Flamingo

Flamingo

Denumire științifică: Phoenicopterus roseus și  Phoenicopterus rubber
Ordin: Phoenicopteriformes
Familie: Phoenicopteridae
Gen: Phoenicopterus
Specie: Phoenicopterus roseus
Distribuție: Africa, Europa de Sud, Asia de Sud
Dimensiuni: 120-145 cm înălțime, anvergura aripilor 140-165 cm
Greutate: 2-4 kg
Perioada de incubare: 27-31 zile
Număr de pui: 1
Speranță de viață: 20-30 ani în sălbăticie, în captivitate mai mult

General:

Flamingo este unul dintre membrii mai mari ai clasei Aves, cu aripi de 1,5 m lățime, înălțându-se la 1,2 m înălțime și cântărind între 2,1 și 4,1 kg. Sunt cunoscute pentru penajul lor colorat în roz sau roșu. Cuvântul “flamingo” derivă din limba spaniolă veche pentru “flaming” sau “pene roșii”. Flamingo își odihnește adesea capul pe corp, pentru a evita oboseala musculară a gâtului. Culoarea roz sau roșiatică a flamingo-ului provine din sursele bogate de pigmenți carotenoizi (precum pigmenții din morcovi) din algele și crustaceele mici pe care păsările le mănâncă. 

  O subspecie de Flamingo, din Caraibe, are penajul cel mai aprins, arătându-ne adevărate culori de roșu, roz sau portocaliu pe picioare, aripi și cap.

  Flamingo are o metoda specifica de alimentare prin scufundarea ciocului si filtrarea apei.

La păsările tinere, initial au culoarea cenușie și treptat, pe măsură ce ajung la maturitate,  penajul se transforma in roz, roșu. 

  Flamingo trăiesc și se hrănesc în colonii mari, de pana la zeci , sute de indivizi. Coloniile sunt, în general, un mechanism de protecție pentru o specie, în care un întreg grup poate fi  alertat de prezența unui prădător.

  Unul dintre aspectele cele mai distincte ale comportamentului flamingo este tendința lor de a sta pe un picior, în apă, perioade lungi de timp, chiar și când dorm, cu capul așezat pe corp și cu celălalt picior îndoit sub abdomen. Această postură reduce pierderile de căldură prin picioare și labe.

Știați că?

–        În Bahamas, pasărea flamingo roz reprezintă simbolul național.

Habitat:

Lacuri alcaline, lagune de coastă. Flamingo-ul trăiește în colonii mari, de sute de mii de indivizi, la tropice și subtropice , de obicei în apele puțin adânci ale lacurilor sărate sau sălcii ori alcaline. Coloniile ocupă suprafețe mari de nămol, unde noroiul poate fi ușor format în movile pe care le folosesc ca și cuiburi.

  Estuarele hiper-saline sunt habitatul lor preferat. Acestea sunt medii dure în care aceste păsări  beneficiază de o concurență redusă. Aceste habitate sunt adesea localizate în apropierea unor cursuri mai mari de apă, cum ar fi zone de coastă, râuri și lacuri deschise. Habitatele sunt aproape, întotdeauna, de coastă, dar se știe că păsările se deplasează în interiorul lagunelor sau lacurilor vulcanice. În coloniile mari, apar lipsuri ocazionale de hrană, iar efectivele vor efectua migrații scurte în căutarea unor surse alimentare suplimentare.

Hrană:

Alge, crustacee, plancton. Una dintre caracteristicile acestei specii este comportamentul de hrănire și anume: păsările iși folosesc picioarele lungi pentru a sedimentele de la fundul apei puțin adânci. Ciocul flamingo-ului este echipat cu rânduri de proeminențe osoase care leagă marginile interiorului ciocului, care funcționează ca o sită și  va mișca ciocul pentru a pompa apa, filtrând organismele mici pentru a mânca. 

Conservare:

Flamingo sunt, în prezent, considerate a fi neamenințate cu dispariția. Specia deținută de Zoo București în prezent poate migra ușor ca raspuns a scăderii calității habitatelor.

De asemenea, prezența umană în habitatele preferate de coastă ale acestor păsări poate întrerupe procesul de cuibărit și reproducere. De exemplu,  chiar activități, inofensive ca fotografierea  sunt  considerate o amenințare de catre acestea și pot duce la părăsirea habitatul.