Jaguar
JAGUARUL
(Pantera Onca)
Clasa: Mamifere
Ordin: Carnivoră
Familie: Felidae
Gen: Panthera
Specie: P. onca
Distribuție: America Centrală şi de Sud, din sud-estul Statelor Unite până în Patagonia. Cei mai mari jaguari trăiesc în Brazilia, la Mato Grosso.
Habitat: pădurea tropicală, mlaştini, savane, zone aride acoperite numai cu arbuşti
Dimensiuni:
– lungimea corpului: 112-185 cm
– lungimea cozii: 45-75 cm
Greutate:
– masculul: 55-100 Kg
– femela: 45-90 Kg
Maturitate sexuală: la 3 ani
Perioada de împerechere: la tropice tot timpul anului, la marginea ariei de răspândire, toamna devreme
Durata gestației: 93 – 110 zile
Număr pui la naștere: 1-4 pui, de 700 – 900 grame, cu ochii închişi. În următoarele săptămâni încep să-şi descopere mediul, iar în jurul vârstei de 6 luni merg deja cu mama lor la vânătoare.
Hrană: pecari, căprioare, maimuţe, tapiri, capybara, leneşi, păsări, caimani, peşti, ţestoase, ouă de păsări
GENERAL
Jaguarul (Panthera onca) este un mamifer specific continentului american, din familia felidelor. Împreună cu leul, tigrul, leopardul, care sunt specifice zonelor euro-asiatice, este una din marile feline, aparținând, ca și celelalte trei, genului Panthera. Jaguarul este singura felină care nu toarce. Jaguarul şi leopardul se aseamănă foarte mult, ambele animale au constituţie asemănătoare, dar jaguarul are un aspect mai robust şi labe mai puternice, având o apariţie mai impunătoare. Capul jaguarului este mai mare şi mai lat, decât al leopardului. Maxilarul inferior masiv le ajută să muște cu forță, iar caninii lungi sunt folosiți pentru a stăpunge și a apuca. Carnasierii, măsele modificate care taie oasele și tendoanele, sunt foarte bine dezvoltați.
Jaguarii sunt acoperiți cu blană moale, care este pătată cu rozete închise la culoare, care imită efectul razelor soarelui prin frunze. Au o coadă păroasă și flexibilă. Au 5 degete la picioarele anterioare și 4 la cele posterioare și fiecare deget are o gheară curbată retractilă pentru apucarea prăzii.
Jaguarii au simțuri ascuțite. Ochii sunt mari și îndreptați înainte, ceea ce le permite să aprecieze distanțele cu precizie. Pupilele se pot contracta în lumină puternică și se pot dilata mult asigurând o excelentă vedere nocturnă.
Urechile sunt mari, mobile și sub formă de pâlnie pentru a capta sunetele emise de pradă. Mustățile sunt lungi, rigide și extrem de sensibile, ajută la orientare și la vânătoarea nocturnă.
Jaguarul este mai activ în jurul amurgului și al zorilor, deși poate fi activ în orice moment al zilei. De asemenea, se odihnește lângă malurile râurilor și poate fi forțat să se odihnească în copaci în timpul sezoanelor de inundații. Jaguarii sunt dependenți de apă, mai ales în timpul sezonului uscat, când aceștia caută zone de răcorire. Jaguarii trăiesc izolați, cu excepția sezonului de împerechere.
HABITAT
Habitatul Jaguarului include pădurile tropicale din America de Sud și Centrală, zone umede deschise, însă preferă pădurea densă. Jaguarul preferă mediile de apă precum mlaștinile permanente, pădurile inundate în anumite anotimpuri. Jaguarii au fost văzuți și la altitudini de 3.800 m, dar evită, în mod obișnuit, pădurile montane.
HRANA
Similar cu alte feline, jaguarul este un carnivor prin definiție, hrănindu-se doar cu carne. Este un vânător oportunist, iar dieta sa cuprinde cel puțin 87 de specii. Jaguarul poate ataca aproape orice vertebrată, preferând o pradă mare. Jaguarul atacă în mod regulat caimani adulți, căprioare, câini și, uneori, chiar anaconda. Vânează chiar și animale domestice.
CONSERVARE
În multe regiuni populaţiile de jaguari sunt în declin, statutul lor în libertate fiind de specie ameninţată.
Populația de jaguari este amenințată de distrugerea și fragmentarea habitatului, uciderea pentru trofee și comerțul ilegal.
Rata defrișărilor din America Latină este cea mai ridicată din lume. Dezvoltarea agriculturii industriale și extinderea fermelor de vite au provocat despăduriri masive ceea ce a condus la restrângerea habitatului în care trăiesc jaguarii.
Inclusă în apendicele I al CITES, jaguarul este protejat la nivel național, cu interzicerea vânătorii în Argentina, Brazilia, Columbia, Costa Rica, Guyana Franceză, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Suriname, Statele Unite ale Americii și Venezuela și restricții de vânătoare în Guatemala și Peru.
Sunt dezvoltate programe de monitorizare națională, regională și locală a jaguarilor.
În ciuda protecției legale și a vânătorii reduse pentru blană, jaguarii sunt din ce în ce mai supuși riscului distrugerii habitatului și eliminării lor de pe lângă fermele de vite.
LA ZOO BUCUREȘTI
May este ambasadorul acestei specii la Zoo București. Amplasamentul său a fost special creat pentru a-i permite dezvoltarea comportamentului natural specific.
Leopardul de zapadă
Leul
LEUL
(Panthera leo)
Clasa: Mammalia
Ordin: Carnivoră
Familie: Felidae
Gen: Panthera
Specie: Leo
Răspândire: Africa și în Pădurea Gir din India
Dimensiuni: Masculul 1.7 – 2.5 m, femela 1.4 – 1.7 m
Greutate: Masculul 150-225 kg, femela 120-150 kg.
Perioada de gestație: 3,5 luni
Număr pui la naștere: 1-6
Speranța de viață: 15 ani sălbăticie, 30 ani captivitate
GENERAL
Leii diferă de ceilalți membri ai genului mare de feline, tigri, pantere, leoparzi și jaguari. Masculii adulți de leu sunt mult mai mari decât femelele și de obicei au o coamă impresionantă formată din păr în jurul gâtului. Culoarea, dimensiunea și abundența coamei variază între exemplare și în raport de vârstă. Funcția coamei este de a face ca masculii să arate mai impresionant pentru femele și mai intimidanți pentru masculii rivali. Coama groasă a leului îi protejează, de asemenea, gâtul împotriva ghearelor, în timpul luptelor cu alți masculi, în disputele teritoriale sau de împerechere.
Leul este singura felină cu adevărat sociabilă, care trăiește în grupuri ale căror dimensiuni variază ca dimensiuni și dinamică. Leii sunt animale nocturne sau crepusculare, petrecându-și cea mai mare parte din zi, în jur de 20 de ore, odihnindu-se. Motivele pentru care aceștia își petrec atât de mult timp odihnindu-se sunt determinate de necesitatea conservării energiei, lipsa prăzii, precum și pentru a suporta căldura din timpul zilei.
Leul vânează, de obicei, stând la pândă și apoi surprinde prada. Atunci când vânează și nu are șanse să prindă prada, leul va renunța la urmărire după 45-100 m. Acesta își sufocă sau sugrumă prada, ținând-o cu colții de gât, în același timp punând o labă pe nasul, gura sau traheea prăzii. În ciuda puterii sale mari și a eficienței de care dă dovadă, de multe ori leul ratează vânătoarea și nu prinde nimic.
HABITAT
Leul african trăiește în câmpie sau savană, cu o bază de pradă mare (cea mai mare parte ungulate) și care au o acoperire teritorială suficientă, disponibilă. În aceste habitate optime, leul este cel de-al doilea cel mai numeros prădător mare, după hienele Crocuta crocuta. Leul poate, de asemenea, trăi și în alte habitate, cu excepția pădurilor tropicale și a deșerturilor. Leul poate trăi în habitate împădurite, muntoase și semi-deșertice. Este capabil să trăiască la altitudini mari. Există o populație de lei în munții Bale din Etiopia la 4.240 m.
Leul asiatic trăiește în pădurile de tec – pădurea Gir din India.
HRANA
Leul este carnivor, iar dieta sa constă în: antilope gnu, girafe, bivoli, zebre, gazele, rozătoare, iepuri, păsări, reptile. Uneori acesta mai vânează și pui de elefanți, rinoceri sau hipopotami. Leul nu se va da în lături nici de la a fura prada altor carnivore, precum hiena. În timp ce își urmărește prada, un leu poate parcurge o distanță de 100 de metri în câteva secunde.
Leul este un carnivor care, de obicei, vânează în grupuri, dar prada este ucisă de un leu individual. Ei adesea ucid mai mult decât este necesar. Femelele-mame au mai multă dificultate în a vâna decât celelalte femele, prin urmare, în majoritatea cazurilor, femelele sunt cele care vânează. Masculii sunt mai agresivi în timpul hrănirii decât femelele, chiar dacă, mai puțin probabil, au ucis prada.
Leul african mănâncă cele mai comune ungulate mari din zonă. Unii tind să aibă propriile preferințe alimentare, să vizeze pradă mare, cum ar fi bivoli, girafe etc. Leii care nu reușesc să captureze pradă mare vor mânca păsări, rozătoare, pești, ouă de struț, amfibieni și reptile.
CONSERVARE
Numărul exemplarelor de lei a suferit o scădere de aproximativ 43% în ultimii 21 ani (aproximativ 3 generații de lei, 1993 – 2014).
Panthera leo leo (leii barbari) și P.I. melanochaita (leii cape) sunt două subspecii dispărute ale leului african.
Populațiile de lei africani au scăzut considerabil în Africa de Vest, iar în multe țări africane acestea sunt restrânse la zonele protejate.
La nivel internațional se urmăresc soluții adaptate pentru crearea legăturilor între rezervațiile sălbatice, pentru a evita pierderea viabilității genetice a speciei.
Leii asiatici, P.I. persica, se limitează la o populație din rezervația forestieră Gir din India, alcătuită din mai puțin de 200 de indivizi maturi. Leul asiatic este listat în cadrul Listei Roșii a IUCN ca fiind amenințat critic cu dispariția și este inclus în cadrul Anexei I la Convenția CITES.
Sanctuarul din Palpur-Kuno Wildlife din nord-vestul statului Madhya Pradesh a fost identificat ca un potențial habitat de reintroducere a acestei specii în India. Amenințările speciei în Pădurea Gir din India includ și proximitatea oamenilor și degradarea habitatelor.
LA ZOO BUCUREȘTI
Mark și Ella, ambasadorii acestei specii sunt îndrăgostiții de la Zoo București. Amplasamentul modern creat pentru ei, cu elemente ce permit dezvoltarea comportamentului natural este de natură a reda mediul nativ și de a transmite vizitatorului modul de viață specific al leilor.
Ziua Internațională a Leului, 10 august!
Mark și Ella au fost răsfățații Zoo București, primind cadouri speciale.