Califar Australian
Denumire științifică: Tadorna tadornoides
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Gen: Tadorna
Specie: Tadorna tadornoides
Distribuție: Australia și Tasmania
Dimensiuni: 60-70 cm lungime, anvergura aripilor 100-120 cm
Greutate: 1,0-1,5 kg
Perioada de incubație: 30 zile
Număr de pui: 6-10 ouă
Speranță de viață: 10-15 ani

General:
Această specie de călifar este endemică în Australia și Tasmania, având un colorit spectaculos – corp închis la culoare cu un guler alb pronunțat (la femelă) și un cap verde strălucitor (la mascul).Este o pasăre extrem de teritorială în sezonul de reproducere și poate deveni agresivă față de alte specii de păsări. Spre deosebire de alte rațe, nu migrează pe distanțe mari, preferând să rămână în habitatele sale pe tot parcursul anului. Călifarul cunoscut și sub denumirea de rață de munte, este o parte a familiei de păsări Anatidae. Numele genului Tadorna provine din rădăcinile celtice și înseamnă “păsări acvatice”. Acestea sunt protejate conform legislației privind înființarea parcurilor naționale și a protejării animalelor sălbatice.
Specia călifarul comun sau călifarul alb este întâlnită în zone umede, lacuri artificiale, în zone de albii ale râurilor și zone costiere. Mărimea este asemănătoare unei rațe mari, cu o lungime a corpului de 55-65 cm. Corpul este alb cu bandă cărămizie pe piept, capul și gâtul verzui închis cu pete negre pe spate și aripi și abdomenul negru. Speranța de viață în sălbăticie este de 10 ani. Perechile monogame rămân împreună pe tot restul vieții. Ambele păsări își scufundă capul în apă de repetate ori în timp ce înotă repede înainte de copulare.
Călifarul roșu are o lungime a corpului de 58 – 70 de cm si o greutate de medie de 1.000 – 1.600 g. Masculul, spre deosebire de femela, are o dunga neagră pe gât.
Habitat:
Îl găsim în lacuri, râuri și zone umede din regiunile temperate și subtropicale ale Australiei. Evită zonele tropicale dense, preferând lacurile interioare și estuarele.
Călifarul australian este întâlnit, în principal, în sudul Australiei și în Tasmania. În timpul iernii, multe păsări se deplasează mai la nord de zona de reproducere. Ca și în cazul altor specii, călifarul australian preferă anumite terenuri, cum ar fi Lacul George, New South Wales, unde se întâlnesc în număr considerabil. Lacurile întinse constituie habitatul principal al călifarului australian.
Este o pasăre extrem de precaută. Își face cuib în scorburi sau în locații similare. Depune de la opt până la cincisprezece ouă care sunt clocite timp de treizeci – treizeci și trei de zile.
Hrană:
Dieta sa include:
- Viermi și moluște
- Pești mici și amfibieni
- Semințe și plante acvatice
Conservare:
Nu este considerată o specie vulnerabilă, dar pierderea habitatelor naturale poate afecta populația sa în viitor.
Călifarul comun prezintă o populația relativ mică de 42.000-65.000 de perechi, dar a crescut în perioada 1970-1990. În ciuda declinului populațiilor din unele țări în perioada 1990-2000, alte populații au rămas stabile.
Populația de călifar australian este cuprinsă între 19.000 și 33.000 de perechi, iar călifarul roșu are o populație este relativ mica si cuprinsa intre 19.000 – 33.000 de perechi.
Degradarea zonelor umede, vânătoarea, dezvoltarea urbană, dar și introducerea unor specii de pești exotici constituie principalele pericole ce afectează specia. Se impune aplicarea unor măsuri de conservare îndreptate spre refacerea teritoriilor de cuibărit, precum și oprirea vânătorii.