Tegu Argentinian
• Denumire științifică: Ursus arctos
• Ordin: Carnivora
• Familie: Ursidae
• Gen: Ursus
• Specie: Ursus arctos
• Distribuție: America de Nord, Europa, Asia
• Dimensiuni: 1,4 – 2,8 m lungime, înălțime la greabăn 90-150 cm
• Greutate: 80 – 600 kg (variază în funcție de sub-specie și sex)
• Perioada de gestație: 180 – 250 zile (implantare întârziată)
• Număr de pui: 1 – 4 (de obicei 2)
• Speranță de viață: 20-30 ani în sălbăticie, mai mult în captivitate
General:
Tegu argentinian este cea mai mare specie de tegu, fiind una dintre cele mai fascinante și inteligente specii de șopârle din lume.. Este cunoscut pentru comportamentul său social complex și capacitatea de a se atașa de îngrijitorii săi atunci când este crescut în captivitate. Cu un comportament care amintește de un mamifer, capacitatea de a regla temperatura corporală și o dietă variată, este un adevărat supraviețuitor. Poate deveni un animal de companie extraordinar pentru cei care îi oferă îngrijirea adecvată, dar în sălbăticie rămâne un prădător oportunist și un explorator neobosit.
Un aspect fascinant al tegu argentinian este capacitatea sa de a regla temperatura corporală, ceea ce este foarte rar întâlnit la reptile. Spre deosebire de majoritatea reptilelor, care sunt ectoterme (dependente de căldura mediului), această specie poate produce căldură corporală printr-un proces metabolic special, mai ales în sezonul rece. Poate recunoaște persoane, pot învăța rutine și chiar răspund la dresaj, similar unui câine. Unii proprietari susțin că tegu poate învăța să vină la chemare și să folosească litiera.
Această specie poate deveni foarte docilă și blândă dacă este manipulată de mică, dar exemplarele sălbatice pot fi agresive și pot mușca puternic, având fălci puternice și dinți ascuțiți.
Este supranumit și „șopârla-câine” datorită inteligenței și comportamentului său afectuos. Poate să intre într-un hibernare parțială în sezonul rece, încetinindu-și metabolismul. Se ridică uneori pe picioarele din spate pentru a observa mai bine împrejurimile, un comportament numit „bipedalism facultativ”. Este una dintre puținele reptile care își reglează temperatura corporală activ. În unele zone, tegu este considerat dăunător, deoarece consumă ouăle păsărilor de fermă și poate invada grădinile în căutare de fructe.
Habitat:
Tegu argentinian trăiește într-o varietate de habitate, dar preferă zonele cu climă temperată sau subtropicală:
- Păduri tropicale și subtropicale – unde se ascunde printre frunze și copaci căzuți.
- Savane și pajiști – unde sapă vizuini pentru adăpost și odihnă.
- Zone umede și apropierea râurilor – deoarece are nevoie de umiditate ridicată.
- Zone rurale și ferme – unde se aventurează în căutare de hrană.
Sunt excelenți săpători și își construiesc vizuini adânci, în care se ascund pentru a se feri de prădători și de temperaturi extreme.
Hrană:
Tegu argentinian este omnivor oportunist, consumând o varietate largă de alimente:
- Insecte (gândaci, greieri, larve) – mai ales în tinerețe.
- Ouă – fură ouă de păsări și reptile din cuiburi.
- Rozătoare mici (șoareci, pui de șobolani).
- Pești și amfibieni – ocazional, în apropierea râurilor.
- Fructe și legume – mere, banane, căpșuni, pepene, dovleac.
- Resturi alimentare – uneori se apropie de ferme și sate pentru a căuta mâncare.
Această dietă variată îl ajută să supraviețuiască în medii diferite și să prospere în habitate variate.
Conservare:
În prezent, tegu argentinian nu este considerat o specie amenințată, având o populație stabilă. Cu toate acestea, în unele zone este vânat pentru pielea sa, care este utilizată în industria marochinăriei. În Florida, SUA, specia a devenit invazivă, fiind introdusă accidental de crescători. Populațiile de tegus s-au înmulțit și afectează ecosistemele locale, deoarece mănâncă ouăle unor specii native, inclusiv ale țestoaselor și păsărilor de apă. Măsurile de conservare includ:
- Protejarea habitatului natural în America de Sud.
- Monitorizarea populațiilor invazive în SUA și alte zone unde au fost introduși accidental.
- Educația publicului pentru a preveni eliberarea în sălbăticie a animalelor de companie nedorite.