GENERAL

Servalii trăiesc în mod predominant în Africa de Sud, în special în Zimbabwe și în provincia Natal. Populațiile mici sunt situate în Munții Atlas, dar și în Algeria, Maroc, Etiopia și la sud de Sahara. Urmare a acțiunilor de relocare a servalului, membrii acestei specii pot fi găsiți acum în nordul Tanzaniei.

Servalii sunt animale agile. Picioarele și urechile sunt lungi și sunt considerate cele mai mari din familia felinelor în raport cu dimensiunea lor. Dungile și petele care sunt pe corpul lor variază în funcție de fiecare individ, în funcție de mărime și zona de habitat. Indivizii care provin din zona de pajiști tind să aibă pete mai mari decât cei din zona de habitat de pădure.

Servalii sunt animale solitare, cu excepția perioadelor de reproducere. Teritoriile masculilor se suprapun cu cele ale cât mai multor femele pentru o reproducere optimă. Deși nu există un interval de reproducere stabilit, împerecherea apare mai des în primăvară.

Puii tineri de serval au aproximativ 250 g la naștere, dar capătă dimensiuni aproape duble în primele 11 zile. Sunt înțărcați la 5 luni, iar caninii lor permanenți sunt dezvoltați la vârsta de 6 luni. Puii de serval stau până la un an cu mama lor, până când sunt nevoiți să-și găsească propriul teritoriu.

HABITAT

Servalii trăiesc în apropierea râurilor de la marginea savanelor din centrul și sudul Africii. Spre deosebire de multe alte specii de feline, servalii obișnuiesc să sară și să se joace în apă. Sunt crepusculare pentru a evita căldura zilei, deși vânează noaptea când este nevoie. Leoparzii, câinii sălbatici și hienele sunt prădătorii servalilor.

Membrii acestei specii din zona Ngorongoro, Tanzania trăiesc la altitudini cuprinse între 1400 și 2200m, unde iernile sunt ușoare și există ninsori ocazionale.

HRANA

Hrana lor constă în mamifere mici (șobolani, șoareci și șoricei) și păsări, restul incluzând insecte ocazionale, broaște, șopârle. Ei au o rată de succes de vânătoare de 48%, mai mare decât ceilalți membri ai familiei Felidae.

Locurile ideale de vânătoare sunt situate de-a lungul drumurilor sau ale traseelor, unde există o posibilitate de auz foarte bună pe toate părțile și se face mai puțin zgomot la mers. Servalii se opresc periodic și rămân nemișcați timp de 15 minute. Dacă se detectează o pradă, urechile se rotesc pentru a-și identifica prada. Au mai multă dificultate în capturarea păsărilor și a insectelor. Servalii au fost înregistrați sărind de până la 1,5 m încercând să prindă flamingo mai mici.

CONSERVARE

Pierderea habitatului a determinat reducerea semnificativă a numărului de exemplare aflate acum în sălbăticie. Deși impactul servalilor asupra agriculturii este minim, ei sunt împușcați în mod regulat pe teren de către agricultori. Acțiunile de vânătoare ar trebui oprite cu atât mai mult cu cât această specie este importantă pentru oamenii din zonele învecinatate cu habitatul natural al servalului, deoarece prind rozătoarele, care transportă boli și contaminează proviziile alimentare.

Au existat încercări de reintroducere a servalilor crescuți în captivitate, însă reintroducerea nu trebuie realizată aproape de așezările umane.

Servalii sunt enumerați ca o specie vulnerabilă de către IUCN, iar subspecia Leptailurus serval constantina este listată ca fiind pe cale de dispariție.

De asemenea specia este amenințată de prinderea și comercializarea servalilor ca animale de companie. Acest aspect a determinat crearea unui serval hybrid ”pisica de savană”. Animalele sălbatice, chiar și cele născute în grădinile zoologice, își păstrează instinctul sălbatic de sute sau chiar de mii de ani, astfel încât aceste pisici NU sunt animale de companie bune.

LA ZOO BUCUREȘTI

Uzuri, este ambasadorul acestei specii la Zoo București. Mereu este activ și stă la pândă în cadrul amplasamentului său. Echipa Zoo București intenționează achiziționarea de la alte grădini zoologice a unei femele de serval.