție vizuală pentru a localiza prada la sute de metri distanță.
Habitat:
Zone montane, câmpii deschise și păduri.
Această specie preferă regiunile montane, tundra și câmpiile deschise. Evită zonele dens populate de oameni, preferând să trăiască în teritorii izolate, unde are acces la prăzi suficiente.
În Europa, vulturul auriu poate fi găsit în Alpi, Carpați și Munții Pirinei, iar în America de Nord este frecvent întâlnit în Munții Stâncoși și în tundra arctică.
Hrană:
Mamifere mici, păsări, reptile.
Se hrănește cu o gamă foarte largă de animale, în special în funcție de disponibilitatea din regiunile de cuibărit: mamifere de talie medie (iepuri, marmote, vulpi, mustelide) și mică (rozătoare), păsări, șopârle etc. Uneori vânează și animale de talie mai mare (căprioare), în special pui și exemplare bolnave.
Vulturul auriu este un prădător oportunist, hrănindu-se cu o gamă largă de animale, inclusiv:
- Mamifere mici – iepuri, marmote, veverițe
- Păsări – pot prinde și vâna alte păsări, inclusiv corvide
- Mamifere mari – în unele cazuri atacă pui de căprioară, capră neagră sau oi
- Hoituri – se hrănește și cu animale moarte, mai ales iarna când prada vie este mai greu de găsit
Conservare:
Protejat în multe țări, însă vulnerabil în fața pierderii habitatului.
Deși vulturul auriu nu este considerat pe cale de dispariție, populațiile sale sunt afectate de:
- Pierderea habitatului prin defrișări și dezvoltarea umană
- Otrăvirea accidentală, deoarece consumă animale moarte care au fost intoxicate cu pesticide
- Liniile electrice, care reprezintă un pericol pentru aceste păsări mari
Multe țări au adoptat programe de protecție, iar vulturul auriu este protejat prin legi stricte în majoritatea regiunilor în care trăiește.