Condor Andin
Denumire științifică: Vultur gryphus
Ordin: Accipitriformes
Familie: Cathartidae
Gen: Vultur
Specie: Vultur gryphus
Distribuție geografică: Munții Anzi, America de Sud
Dimensiuni și greutate: Anvergura aripilor: 3,2 m, Greutate: 8-15 kg
Perioada de incubație: 54-58 zile
Speranță de viață: 50-70 ani

General:
Cel mai mare zburător terestru. Condorul andin (Vultur gryphus) este o specie de păsări din familia Cathartidae, unicul reprezentant al genului monotipic Vultur. Este răspândit în munții Anzi și pe coasta vestică a Americii de Sud. Are cele mai mari dimensiuni dintre toate păsările din emisfera vestică.
Pasărea are un penaj(d) negru-strălucitor, cu un „guler” alb în jurul gâtului și cu margini pufoase, albe, ale aripilor, evidențiate la masculi. Pe cap și pe cea mai mare parte a gâtului, penele aproape lipsesc, iar pielea goală din aceste locuri capătă nuanțe de la pal-roz până la roșu-cafeniu, în funcție de starea emoțională a condorului. Masculii au „cercei” la gât și o creastă roșie-întunecată, destul de mare. Unii dispun și de o excrescență în zona ciocului. Femelele sunt mai mari decât masculii, lucru des întâlnit la păsările de pradă.
Pot zbura la altitudini de peste 5.000 de metri, folosind curenții de aer pentru a plana ore întregi fără să bată din aripi.
Joacă un rol esențial în ecosistem, fiind un sanitar al naturii care ajută la prevenirea răspândirii bolilor prin consumul cadavrelor de animale.
Trăiesc în perechi și au o singură ouă la doi ani, ceea ce face ca recuperarea populațiilor să fie dificilă.
Puii sunt dependenți de părinți timp de un an, ceea ce este neobișnuit pentru păsări.
Condorul Andin este simbolul național al mai multor țări sud-americane, inclusiv Columbia, Ecuador, Bolivia și Chile.
Poate trăi fără să mănânce timp de câteva săptămâni.
În timpul ritualului de împerechere, masculul își umflă gâtul și emite sunete joase, în timp ce își desface aripile într-un dans impresionant
Habitat:
Se găsește în lanțul muntos al Andilor, din Venezuela până în sudul Argentinei și Chile.
Preferă stâncile abrupte și zonele muntoase unde poate zbura ușor în căutarea hranei.
Evită pădurile dese și preferă pajiștile deschise, tundra montană și zonele semiaride.
Hrană:
Necrofag, consumă hoituri de animale mari, cum ar fi cerbi, vite, lame și guanaco.
Detectează cadavrele folosind vederea excelentă, deoarece nu are un simț al mirosului bine dezvoltat.
Uneori urmărește alte păsări răpitoare mai mici, precum vulturii, pentru a descoperi surse de hrană.
Conservare:
Specia este pe cale de dispariție din cauza pesticidelor, vânătorii și distrugerii habitatului.
În trecut, fermierii îi otrăveau intenționat, crezând că atacă animalele domestice.
Programele de reproducere în captivitate au avut succes, fiind eliberați indivizi în sălbăticie în mai multe țări sud-americane.