Majoritatea coralilor își folosesc celulele urzicătoare pentru a se hrăni cu placton și peștișori, noaptea, iar ziua obțin energie de la algele simbiotice din stomacul lor. Energia și oxigenul create ajută coralul să crească și să construiască structuri de calciu (recife). Algele sunt și cele care dau culoare coralilor.
Polipii se pot apara singuri sau în grupuri de indivizi, în ultimul caz, anumite exemplare se specializează uneori pentru diferite funcții, cum ar fi reproducerea, hrănirea sau apărarea.
Peste un sfert (27%) din cele 845 de specii de corali de construcție a recifurilor din lume au fost listate ca amenințate pe lista roșie a IUCN, iar 20% sunt considerate aproape amenințate. Coralii reprezintă un habitat esențial pentru multe specii de pești și nevertebrate, ceea ce le face cele mai diverse ecosisteme din ocean.
Recifele de corali din regiunea Caraibelor au fost afectate de declinul recent, rapid al populației a două specii-cheie: Staghorn Coral (Acropora cervicornis) și Elkhorn Coral (Acropora palmata), ambele fiind listate ca amenințate critic cu dispariția.
Amenințările primare pentru corali sunt schimbările climatice și pescuitul distructiv, scăderea calității apei urmare a poluării și degradarea habitatelor de coastă. Schimbările climatice determină creșterea temperaturii apei și intensificarea radiației solare, ceea ce duce la înălbirea coralilor și la îmbolnăvirea adesea a mortalității coralului în masă. Un studiu realizat de IUCN în 2008 a constatat că 566 din 799 de specii de corali de apă caldă de recif sunt probabil afectate de impactul schimbărilor climatice.
O altă amenințare la adresa coralilor este creșterea nivelului de dioxid de carbon atmosferic. Aceasta reduce concentrațiile de ioni de carbonat de ocean și capacitatea coralilor de a construi schelete.
“Când coralii mor, la fel și alte plante și animale care depind de recife de corali pentru hrană și adăpost, ceea ce poate duce la prăbușirea unor ecosisteme întregi“, afirmă Kent Carpenter, coordonatorul Programului speciilor IUCN.
La nivel global, Arhipelagul Indo-Malay-Filipine sau “Triunghiul Coralilor” are cel mai mare număr de specii în categorii amenințate. Această regiune este cunoscută și ca epicentrul biodiversității marine și are cea mai mare bogăție de specii de corali.
Deși au fost afectate de evenimentele de încălzire localizate, de dezvoltarea litoralului și de alte activități umane, recifele de corali din Pacificul de Sud și de Est au un număr mai mic de specii amenințate. În orice regiune, pierderea potențială a acestor ecosisteme de corali va avea efecte uriașe de cascadă pentru speciile dependente de recife și pentru numărul mare de persoane și națiuni care depind de resursele de recif de corali pentru securitatea economică și alimentară.
