ALPACA

Vicugna Pacos

Clasa: Mammalia

Ordin: Artiodactyla

Familie: Camelidae

Gen: Lama pacos

Specie: Vicugna pacos

Distribuție : Munții Anzi din Peru până în Argentina, la altitudini de până la 4.800 m, Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Australia, Olanda

Dimensiuni: 82 – 99 cm

Greutate: 100 – 190 kg

Durata gestaţiei: 11 -12 luni

Număr pui la naştere: un pui

Speranța de viaţă:  5 -10 ani în sălbăticie, peste 20 ani în captivitate

GENERAL

Alpaca, animal erbivor originar din Anzii Cordilieri, face parte din familia cămilei, fiind înrudită cu lama, guanaco-ul și vicunia din America de Sud, precum și cu cămilele bactriane și dromadere din Asia și Africa.

Alpaca are gâtul subțire, capul mic cu urechi mari și ascuțite. Picioarele sunt moi și căptușite, nelăsând urme, pe măsură ce pășesc, chiar și pe cele mai firave și delicate ierburi. Este un animal rumegător, cu lâna mătăsoasă, lucioasă, călduroasă, lungă și foarte subțire, de culoare albă și, mai rar, neagră. Din lână se fabrică o stofă foarte fină, denumită alpaca. Firul de lână alpaca nu conține lanolină care poate cauza alergii.

La masculii adulți, incisivii și caninii inferiori se dezvoltă în întrecerea dintre dinți și pot ajunge la o înălțime mai mare de 1,2 cm, până la 3 cm. La femele, acești dinți nu se dezvoltă la fel de mult ca la masculi. În afară de diferența dintre morfologia dinților, dimorfismul sexual la alpaca este minor.

Alpaca se exprimă producând zgomote ușoare, dar și executând vocalize. De asemenea, se exprimă și prin limbajul corpului, cum ar fi poziționarea gâtului, a urechii și a coapsei și înclinarea capului. Alpaca are vederea și auzul excelente. Alpaca rareori scuipă oamenii, cu excepția cazului în care este speriată sau abuzată, dar utilizează această formă de comunicare între ele pentru a manifesta o nemulțumire. Alpaca este domesticită și este crescută mai ales pentru lână.

HABITAT

Habitatul natural pentru alpaca este în platoul Anzilor, de preferință în apropierea zonelor umede. Clima este severă, atingând temperaturi sub 0 grade în timpul nopții și 16 grade în timpul zilei. Precipitațiile anuale variază între 400 și 700 mm.

HRANA

Alpaca este un animal erbivor, rumegător de talie mijlocie.

În America de Sud, de unde alpaca este nativă, efectivele domestice se hrănesc cu ierburi din munții și văile Anzilor. Speciile sunt adaptate pentru a trăi în zone cu vegetație redusă, iar alpaca are nevoie, de mult mai puțină hrană decât majoritatea animalelor.

La Zoo București, hrana mamiferului este compusă dintr-o combinație de iarbă proaspătă și fân cu proteine scăzute.

CONSERVARE

După sosirea conchistadorilor spanioli în America de Sud, populațiile de alpaca au fost reduse semnificativ și au fost nevoite să se deplaseze în cele mai înalte regiuni ale Anzilor. Alpacalele și lamele au fost înlocuite cu ovine și caprine aduse din Europa. În zilele noastre, populațiile de alpaca nu sunt pe cale de dispariție, dar sunt, încă, răspândite în cele mai înalte regiuni ale Anzilor. Populația de alpaca este de aproximativ 3,5 milioane exemplare. Peru deține 87% din populația alpaca, urmată de Bolivia cu 9,5%. Domesticită, majoritatea exemplarelor din America de Sud este sub controlul păstorilor tradiționali, dar care, în cele mai multe cazuri, cresc laolaltă alpacalele cu lamele. Împerecherea dintre alpaca și lama, face ca alpaca să devină o specie pe cale de dispariție, deoarece compoziția sa genetică este compromisă de încrucișările cu lama.

LA ZOO BUCUREȘTI