Șopârlă cu coadă Spinoasă
Nume științific: Uromastyx spp.
Clasă: Reptilia
Ordin: Squamata
Familie: Agamidae
Gen: Uromastyx
Specie: Mai multe specii, cel mai cunoscut fiind Uromastyx aegyptia
Lungime maximă: 25-90 cm (în funcție de specie)
Greutate: 500 g – 3 kg
General:
Șopârla coadă spinoasă este o reptilă robustă, cunoscută pentru coada sa distinctivă, acoperită cu solzi spinoși mari, care sunt folosiți pentru apărare împotriva prădătorilor. Corpul său este musculos și compact, iar culorile variază între maro, gri, verde, galben sau portocaliu, în funcție de specie și habitat.
Această șopârlă este activă în timpul zilei și preferă temperaturile ridicate. Este renumită pentru adaptabilitatea sa la condițiile dure ale deșertului, unde își petrece majoritatea timpului ascunsă în vizuini pentru a evita temperaturile extreme.
Habitat:
Șopârla coadă spinoasă trăiește în regiunile aride și semiaride din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Preferă deșerturile stâncoase și câmpiile nisipoase, unde poate săpa vizuini adânci pentru adăpost.
Acest habitat îi oferă protecție împotriva prădătorilor și condițiilor meteorologice extreme. Vizuinile sale sunt esențiale pentru reglarea temperaturii corpului și sunt adesea situate în apropierea surselor de hrană, cum ar fi vegetația rară din deșert.
Hrană:
Șopârla coadă spinoasă este în principal erbivoră, consumând frunze, flori, semințe și vegetație uscată din habitatul său. În perioadele de penurie, poate consuma și insecte sau alte surse ocazionale de proteină.
Această dietă îi oferă toată apa necesară, șopârla fiind extrem de eficientă în utilizarea resurselor disponibile. În captivitate, dieta sa include legume proaspete, precum dovlecei, spanac, și fructe ocazional, alături de suplimente de calciu pentru a preveni problemele osoase.
Conservare:
Șopârla coadă spinoasă se confruntă cu amenințări din partea capturării pentru comerțul cu animale exotice, vânătorii pentru carne în unele regiuni și pierderea habitatului din cauza extinderii așezărilor umane. În unele regiuni, populațiile sunt în declin rapid.
Programele de conservare includ reglementarea comerțului internațional și protejarea habitatelor naturale. Educația publicului despre importanța ecologică a acestei specii este esențială pentru reducerea presiunii asupra populațiilor sălbatice.