GÂSCA DE INDIA
Denumire științifică: Anser indicus
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Gen: Anser
Specie: Anser indicus
Distribuția pe glob: Originară din Asia Centrală și de Sud, cuibărind în regiunile din Tibet, Mongolia, Kazahstan și nordul Indiei. Iernează în sudul Asiei, în special în India și Pakistan. Populații introduse au fost observate în Europa (Marea Britanie, Olanda, Germania) și în America de Nord. Este renumită pentru migrațiile sale spectaculoase peste Munții Himalaya
Dimensiuni: Lungime: 63–78 cm; Anvergura aripilor: 130–160 cm
Greutate: Mascul: 2–3,2 kg; Femela: 1,8–2,8 kg
Perioada de incubație: 27–30 zile
Număr de pui: 4–6 pui per pontă
Speranță de viață: În sălbăticie: 10–15 ani; în captivitate: până la 25 de ani
General:
- Gâsca de India este cunoscută pentru abilitatea sa incredibilă de a zbura peste Munții Himalaya, atingând altitudini de peste 8.000 de metri!
- Este una dintre păsările care zboară cel mai sus din lume, fiind observată deasupra vârfului Everest.
- Are un aspect distinctiv, cu două dungi negre pe cap și un corp gri deschis.
- Spre deosebire de alte gâște, are picioare mai lungi, ceea ce o ajută să meargă mai ușor pe teren accidentat.
- Sunt păsări extrem de sociabile, formând grupuri mari atât în timpul migrației, cât și în locurile de iernat.
- Atunci când sunt atacate de prădători, se apără emițând sunete puternice și agresive.
- Pot forma perechi pe viață, demonstrând un comportament foarte loial față de partener.
- În captivitate, devin foarte prietenoase și pot învăța să recunoască îngrijitorii.
- Este cea mai bună “alpinistă” dintre toate păsările, fiind capabilă să zboare peste vârful Everest fără probleme!
- Deși are un aspect blând, este foarte agresivă dacă cineva îi invadează teritoriul.
- Când aterizează pe apă, produce un zgomot puternic asemănător unui “fluierat”.
- A fost studiată de NASA, pentru a înțelege cum reușește să zboare la altitudini extreme, unde oxigenul este foarte puțin.
- În unele sate din India, este considerată o pasăre sacră și nu este vânată.
Habitat:
- Cuibărește în regiunile înalte din Tibet, Mongolia, Kazahstan și Himalaya, preferând lacurile alpine și zonele umede din regiunile montane.
- Iernează în sudul Asiei, în special în India și Pakistan, unde este întâlnită pe malurile râurilor și lacurilor.
- În Europa și America de Nord, s-a adaptat la parcuri și lacuri urbane, unde este întâlnită în mod frecvent.
- Spre deosebire de alte gâște, tolerează temperaturi extrem de scăzute datorită penajului său dens.
Hrană:
Este herbivoră, hrănindu-se în principal cu:
- Iarbă și plante acvatice
- Rădăcini și semințe
- Frunze și alge
Ocazional, poate consuma insecte și nevertebrate acvatice pentru supliment de proteine.
În timpul migrației, face rezerve de grăsime, consumând cantități mari de hrană pentru a rezista zborului lung.
Conservare:
Clasificată de IUCN ca fiind “Puțin îngrijorătoare” (LC), cu populații stabile și în creștere.
Principalele amenințări includ:
- Distrugerea habitatului din cauza agriculturii și a urbanizării.
- Vânătoarea ilegală, mai ales în regiunile de iernat.
- Poluarea apei, care afectează sursele de hrană.
În unele țări europene, a devenit o specie invazivă, competiționând cu păsările locale.
Multe organizații protejează această specie prin crearea de zone umede protejate și reglementarea vânătorii.