Gâsca Magelan
Denumire științifică: Chloephaga picta
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Gen: Chloephaga
Specie: Chloephaga picta
Distribuție: America de Sud – sudul Argentinei și Chile, inclusiv Insulele Falkland
Dimensiuni: 60-72 cm lungime, anvergura aripilor 120-135 cm
Greutate: 2,5-3,5 kg
Perioada de incubație: 28-30 zile
Număr de pui: 4-6 ouă
Speranță de viață: 15-20 ani în sălbăticie
General:
Gâsca Magelan este o specie remarcabilă, cunoscută pentru dimorfismul sexual pronunțat:
- Masculii au penaj alb strălucitor, cu aripi negre și vârfuri albe.
- Femelele sunt maronii, cu dungi negre pe spate și abdomen.
Este o pasăre foarte socială, trăind în perechi sau în grupuri mici. În timpul migrației, se adună în stoluri mari. Este teritorială în sezonul de împerechere și poate alunga alte păsări din apropierea cuibului.
O caracteristică interesantă este zborul său rapid și puternic, ceea ce o face diferită de alte gâște din genul Chloephaga.
Habitat:
Această specie este adaptată la climate reci și vântoase, trăind pe pajiștile din Patagonia și Insulele Falkland. Preferă zonele umede de coastă, pășunile și regiunile mlăștinoase, unde găsește hrană din abundență.
Sezonul de reproducere are loc în zonele sudice, dar iarna migrează spre nord, în regiunile mai temperate ale Argentinei.
Hrană:
Este strict erbivoră, consumând în principal:
- Ierburi și plante acvatice – principala sursă de hrană.
- Muguri și semințe – în special iarna, când resursele vegetale sunt limitate.
- Frunze de arbuști mici – consumate ocazional.
Se hrănește în principal la sol, dar uneori intră în apă pentru a consuma plante acvatice.
Conservare:
Deși este clasificată ca „Nepericlitată” (Least Concern – LC), populația sa este în scădere din cauza:
- Pășunatului intensiv – vitele și oile concurează cu gâștele pentru hrană.
- Vânătorii – în unele regiuni este considerată o specie vânată pentru carne.
- Distrugerii habitatului – drenarea zonelor mlăștinoase afectează locurile de reproducere.
În Insulele Falkland, este o specie protejată, iar măsuri suplimentare sunt necesare pentru conservarea populațiilor continentale.