Uliu Sorecar
Denumirea științifică: Buteo buteo
Ordinul: Falconiformes
Familia: Accipitridae
Genul: Buteo
Specia: Buteo buteo
Distribuția pe glob: Uliul șorecar este larg răspândit în Europa, Asia și nordul Africii. Este migrator parțial – unele populații migrează iarna în sudul Europei și Africa, iar altele rămân rezidente tot anul, în special în regiunile mai temperate
Dimensiuni: Lungimea corpului: 50–58 cm; Anvergura aripilor: 120–150 cm
Greutatea: Între 400 și 1.100 g, în funcție de sex și zonă geografică
Perioada de incubare: Aproximativ 30–35 zile
Număr de pui: De obicei 2–4 ouă; puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de zbor
Speranța de viață: 10–20 ani în sălbăticie, deși multe exemplare nu supraviețuiesc primilor ani din cauza pericolelor naturale
General:
Uliul sorecar este o pasăre răpitoare de dimensiuni medii, cu un zbor caracteristic, foarte stabil și direct. Este o specie adaptabilă, care poate vâna pe o mare varietate de terenuri, de la păduri și pajiști, la câmpuri agricole și chiar zone montane. Este recunoscut pentru comportamentul său calm și pentru adaptabilitatea sa în fața diferitelor condiții de mediu.
Uliul sorecar are un zbor caracteristic, cu aripile larg deschise și o coadă lungă și rotunjită. De multe ori, acesta poate fi văzut plutind în aer, folosindu-se de curenții de aer ascendenți pentru a rămâne suspendat, iar din când în când, coboară rapid pentru a prinde prada.
Este o pasăre ușor de observat în timpul migrației sau în timpul hrănirii, deoarece își petrece mult timp planând pe cer. În plus, se hrănește cu prada de pe sol, inclusiv rozătoare, păsări mici și reptile. În general, uliul sorecar este o pasăre solitară și teritorială, cu o mare parte din viața sa concentrată pe vânătoare și protejarea teritoriului său.
Uliul sorecar este uneori cunoscut pentru comportamentul său „balansant” în aer. În timpul vânătorii, își poate „planifica” prada pentru o perioadă lungă de timp, rămânând aproape nemișcat în aer și mișcându-se doar ușor pe curenții de aer, ceea ce dă impresia că „dansând” pe cer.
Acesta poate fi, de asemenea, o pasăre destul de curioasă. În unele zone, uliul sorecar este observat urmărind mașinile sau oamenii, dintr-o distanță sigură, ceea ce face ca întâlnirile cu această pasăre să fie destul de fascinante.
Habitat:
Uliul sorecar preferă zonele deschise, cum ar fi câmpiile, pădurile deschise, pajiștile și zonele agricole. De asemenea, poate fi găsit în pădurile montane, unde se află adesea în apropierea drumurilor sau a altor terenuri deschise care sunt ideale pentru vânătoare. În timpul migrației sau pe parcursul verii, acesta poate fi observat adesea pe vârfurile munților sau pe marginile pădurilor, căutând prada.
Uliul sorecar preferă habitatul în care poate vâna din înălțimi și poate observa prada pe sol. De asemenea, acesta este o pasăre teritorială, cu un teritoriu care poate varia în dimensiune în funcție de disponibilitatea hranei. În timpul cuibăritului, își construiește cuibul de obicei pe copaci mari sau în arbori izolați, unde are o vizibilitate bună a teritoriului său.
Hrană:
Uliul sorecar se hrănește în principal cu rozătoare mici (precum șoareci, iepuri și alte mamifere mici), dar poate prinde și păsări mai mici, reptile sau chiar insecte mari. De asemenea, acestuia îi place să vâneze pe sol, unde poate observa mișcările prăzii și poate ataca cu rapiditate. Își folosește viziunea excelentă pentru a localiza prada și pentru a executa atacuri precise din zbor. Când vânează pe sol, își folosește aripile mari pentru a crea un efect de surpriză asupra prăzii sale. De asemenea, uliul sorecar este cunoscut pentru faptul că vânează printr-un zbor caracteristic de planare, în care rămâne suspendat în aer mult timp înainte de a coborî pentru a prinde prada.
Conservare:
Buteo buteo este o specie care, în general, nu se află pe cale de dispariție și este considerată o specie cu statut de conservare favorabilă. În multe regiuni ale lumii, inclusiv Europa și Asia, populațiile de uliul sorecar sunt stabile sau în creștere. Cu toate acestea, în anumite zone urbane și agricole, păsările pot suferi din cauza pierderii habitatului și a folosirii pesticidelor care reduc disponibilitatea prăzii naturale. În unele regiuni din Europa, uliul sorecar beneficiază de protecție legală, iar organizațiile de conservare se concentrează pe monitorizarea și protejarea habitatelor naturale ale acestora.