CONDORUL (VULTURUL GRYPHUS)
Clasa: Aves
Ordin: Accipitriformes
Familie: Cathartidae
Gen: Vultur
Specie: V. gryphus
Distribuție: răspândiți în munții Anzi, în estul Americii de Sud
Habitat: viețuiesc la altitudini de 3000 – 5000 m, dar și în arii joase cum ar fi poalele munților și podișuri
Dimensiuni: lungimea corpului între 117 – 135 cm, anvergura aripilor între 274 – 310 cm
Greutate: mascul între 11 – 15 kg, femela între 7,5 – 11 kg
Maturitate sexuală: 5 – 6 ani
Perioada de incubație: 54 – 58 zile
Număr pui: 1 – 2
Hrana: leșuri de animale, cum ar fi cele de căprioară, cerbi
Speranța de viață: 50 – 70 ani
Prădători: omul
Status de conservare: risc scăzut

GENERAL

Condorii sunt mari, puternici, adevărate păsări de pradă. Condorul are cea mai mare anvergură a aripilor dintre toate păsările. Din cauza dimensiunilor sale uriașe, condorul se bazează, pentru a rămâne în aer, pe curenții ascendenți de aer din munți și, astfel, poate călători pe distanțe lungi, dând din aripi doar din când în când. De la sol, silueta sa se distinge foarte clar, cu penele sale de zbor mari, desfăcându-se ca degetele unei mâini. Masculii sunt mai mari decât femelele.

Condorii de ambele sexe au pete mari albe pe aripi. Capul și gâtul sunt aproape fără pene și sunt de culoare roșie.

Văzul lor este incredibil de ascuțit. Se estimează că pot vedea de cel puțin 4 ori mai multe detalii decât oamenii, o capacitate care îi ajută să-și aleagă prada de la mare distanță.

Condorii au picioare musculoase, ciocul și ghearele ascuțite. Ca majoritatea păsărilor de pradă, ucid cu ajutorul ghearelor, și nu cu pliscul. Ghearele străpung organele vitale și rup oasele subțiri ale prăzii.

Condorul mascul are o particularitate legată de penele albe care înconjoară baza gâtului.

Chiar și cei mai mici vulturi, cum ar fi vulturul acvilat (Aquila pennata), care este comparabil în mărime cu un șorecar comun (Buteo buteo) sau cu un șoim roșu (B. jamaicensis), au aripi relativ mai lungi – în ciuda dimensiunilor reduse ale penelor aerodinamice. Cei mai mulți vulturi sunt mai mari decât oricare altă pasăre de pradă. Cea mai mică specie de vultur este vulturul de Nicobar (Spilornis klossi), de 450 g și 40 cm.

HABITAT

Habitatul Condorului este foarte răspândit, acesta fiind prezent în arii geografice întinse, în special, în zonele în care se găsesc mici rozătoare sau alte animale pe care le pot ataca.

Condorul trăiește în Munții Anzi și pe coastele adiacente Pacificului din America de Vest, acesta fiind cea mai mare pasăre care zboară în lume prin măsurarea combinată a greutății și a aripii. Are o aripă maximă de 3,3 m depășită doar de aripile a patru păsări marine și păsări de apă – maximul de 3,5 m al albatrosului rătăcitor, albatrosul regal de sud, pelicanul alb și pelicanul dalmatin.

HRANA

Condorul este necrofag, care se hrănește, în principal, cu stârvurile altor animale. Condorii trăiesc în teritorii mari, adesea călătorind mai mult de 200 km pe zi în căutare de hrană. În mod natural, hrana lor variază  mult și include nu doar animale de munte – lame, alpaca, mistreți, vulpi sau cerbi, ci și rămășițele marine eșuate la țărm, cum ar fi focile și balenele.  Cu toate acestea, majoritatea condorilor se hrănesc, în prezent, și cu animale domestice sau rozătoare, care sunt acum mai răspândite în America de Sud, cum ar fi bovine, cai, măgari, porcine și câini. Condorii  atacă, de asemenea, cuiburile de păsări mai mici pentru a se hrăni cu ouăle lor. Condorii au fost observați că vânează și animale mici, vii, cum ar fi rozătoarele, păsările și iepurii.

CONSERVARE

Condorul este în mod clar adaptat pentru modalitatea de viață specifică. Totusi este extrem de vulnerabil la persecuția umană, care există în anumite zone din cauza presupuselor atacuri ale condorului asupra animalelor domestice. Creșterea turismului în unele părți ale Americii de Sud ar fi trebuit să determine o reducere a persecuției speciei prin demonstrarea valorii ecoturistice a condorului. În Argentina, condorii sunt dependenți de stârvurile erbivorelor exotice, care reprezintă 98,5% din dieta lor, fiind vulnerabili la schimbările survenite în creșterea animalelor din zonele respective.

Această specie este descrisă ca fiind în declin. Populația sa este estimată la cel puțin 10.000 de indivizi, în total (aproximativ echivalentul a 6.700 de indivizi maturi). Din anul 2000, declinul a continuat și multe programe naționale au fost demarate pentru protecția speciei.

LA ZOO BUCUREȘTI