Tarantula cu Picioare Rosii
Denumirea științifică: Brachypelma emilia
Ordinul: Araneae
Familia: Theraphosidae
Genul: Brachypelma
Specia: Brachypelma emilia
Distribuția pe glob: Originară din Mexic, mai ales din regiunile centrale și sudice (Durango, Sinaloa, Jalisco). Este o tarantulă terestră care preferă pădurile subtropicale și zonele semi-aride, dar se adaptează și în habitate mai uscate
Dimensiuni: Lungimea corpului: 6–7 cm; Anvergura picioarelor: 14–18 cm (femelele fiind mai mari)
Greutatea: 30–50 g
Perioada de incubare: 6–8 săptămâni; ouăle sunt depuse într-un cocon de mătase
Număr de pui: 50–200 ouă per pontă; puii eclozează ca mini-tarantule și trec prin mai multe stadii de dezvoltare
Speranța de viață: Femele: 10–20 ani în captivitate; Masculi: 3–5 ani
General:
Tarantula cu picioare roșii este o specie de păianjen din familia Theraphosidae, fiind una dintre cele mai populare tarantule deținute ca animale de companie datorită aspectului său spectaculos și comportamentului relativ calm. Este cunoscută pentru picioarele sale roșii sau portocalii, care creează un contrast puternic cu corpul său de culoare neagră sau maro închis.
Deși numele sugerează o specie periculoasă, Brachypelma emilia nu este considerată o specie agresivă și, în general, nu atacă decât atunci când se simte amenințată. Ca multe alte tarantule, Brachypelma emilia preferă să fugă sau să se ascundă, mai degrabă decât să atace. Această specie este cunoscută pentru comportamentul său docil, ceea ce o face o alegere populară printre colecționarii de păianjeni. La fel ca multe tarantule, această specie își poate folosi firele de mătase pentru a-și construi adăposturi sau pentru a-și înveli ouăle. Femelele pot rămâne într-un loc închis timp de săptămâni întregi fără să fie deranjate, așteptând prada.
Brachypelma emilia este cunoscută pentru „dansul” său fascinant când se simte amenințată: își ridică picioarele din față într-un fel de postura de apărare, iar uneori își poate arunca părul iritant din abdomen (părul urticant) pentru a se apăra de prădători.
Deși sunt păianjeni de mari dimensiuni, tarantulele cu picioare roșii sunt surprinzător de calme și se preferă a fi admirate mai degrabă decât manipulate. Sunt foarte lente în mișcare și preferă să își conserve energia.
În captivitate, aceste tarantule pot trăi mulți ani și pot deveni „prieteni” loiali ai celor care le îngrijesc, deoarece pot recunoaște rutina zilnică a îngrijitorului și pot deveni mai puțin timide în timp.
Habitat:
Tarantula cu picioare roșii preferă să trăiască în zone semi-aride, cu sol ușor nisipos și locuri pentru adăpost, cum ar fi crăpăturile din stânci sau sub pietre și bușteni. De asemenea, în habitatul natural, această tarantulă își face adăposturi în sol, pe care le va țese sau va crea o rețea de mătase care o protejează de prădători și de schimbările de temperatură. În captivitate, tarantulele cu picioare roșii trebuie să aibă un habitat similar, cu o cutie de depozitare adâncă în care pot să sape și să-și facă adăposturi.
Hrană:
Tarantula cu picioare roșii este carnivoră și se hrănește cu insecte mai mici (cum ar fi lăcuste, gândaci, greieri), șoareci mici sau alte păianjeni. Vânează prin ambuscadă și prinde prada cu ajutorul veninului său, care nu este periculos pentru oameni, dar este eficient pentru prada sa. Tarantula folosește gheretele sale puternice pentru a prinde și a imobiliza prada, iar veninul său ajută la digestia mai rapidă a acesteia.
Conservare:
Brachypelma emilia nu este o specie în pericol de extincție, dar ca multe alte specii de tarantule, aceasta poate fi afectată de pierderea habitatului și de colectarea excesivă de către colecționarii de animale exotice. În Mexic, este o specie protejată în sălbăticie, iar importul și comerțul cu aceste tarantule sunt reglementate. În captivitate, Brachypelma emilia este o specie relativ ușor de întreținut și nu are cerințe de conservare majore, cu condiția ca habitatul să fie recreat corespunzător.