Papagal Lori Curcubeu
Denumire științifică: Trichoglossus haematodus
Ordin: Psittaciformes
Familie: Psittaculidae
Gen: Trichoglossus
Specie: T. haematodus
Distribuția pe glob: Originar din Australia, Indonezia, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon și Timorul de Est. Trăiește în păduri tropicale, mangrove, savane împădurite și zone urbane cu vegetație bogată. A fost introdus în Noua Zeelandă și Hong Kong, unde a format populații stabile
Dimensiuni: Lungime: 25–30 cm, Anvergura aripilor: 40–45 cm
Greutate: 110–160 g
Perioada de incubație: 23–26 zile, ambii părinți contribuind la clocire
Număr de pui: De obicei 2 ouă per pontă, uneori și 3
Speranță de viață: 15–25 ani în sălbăticie, până la 30 de ani în captivitate
General:
- Cunoscut și sub numele de Papagal Lori Curcubeu, este unul dintre cei mai colorați papagali din lume.
- Are un penaj spectaculos: capul albastru intens, piept roșu, abdomen galben-verzui și aripi verzi.
- Ciocul este portocaliu aprins, iar ochii au un inel roșu distinct.
- Este foarte sociabil, energic și curios, având nevoie de multă interacțiune și stimulare mentală.
- Spre deosebire de majoritatea papagalilor, limba lor are o structură specializată, asemănătoare unei perii, adaptată pentru consumul de nectar și polen.
- Sunt zgomotoși și au un repertoriu variat de sunete, putând chiar imita unele cuvinte umane.
- Formează perechi monogame și își apără teritoriul agresiv, alungând alte păsări mai mari.
- Sunt niște mici acrobați! Se agață cu capul în jos și se leagănă pe ramuri, mai ales când sunt fericiți.
- Pot deveni foarte lipicioși! Se atașează puternic de stăpân și cer atenție constantă.
- Le place să fie gâdilați! Mulți lorikeți se bucură când sunt mângâiați pe gât sau pe cap.
- Zboară în grupuri mari și gălăgioase, fiind ușor de observat în sălbăticie.
- Adoră să se joace cu apă! În captivitate, trebuie să aibă acces la băi frecvente, altfel încep să își smulgă penele.
Habitat:
- Preferă pădurile tropicale și subtropicale, pădurile de eucalipt și mangrovele.
- Se adaptează bine la parcuri și grădini din orașe, fiind adesea văzuți în grupuri mari.
- Cuibăresc în scorburi de copaci, de obicei la înălțimi mari pentru a evita prădătorii.
- Sunt migratori parțiali, deplasându-se în funcție de disponibilitatea hranei.
Hrană:
- Sunt frugivori și nectarivori, având o dietă bazată pe:
- Nectar și polen, pe care le extrag din flori cu limba lor specializată.
- Fructe moi precum mango, papaya, guava și smochine.
- Flori și muguri de eucalipt.
- Uneori consumă și insecte mici și larve pentru proteine.
- În captivitate, trebuie hrăniți cu nectar special pentru lori, fructe proaspete și legume.
- Nu trebuie să consume semințe grase (ex. floarea-soarelui) deoarece nu sunt adaptate pentru ele.
Conservare:
- Specie de îngrijorare minoră (LC – Least Concern), dar în unele zone populația scade din cauza:
- Defrișărilor și distrugerii habitatului.
- Comerțului ilegal cu păsări exotice.
- Competitorilor introduși (ex. grauri și alte specii agresive care le ocupă locurile de cuibărit).
- Unele insule din Pacific îi consideră o specie invazivă, deoarece concurează cu păsările locale pentru hrană și habitate.