Gâsca canadiană
Denumire științifică: Branta canadensis
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Gen: Branta
Specie: Branta canadensis
Distribuție: America de Nord (Canada, SUA), dar a fost introdusă în Europa și Noua Zeelandă
Dimensiuni: 75-110 cm lungime, anvergura aripilor 127-185 cm
Greutate: 2,5-6,5 kg (masculii sunt mai mari decât femelele)
Perioada de incubație: 25-28 zile
Număr de pui: 4-7 ouă
Speranță de viață: 10-25 ani în sălbăticie
General:
Gâsca canadiană este una dintre cele mai mari și mai răspândite specii de gâște din lume. Este ușor de recunoscut datorită capului și gâtului negre, marcate de o pată albă distinctivă pe obraji. Corpul este maro-gri, iar burta este albicioasă.
Este o pasăre foarte inteligentă și adaptabilă, fiind capabilă să trăiască atât în sălbăticie, cât și în zone urbane, unde s-a obișnuit să se hrănească în parcuri și terenuri de golf.
Comunicarea este foarte importantă în cadrul grupului, iar gâștele canadiene emit o varietate de sunete pentru a semnala pericole sau a-și menține contactul în timpul zborului.
Habitat:
Această specie preferă zonele umede, cum ar fi lacurile, râurile și mlaștinile, dar s-a adaptat cu succes la medii urbane și agricole. În America de Nord, gâștele canadiene sunt prezente în parcuri, pe malurile râurilor și chiar pe terenurile de golf, unde se hrănesc cu iarba scurtă. În timpul migrației, zboară în formație de „V” și pot parcurge distanțe impresionante de până la 4.000 km între zonele de reproducere și cele de iernare.
Hrană:
Gâsca canadiană este o pasăre erbivoră, consumând:
- Iarbă și plante acvatice – reprezintă baza dietei în zonele umede.
- Cereale și semințe – în special pe terenurile agricole, unde se hrănește cu grâu, porumb și orz.
- Frunze și rădăcini – mai ales în sezonul rece, când alte surse de hrană sunt limitate.
În zonele urbane, gâștele canadiene sunt cunoscute pentru obiceiul de a „cerși” mâncare de la oameni, ceea ce poate duce la probleme de sănătate pentru ele.
Conservare:
Specia este clasificată ca nepericlitată (LC – Least Concern), având o populație stabilă sau chiar în creștere în unele regiuni.
În unele locuri, populațiile de gâște canadiene au devenit atât de numeroase încât sunt considerate dăunătoare, deoarece distrug vegetația, poluează apa și pot reprezenta un pericol pentru traficul aerian.
Măsurile de gestionare includ:
- Controlul populației prin relocare sau reducerea accesului la hrana artificială.
- Crearea de habitate alternative pentru a le direcționa spre zone mai puțin problematice.
- Monitorizarea migrației pentru a preveni conflictele cu aviația.