Câine de Preerie
Denumire științifică: Cynomys ludovicianus
Ordin: Rodentia
Familie: Sciuridae
Gen: Cynomys
Specie: Cynomys ludovicianus
Distribuție geografică: America de Nord, în special SUA și Mexic
Dimensiuni și greutate: Lungime: 30-40 cm, Greutate: 1-2 kg
Perioada de gestație: 33-38 zile
Număr pui: 3-5 pui per fătare
Speranță de viață: 3-5 ani în sălbăticie, până la 8 ani în captivitate
General:
Câinele de preerie (Cynomys) reprezintă un gen de rozătoare erbivore nord-americane al familiei Sciuridae, animalele fiind înrudite cu marmota. Sunt un tip de veveriță de teren, care trăiesc în Statele Unite ale Americii, Canada și Mexic. În Mexic, câinii de preerie se găsesc, în principal, în statele nordice, care se află la capătul sudic al Marilor Câmpii: Sonora de nord-est, nordul și nord-estul Chihuahua, nordul Coahuila, nordul Nuevo León și nordul Tamaulipas. În ciuda numelui, nu sunt câini.
Denumirea lor provine de la habitatul în care trăiesc și după semnalul de alarmă dat de animal în caz de pericol. Numele științific al lor Cynomys, înseamnă în limba greacă șorecar, numele de câine îi este atribuit după sunetele produse asemănătoare lătratului date în timpul luptelor ierarhice.
Se comunică prin sunete complexe, având un „limbaj” propriu.
Săpă tuneluri complexe, numite „orașe de câini de preerie”.
Habitat:
Trăiește în pajiști și stepe. Păşuni deschise cu vegetaţie joasă. Câinii de preerie trăiesc în zone în care temperatura este în timpul verii de 38°C și iarna scăzută până la -37°C, sub pământ. Câinii de preerie locuiesc în zone predispuse la amenințări ecologice, cum ar fi grindina, viscolele, inundațiile, precum și incendiile de secetă.
Hrană:
Se hrănește cu frunze, rădăcini, tulpini, seminţe. Câinii de prerie sunt, în principal, erbivori, deși mănâncă și insecte. Acești rozători se hrănesc cu o gamă de plante de sezon, precum pirul, iarba-bivolului, nalba, vara, și ciulini, cactuși, rădăcini subterane și bulbi, iarna. În timpul iernii, femelele care alăptează și cele gestante își completează dietele cu zăpadă pentru necesarul de apă suplimentară.
Conservare:
Populațiile sunt în declin din cauza pierderii habitatului.
La începutul secolului al XX-lea, un număr estimat de cinci miliarde de câini de preerie trăiau în America de Vest. De atunci, populația câinilor de preerie a scăzut cu 98%. Câinele de preerie mexican Cynomys mexicanus este pe cale de dispariție, iar Câinele de prerie Utah, Cynomys parvidens, a fost salvat de la dispariție,urmare a eforturilor susținute ale grădinilor zoologice, dar în continuare este considerat o specie în pericol.
Câinele de prerie apare pe Lista Roşie IUCN ca specie ameninţată cu dispariția.