Cămila Bactrian

Cămila bactriană

  • Denumire științifică: Camelus bactrianus
  • Ordin: Artiodactyla
  • Familie: Camelidae
  • Gen: Camelus
  • Specie: C. bactrianus
  • Distribuție: Asia Centrală
  • Dimensiuni: 2,3-3,5 m lungime, 1,8-2,3 m la greabăn
  • Greutate: 400-700 kg
  • Perioada de gestație: 360-420 zile
  • Număr de pui: 1-2
  • Speranță de viață: 30 ani în sălbăticie, în captivitate mai mult

General:

Cămila bactriană este un mamifer mare și robust, cu o constituție adaptată pentru viața în condiții extreme. Caracteristică principală a acestei specii sunt cele două cocoașe situate pe spatele animalului, care depozitează grăsime. Aceste cocoașe sunt esențiale pentru supraviețuirea cămilei în mediul arid, grăsimea stocată în ele fiind folosită ca sursă de energie atunci când hrana este limitată. Mărimea cocoașei se poate schimba, în funcție de cantitatea de alimente pe care o mănâncă cămilele. Când alimentele sunt limitate, corpul cămilei folosește grăsimea stocată în cocoașă, provocând cocoașa să se aplece și să coboare.

 Cămilele bactriane au o blană groasă, densă, de culoare cafenie sau gri, care le protejează atât de frigul extrem al iernii montane, cât și de căldura intensă a verii deșertice. Femelele dau naștere de obicei unui singur pui, în perioada de gestație de aproximativ 13 luni. Puii sunt bine adaptați la mediul din primele lor zile de viață, fiind capabili să meargă și să urmeze mama într-un interval scurt de timp. Cocoașele lor sunt mai puțin dezvoltate la naștere, dar se formează pe măsură ce cresc și se dezvoltă. În primii doi ani, mama și puiul rămân foarte aproape unul de celălalt. În cele mai multe cazuri, cămilele tinere stau cu mama lor până la vârsta de cinci ani, când ajung la maturitatea sexuală. Cămilele bactriane au picioare robuste și cu copite mari, care le permit să se deplaseze ușor pe terenuri dificile, cum ar fi nisipurile mișcătoare sau stâncile. Aceste animale au, de asemenea, ochi mari și expresivi, protejați de gene lungi care le ajută să respingă nisipul și praful din mediu.

Cămilele scuipă într-adevăr? Da, și este foarte neplăcut. Cu toate acestea, ele nu scuipă de fapt. Își aduc conținutul stomacului, alături de salivă, și îl proiectează, îl aruncă în sus. Aceasta este o reacție destinată să surprindă, să distragă atenția sau să deranjeze atunci când cămila se simte amenințată. Un semn clar că o cămilă se pregătește să scuipe este atunci când obrajii ei se umplu și se umflă.

Habitat:

Habitatul său include deșerturi reci, stepă și zone montane, unde temperaturile pot varia semnificativ, de la căldură extremă pe timpul zilei până la frig intens pe timpul nopții. Cămilele bactriane sunt capabile să supraviețuiască în aceste medii dificile datorită abilității lor de a tolera temperaturi extreme și de a se deplasa pe terenuri stâncoase sau nisipoase. În sălbăticie, ele trăiesc în grupuri, cunoscute sub numele de „herde”, care oferă protecție reciprocă și ajută la menținerea coeziunii în timpul migrațiilor lungi. În captivitate, cum ar fi în grădinile zoologice, cămilele sunt adaptate pentru a trăi în condiții controlate, care imită mediul lor natural, oferind vizitatorilor o fereastră fascinantă asupra acestor animale rezistente.

Hrană:

Cămila bactriană este un erbivor adaptat pentru a supraviețui în condiții de hrană limitată, consumând o varietate de vegetație disponibilă în habitatul său natural. Dieta sa se bazează în principal pe iarbă, tufișuri, frunze și plante uscate. În regiunile deșertice și stepe, unde resursele alimentare sunt adesea limitate, cămilele pot consuma plante care nu sunt accesibile altor animale. Datorită capacității lor de a digera eficient plantele dure și uscate, ele pot trăi și cu vegetație sărăcăcioasă. În perioadele de lipsă de hrană, cămilele pot supraviețui cu resurse minime, datorită stocării grăsimii în cocoașele lor. Atunci când au acces la hrană, ele pot consuma cantități mari de iarbă sau alte plante. În captivitate, dieta lor este completată cu fân, legume și alte suplimente nutritive, pentru a le asigura un aport echilibrat de substanțe nutritive. Cămilele sunt capabile să se hrănească și să bea apă în cantități mari atunci când găsesc resursele necesare, având o capacitate unică de a se adapta la mediile unde hrana și apa sunt fluctuant disponibile.

Conservare:

Deși cămilele domestice nu sunt amenințate de extincție, protejarea populațiilor sălbatice și a habitatelor lor rămâne o prioritate importantă pentru conservarea acestei specii.

La Grădina Zoologică București:

La Grădina Zoologică din București, vizitatorii au ocazia să observe trei exemplare impresionante de cămile bactriane, care sunt o atracție deosebită pentru toți iubitorii de animale. Aceste cămile majestuoase trăiesc într-un habitat amenajat care reflectă mediul lor natural, fiind adaptat pentru a le oferi condiții apropiate celor din deșerturi.