Șopârla Africană
Denumirea științifică: Trachylepis perrotetii
Ordin: Squamata
Familia: Scincidae
Genul: Trachylepis
Specia: Trachylepis perrotetii
Distribuția pe glob:
Specia este răspândită în Africa de Vest și Centrală, în țări precum Senegal, Guineea, Mali, Nigeria și Camerun. Preferă habitate diverse: de la savane uscate și zone împădurite, până în apropierea așezărilor umane.
Dimensiuni:
– Lungime: 15–20 cm (inclusiv coada)
– Greutate: aproximativ 20–30 g
Perioada de incubație:
– Durată: 50–60 zile
– Număr de ouă: 4–10 per pontă
Speranța de viață:
– 5–7 ani în sălbăticie
– Până la 10 ani în captivitate
General:
La fel ca alte specii de șopârle din familia Scincidae, Trachylepis perrotetii are solzi netezi și lucioși, care îi oferă un aspect metalic și îi permit să se strecoare rapid printre ierburi și crăpături de rocă.
Un mecanism de apărare interesant al acestei șopârle este capacitatea de a-și pierde coada (autotomie) atunci când este prinsă de un prădător. Coada continuă să se miște după ce se desprinde, distrăgând atenția prădătorului și oferindu-i șopârlei o șansă să scape.
Este foarte rapidă și greu de prins, având reflexe excelente. Își poate pierde coada, iar aceasta va crește din nou în câteva luni. Este una dintre cele mai comune șopârle din regiunile sale natale și adesea poate fi văzută cățărându-se pe zidurile clădirilor.
Habitat:
Această șopârlă este foarte adaptabilă și poate fi găsită într-o varietate de habitate:
- Savana – preferă zonele cu vegetație joasă, unde se poate ascunde ușor.
- Păduri deschise – este întâlnită în zonele cu tufișuri și iarbă înaltă.
- Zone urbane – poate fi văzută adesea pe ziduri, acoperișuri și grădini, beneficiind de căldura degajată de clădiri.
Este o specie care preferă zonele însorite și terenurile uscate, dar se poate adapta și la medii mai umede, atâta timp cât are acces la locuri unde se poate încălzi la soare.
Hrană:
Șopârla africană cu dungi laterale roșii este carnivoră și se hrănește în principal cu insecte – greieri, furnici, termite, gândaci, păianjeni, larve de insect, melci mici. Ocazional, consumă și materie vegetală, cum ar fi fructe căzute sau nectar, dar acest comportament este mai rar. Este un prădător oportunist, folosindu-și viteza pentru a prinde prada și consumând aproape orice insectă suficient de mică pentru a fi înghițită.
Conservare:
Nu este considerată o specie amenințată, deoarece are o distribuție largă și populații stabile. Totuși, defrișările și expansiunea urbană îi pot reduce habitatul în unele zone. Nu este o specie protejată la nivel internațional, dar în unele țări sunt implementate măsuri pentru protejarea biodiversității locale.