SURICATA

Suricata Suricatta

Clasa: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Herpestidae

Gen: Suricata

Specie: Suricatta

Gestație: 10 săptămâni

Numărul de tineri la naștere: 1 – 8 ; de obicei 3 – 4

Greutate la naștere: 25 – 35 g

Vârsta de maturitate: 1,5 ani

Lungime: 25 – 35 cm, femelele sunt puțin mai mari decât masculii

Greutate: 600 –  975 g

Speranța de viață: 8 ani în sălbăticie; până la 13 ani în grădini zoologice

GENERAL

Suricatele trăiesc în zone din Africa de Sud, Botswana, Zimbabwe și Mozambic, care se extind din sud-vest și spre est în zonele învecinate de savană și de pășune din sud. Aceste zone includ vârful sudic al Africii, până la aproximativ 17 grade latitudine sudică.

Suricatele sunt cunoscute pentru dieta lor îndrăzneață, fiind capabile să ucidă și să mănânce șerpi și scorpioni veninoși fără a fi răniți, deoarece au o anumită imunitate față de venin. Capabile să supraviețuiască fără a bea apă, suricatele obțin apa de care au nevoie de la consumul de rădăcini, tuberculi și fructe.

Structura scheletului și dinții de suricată, precum și al altor manguste se aseamănă foarte mult cu cele ale celor mai vechi carnivore.

Coloritul suricatei este maro-deschis pe părțile inferioare și pe față, maro-argintiu pe părțile superioare, cu opt benzi mai închise pe partea dinapoi a spatelui, inele întunecate în jurul ochilor și vârful cozii subțiri închis la culoare.

Fața este conică, nasul fiind vârful conului și rotunjită la frunte. Urechile sunt mici și în formă de semilună. Corpul și picioarele acestor animale sunt lungi și subțiri. Membrele anterioare au gheare lungi pe care suricatele le folosesc pentru a-și săpa vizuina și pentru a-și căuta hrana.

Suricatele trăiesc în nisipuri subterane în grupuri mari de până la 40 de indivizi. Pentru suricate este foarte important grupul, care este alcătuit din mai multe familii, cu o pereche dominantă care produce cea mai mare parte a puilor. Dimineața ies afară din vizuină ca să stea în două labe și să facă băi de soare. Sunt active ziua și sunt foarte sociabile.

Suricatele sunt vânate de carnivorele mai mari, în special, șacali, vulturi și șoimi. Cu toate acestea, suricatele au dezvoltat o modalitate de a se apăra, adulții, de obicei, acționează ca o gardă, în timp ce ceilalți membri ai grupului pot căuta mâncare. Santinelele se urcă  pe cea mai înaltă piatră, pe mușuroaiele sau tufișurile pe care le găsesc, se ridică în  două picioare și apoi anunță orice pericol cu un apel specializat, în funcție de amenințări.

Dacă observă un prădător, garda îi avertizează pe ceilalți. Apelurile sunt diferite pentru prădătorii de sol și pentru cei care vin din aer. Când alarma este dată, suricatele se ascund în tuneluri special create cu deschideri mai largi, concepute pentru a cuprinde mai multe suricate dintr-o dată.

HABITAT

Suricatele locuiesc în cea mai deschisă și mai aridă zonă, în comparație cu oricare specie de mangustă. Trăiesc în sudul Africii,  în zonele de savană și câmpii deschise, dar răspândirea lor depinde de tipul solului.

HRANA

Hrana suricatelor este alcătuită din insecte, păianjeni și alte vertebrate mici, ouă, dar și din rădăcini și bulbi.

CONSERVARE

Populația de suricate este stabilă și nu au fost înregistrate date privind declinul sau afectarea acestei specii.

LA ZOO BUCURESTI