Urs Brun
• Denumire științifică: Ursus arctos
• Ordin: Carnivora
• Familie: Ursidae
• Gen: Ursus
• Specie: Ursus arctos
• Distribuție: America de Nord, Europa, Asia
• Dimensiuni: 1,4 – 2,8 m lungime, înălțime la greabăn 90-150 cm
• Greutate: 80 – 600 kg (variază în funcție de sub-specie și sex)
• Perioada de gestație: 180 – 250 zile (implantare întârziată)
• Număr de pui: 1 – 4 (de obicei 2)
• Speranță de viață: 20-30 ani în sălbăticie, mai mult în captivitate
General:
Este unul dintre cei mai mari prădători tereștri. Deși pare greoi, poate alerga cu până la 50 km/h și înoată foarte bine. Ursul brun are blana deasă cu peri moi, mai lungi pe față, abdomen și mai scurt pe bot. Acesta are culoarea blănii variabilă în funcție de anotimp și vârstă, de la cafeniu-curat, cafeniu-galben sau cafeniu-roșcat, până aproape negru, negricios sau pestriț. Lungimea părului variază în funcție de anotimp: cea mai mare este în decembrie până în aprilie – mai și cea mai mică în iulie – septembrie. Lungimea părului de iarnă este de 8-9 cm pe spate.
Îl întâlnim în țara noastră în partea de nord, în Munții Rodnei și Maramureșului, și de la 1000 m în sus, cu un regim de hrană mai mult carnivor și îl mai întâlnim la înălțimi mai mici de 1000 m unde se hrănește mai ales cu vegetale. În tinerețe are un guler alb îngust, cu marginile bine limitate, care către bătrânețe se lățește, devine galben sau galben-cafeniu, până nu se mai recunoaște.
Habitat:
Păduri, tundre, munți. Ursul brun mai este răspândit de asemenea, în America de Nord (Alaska, Canada), cât și în Rusia, unde există cea mai mare populație (120.000). În afara României, în Europa se mai găsesc efective în Scandinavia, Polonia, Cehia și Slovacia, cât și în Franța sau Spania (în Munții Pirinei). Aici numărul de urși bruni este foarte redus – doar câteva zeci de exemplare. În Insulele Britani ce a dispărut. În Europa există 14.000 de urși bruni în zece țări. Se estimează că au mai rămas doar 20-25 de animale în Munții Pirinei, pe o porțiune cuprinsă între Franța, Spania și Andorra, și în jur de 85-90 de animale în Asturia, Cantabria, Galiția și Leon. În Bulgaria există o populație de 900-1.200 de exemplare, în Slovacia numărul urșilor este estimat la 600-800 de animale, în Slovenia sunt în jur de 500-700 și în Grecia au mai rămas aproximativ 200 de urși. Nordul Europei este habitatul unei populații însemnate de urși, cu 2.500 de animale în Suedia, în jur de 1.600 în Finlanda, circa 700 în Estonia și 70 de urși în Norvegia. În România, ursul brun se găsește din cele mai vechi timpuri. Până în prima jumătate a sec. XIX se găsea în întreaga țară, din Delta Dunării până în Carpați. Din păcate, a fost exterminat din zonele de câmpie, pentru a nu împiedica agricultura extensivă și creșterea extensivă a vitelor, pescuitul extensiv și alte practici similare din secolul XIX.
Hrană:
Omnivor – fructe, rădăcini, insecte, pește, mamifere mici și mari. Ursul brun în tinerețe se hrănește cu ghida, jir, mere pădurețe, zmeură, afine, miere de albine, iarbă fragedă, ovăz porumb necopt, diferite rădăcini. Către bătrânețe, ursul brun se hrănește cu oi, pești, păsări și ouăle acestora, iar la nevoie cu cadavre care n-au intrat în putrefacție.
Conservare:
Populațiile sunt stabile în multe regiuni, dar sunt amenințate de distrugerea habitatului și braconaj. Acțiunile de conservare a urșilor bruni variază foarte mult, în funcție de regiuni. Populațiile mari din această specie (în Rusia, Japonia, Canada, Alaska și părți din estul și nordul Europei) sunt vânate în mod legal și astfel sunt incluse în categoria animalor pentru vânătoare. Normele de vânătoare, concepute în mod obișnuit pentru a asigura o recoltă durabilă de urși, variază în funcție de zone, dar implică adesea o loterie pentru un număr limitat de permise (un sistem de cote) și o lungime limitată a sezonului. Astfel populațiile de urși sunt sub un control strict.