Țestoasa cu Labe Roșii
Nume științific: Geochelone carbonaria
Clasă: Reptilia
Ordin: Testudines
Familie: Testudinidae
Gen: Chelonoidis
Specie: Chelonoidis carbonarius
Lungime maximă: 30-40 cm
Greutate: 6-12 kg
General:
Țestoasa cu labe roșii este o specie terestră medie, recunoscută pentru membrele sale caracteristice cu pete roșiatice sau portocalii, care contrastează cu carapacea închisă la culoare. Carapacea sa este ușor bombată și are un model distinctiv de plăci galbene, maro sau portocalii, care îi oferă un camuflaj eficient în mediul natural.
Este o reptilă docilă și lentă, petrecându-și majoritatea timpului căutând hrană. Țestoasa cu labe roșii are o longevitate impresionantă, trăind adesea peste 50 de ani. Este o specie sociabilă, fiind frecvent întâlnită în grupuri mici, în special în zonele bogate în hrană.
Habitat:
Țestoasa cu labe roșii este originară din regiunile tropicale și subtropicale din America de Sud, fiind întâlnită în pădurile tropicale, savanele și zonele de tranziție dintre aceste ecosisteme. Preferă habitatele umede, cu sol moale și vegetație densă, care îi oferă adăpost și surse bogate de hrană.
Aceasta este activă mai ales dimineața și seara, când temperaturile sunt moderate. În timpul zilelor fierbinți, se ascunde în umbra vegetației sau în gropi săpate în sol pentru a evita supraîncălzirea.
Hrană:
Țestoasa cu labe roșii este omnivoră, având o dietă variată. Consumul său include frunze, fructe căzute, flori, ciuperci, melci și alte nevertebrate mici. Este cunoscută pentru preferința sa pentru fructele căzute din copaci, pe care le detectează cu ajutorul mirosului dezvoltat.
În captivitate, dieta sa trebuie să includă o varietate de legume, fructe proaspete (precum mango, papaya și banane) și, ocazional, proteine de origine animală, precum melci sau ouă. Este important ca dieta să fie bogată în calciu pentru a preveni problemele osoase.
Conservare:
Țestoasa cu labe roșii este amenințată în unele părți ale arealului său din cauza capturării pentru comerțul cu animale exotice și a distrugerii habitatului natural. De asemenea, este vânată pentru carne în anumite regiuni din America de Sud.
Programele de conservare pun accent pe protejarea habitatelor naturale și pe reglementarea comerțului internațional. În plus, educația publicului privind rolul ecologic al acestei țestoase și cerințele sale complexe de îngrijire în captivitate ajută la reducerea presiunii asupra populațiilor sălbatice.