Lebăda Albă
Denumire științifică: Cygnus olor
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Gen: Cygnus
Specie: Cygnus olor
Distribuție: Europa, Asia, America de Nord (populații introduse)
Dimensiuni: 125-170 cm lungime, anvergura aripilor 200-240 cm
Greutate: 8-15 kg
Perioada de incubație: 35-41 zile
Număr de pui: 4-7 ouă
Speranță de viață: 20-30 ani

General:
Este cunoscută și sub numele de lebăda mută, este una dintre cele mai elegante și impunătoare păsări acvatice, fiind recunoscută pentru grația și frumusețea sa. Aceasta face parte din familia Anatidae și este una dintre cele mai mari păsări zburătoare din lume. Lebăda albă este o pasăre acvatică masivă, cu un corp robust și alungit, acoperit cu un penaj complet alb. Unul dintre cele mai distinctive trăsături ale lebedei mute este ciocul portocaliu intens, care prezintă o proeminență neagră caracteristică la bază, numită tubercul. Capul este mic și rotunjit, iar gâtul este extrem de lung și elegant, având o curbură specifică în formă de „S” atunci când pasărea înoată. Spre deosebire de alte specii de lebede, Cygnus olor menține o poziție ușor ridicată a aripilor, formând un aspect distinctiv și regal. Picioarele sunt scurte, puternice și de culoare gri-negricioasă, iar degetele sunt palmate, ceea ce le permite să înoate eficient.
Este cunoscută pentru fidelitatea față de partener, formând perechi pe viață.
Habitat:
Trăiește în lacuri, râuri și estuare. În România este prezentă în sezonul cald în Delta Dunării, complexul lagunar Razim-Sinoie și unele bălți mari din ținuturile joase; iarna migrează spre sudul Mării Caspice, Delta Nilului și estul Mării Negre ori în preajma bălților neînghețate din interiorul României, unde iernează și unele populații nordice. În Republica Moldova cuibărește într-un număr mic în bălțile din sudul republicii și în unele lacuri din zona centrală.
Lebăda albă este o specie larg răspândită, putând fi întâlnită în Europa, Asia Centrală și unele regiuni din Africa de Nord. De asemenea, a fost introdusă în America de Nord, Australia și Noua Zeelandă, unde s-a adaptat bine. Preferă lacurile, râurile liniștite, deltele și zonele mlăștinoase, unde poate găsi vegetație acvatică din abundență. De asemenea, poate fi observată și în parcurile urbane, unde este adesea hrănită de oameni. În timpul iernii, lebedele din regiunile nordice migrează spre zone mai calde, în special în sudul Europei și Asia de Sud-Vest, însă populațiile din zonele temperate sunt în mare parte sedentare.
Hrană:
Hrana acestei specii constă din plante acvatice, insecte și crustacee mici. Hrănirea are loc prin scufundarea gâtului lung în apă, uneori chiar întorcându-se aproape complet cu capul în jos pentru a ajunge la vegetația aflată pe fundul apei. De asemenea, poate ciuguli iarba de pe malurile lacurilor sau poate accepta hrană de la oameni, deși pâinea și alte alimente procesate nu sunt benefice pentru sănătatea lor.
Conservare:
Nepericlitată, dar afectată de pierderea habitatului și coliziunile cu firele electrice.