Muflon
Denumire științifică: Ovis ammon musimon
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasa: Mammalia
Ordin: Artiodactyla
Familie: Bovidae
Subfamilie: Caprinae
Gen: Ovis
Distribuție: Originar din insulele Corsica și Sardinia
Habitat: Păduri, zone montane și colinare, terenuri stâncoase și deschise
Dimensiuni: Lungime: 1,1–1,5 m
Greutate:
– Mascul: 45 kg
– Femelă: 30 kg
Stare de conservare: Vulnerabil
General:
Muflonul, numit și oaie sălbatică, este strămoșul oii domestice. Este un mamifer agil care poate face salturi de 2 metri înălțime și 3–4 m lungime. Muflonul are simțuri foarte bune.
Aspectul general al muflonului este asemănător cu cel al berbecului. Masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă, uneori, și ele coarne, mai mici, de până la 10–12 cm. Copita muflonului este la fel cu cea a oii domestice.
Muflonii pasc și se adapă seara și noaptea.
Împerecherea are loc în perioada octombrie-noiembrie. După aproximativ 22 săptămâni, muflonul femelă se retrage singură, în locuri ascunse și fată unul sau, mai rar, doi miei, cu care revine la turmă.
Habitat:
Trăiește, în special, în pădurile din zonele de dealuri joase și coline, precum și în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută, iar, în arealul originar, în zona stâncoasă și destul de aridă. Evită zonele cu prea multă apă și nu înoată decât în cazuri cu totul excepționale.
A fost reintrodus, cu succes, în România, în primul rând, în Dobrogea, apoi și în alte regiuni, cum ar fi, de exemplu, Muntenia.
Hrană:
Hrana muflonului este vegetală, constând din ierburi de pădure, lăstari, frunze etc. Uneori intră și în culturi, dacă acestea sunt prea aproape de arealul său.
Conservare:
Principalele amenințări sunt: vânătoarea și braconajul (pentru carne), accidentele rutiere, bolile transmise de animale domestice, precum și pierderea habitatului. În general, muflonii par a fi extrem de toleranți la tulburările umane.