Crab de Uscat
Denumire științifică: Gecarcinus ruricola
Ordin: Decapoda
Familie: Gecarcinidae
Gen: Gecarcinus
Specie: G. ruricola
Distribuția pe glob: Se găsește în regiunile tropicale și subtropicale ale Americii Centrale, în special în Caraibe, pe coastele Americii de Sud și în insulele Antile
Dimensiuni: Carapacea atinge o lățime de 6-12 cm
Greutate: În jur de 300-500 g, dar unii indivizi mai bătrâni pot depăși aceste valori
Perioada de reproducere: Se înmulțește sezonal, femelele depunând ouă în apă
Număr de pui: Femelele pot elibera până la 300.000 de larve în ocean
Speranță de viață: Poate trăi între 10 și 20 de ani

General:
Crabul de uscat Gecarcinus ruricola este una dintre puținele specii de crabi terestre, capabile să trăiască departe de apă pentru perioade îndelungate. Deși poate supraviețui pe uscat, trebuie să-și mențină branhii umede, motiv pentru care preferă locurile umede sau săpăturile subterane. În timpul sezonului de împerechere, migrează în număr mare spre coastă pentru a elibera ouăle în apă. De obicei, sunt activi noaptea, ieșind din ascunzători pentru a căuta hrană. Au o coloristică variabilă, de la maro închis și roșu până la nuanțe de galben și portocaliu. Unii localnici îi folosesc în gastronomie, dar carnea lor trebuie gătită cu grijă, deoarece pot acumula toxine din hrana consumată. Sunt mari amatori de banane! În unele insule, sunt văzuți cățărându-se pe trunchiuri pentru a ajunge la fructe. În timpul migrațiilor, pot forma adevărate armate, acoperind drumurile și intrând în case. Deși numele lor sugerează că sunt exclusiv terestre, trebuie să-și ude periodic branhiile pentru a putea respira. Uneori sunt numiți “crabi ninja”, deoarece se ascund rapid în vizuini și sunt greu de prins!
Habitat:
Preferă pădurile tropicale și zonele de coastă, unde pot găsi ascunzișuri în scorburi, printre rădăcini sau în pământ.
Se întâlnesc adesea în apropierea mangrovelor și zonelor mlăștinoase, unde umiditatea este ridicată.
Sapă vizuini adânci, în care se ascund în timpul zilei pentru a evita deshidratarea și prădătorii.
Hrană:
Sunt omnivori oportuniști, consumând: fructe, frunze și semințe căzute, carcase de animale și insecte moarte, alge și materie organică
Ajută la descompunerea materiei vegetale, având un rol important în ecosistem.
Deși sunt în mare parte vegetarieni, pot deveni carnivori ocazionali dacă resursele de hrană sunt limitate.
Conservare:
Populațiile lor sunt amenințate de:
Pierderea habitatului din cauza defrișărilor și urbanizării
Colectarea excesivă pentru consum
Poluarea oceanelor, care afectează dezvoltarea larvelor
Unele zone au impus reglementări privind recoltarea pentru a proteja populațiile sălbatice.