GÂSCA IMPERIALĂ

Chen canagica 

Regn: Animalia

Încrengătura: Chordata

Subîncrengătura: Vertebrata

Clasa: Aves

Ordin: Anseriformes

Familie: Anatidae

Gen: Chen

Specie: Chen canagica

Greutate: 2,8 kg

Lungime: 66-71 cm

Speranța de viață: 12 ani

Status de conservare: aproape vulnerabilă

Gâsca Imperială se găseşte cel mai frecvent în zona Mării Bering. Principalele populații de reproducere se găsesc în Alaska arctică și subarctică, în unele părți din Canada, precum și în nord-estul Rusiei. Cele mai multe populații de Gâște Imperiale migrează în insulele Aleutine în timpul iernii.

Adulții sunt păsări mici de apă având în medie 3 kg și în jur de 69 cm în lungime. Ambele sexe se aseamănă, singura diferenţă fiind în greutate, masculul fiind puțin mai greu decât femela. Gâștele Imperiale prezintă un cap complet alb și gâtul puțin ruginiu, acesta fiind rezultatul prezenței oxidului de fier din iazurile în care își petrec timpul. Ciocul este scurt, de culoare roz, în timp ce picioarele sunt de un portocaliu strălucitor.

În privința împerecherii, Gâștele Imperiale prezintă un sistem monogam și se pot împerechea cu alți indivizi numai dacă partenerul decedează.  Cuiburile lor sunt frecvent distruse de alte păsări. În privinţa construirii cuibului și alegerii locului pentru cuib, femela este responsabilă. Acest loc pentru cuib poate fi utilizat de-a lungul a mai multor ani. Chiar dacă atât femelele cât și masculii apără zona poziţionării cuibului, masculii sunt mult mai agresivi.

În perioada de dinafara celei de reproducere, Gâsca Imperială își petrece majoritatea timpului de-a lungul coastelor. Aceste zone includ plaje, stânci și dune, precum și arii de-a lungul recifurilor. Gâștele selectează teritoriul de reproducere în interiorul mlaștinilor și pajiştilor din păşuni, în apropierea unei surse de apă, cum ar fi un lac sau un râu. Sursele de apă în apropiere sunt vitale pentru supravieţuire, deoarece gâștele le folosesc pentru a fugi de prădătorii de teren.

Gâsca Imperială se hrănește, în special, cu vegetație și nevertebrate marine. Vegetația include secară, cimbru, mazăre de plajă. Se cunoaște, de asemenea, că acestea consumă alge marine, crustacee și salată verde. În timpul lunilor de primăvară și toamnă, dieta lor constă, în special, în midii albastre, hrănindu-se cu nevertebrate prin scufundarea capului.

Între anii 1964 și 1986, populația de Gâşte Imperiale din Alaska a scăzut de la 139.000 la aproximativ 42.000. Lista roșie a IUCN precizează că motivele acestui declin nu sunt bine înțelese. Chiar dacă populația s-a mai dublat din 1986 și populația actuală rămâne stabilă, ușor în scădere, Gâștele Imperiale sunt încă în pericol din cauza practicilor de vânătoare și a poluării coastelor cu petrol. De asemenea, schimbările climatice pot limita condițiile de reproducere, ceea ce duce și la o scădere a populației. Planurile de gestionare, așa cum sunt sugerate de către Pacific Flyway Council, subliniază că măsurile de represiune împotriva vânătorii ilegale și colectării ouălor, precum conservarea habitatului și educarea publicului cu privire la aceste păsări, sunt esențiale în protejarea populațiilor de Gâște Imperiale din Alaska.

La Zoo Bucureşti puteți admira un exemplar din această specie! Vă așteptăm!