GENERAL

Emu (Dromaius novaehollandiae) este o familie de păsări mari, alergătoare care trăiește în Australia. Unele dintre speciile de emu care au trăit în regiunile de coastă a Australiei, au dispărut prin secolul XIX.

Este o pasăre nomadă care are picioarele lungi. Parcurge distanțe mari în căutarea hranei, atingând viteze de până la 48 km/h.

Este o pasăre erbivoră care trăiește în pădurile de eucalipt și în stepele australiene.

Emu înghite partea cea mai hrănitoare a plantelor și își formează importante rezerve de grăsime, pe care le folosește în lungile sale migrări.

Ouăle sunt clocite de către masculi care nu mănâncă și nu beau apă timp de aproximativ două luni.

Este o pasăre nomadă care are pene zburlite, de culoare cenușie-brună, fiind cea mai mare pasăre indigenă a Australiei.

HABITAT

Odată comun pe coasta de est a Australiei, emu este acum neobișnuit acolo; prin contrast, dezvoltarea agriculturii și furnizarea apei în interiorul continentului au mărit gama emu în regiunile aride. Emu trăiește în diverse habitate din Australia, atât în interiorul, cât și în apropierea coastei. Se întâlnește, cel mai frecvent, în zonele de pădure de savană și de vegetație sclerofilă, și mai puțin frecvent în districtele puternic populate și zonele aride cu precipitații anuale mici.

Emu, pasăre nomadă, călătorește preponderent în perechi și în timp se pot forma turme mari. Acesta este un comportament social atipic care decurge din necesitatea comună de a se deplasa spre o nouă sursă de hrană. S-a dovedit că Emu călătorește pe distanțe lungi pentru a ajunge la zonele cu hrană abundentă. În Australia de Vest, mișcările păsării emu urmează un model distinct de sezon – în nord, vara și în sud, în timpul iernii. Pe coasta de est, apariția ei este mai aleatorie și nu urmează un model stabilit.

HRANA

Emu se hrănește diurn și mănâncă o varietate de specii de plante, semințe și boabe. Dieta depinde de disponibilitatea sezonieră, fiind preferate plantele de salcâm, casuarina și iarbă. Emu mănâncă, de asemenea, insecte și alte artropode, inclusiv lăcuste și greieri, gândaci, păsări, larve de molii de bumbac, furnici, păianjeni și millipede. Acestea asigură o mare parte din necesarul de proteine al păsării Emu.

CONSERVARE

În Manualul lui, despre păsările din Australia, publicat pentru prima dată în 1865, John Gould a deplâns pierderea emu-ului din Tasmania. El a remarcat faptul că emu nu mai era comun în vecinătatea Sydney și a propus ca specia să fie protejată. În anii 1930, au fost omorâte în Australia occidentală 57.000 de exemplare.

Deși populația de emu din Australia continentală este considerată, acum, a fi mai mare, unele populații locale sunt expuse riscului de dispariție. Amenințările cu care se confruntă emu includ eliminarea și fragmentarea zonelor de habitat adecvate, sacrificarea deliberată, coliziunile cu autovehicule, distrugerea ouălor și a păsărilor tinere.

LA ZOO BUCUREȘTI

La Zoo București puteți admira 5 exemplare de Emu.