CALUL

Equus caballus

Clasa: Mammalia

Ordin: Perissodactyla

Familia: Equidae

Gen: Equus

Specie: Equus caballus

Greutate: 227 – 900 kg

Lungime: 220 – 280 m

Viteza: 40 – 48 km/h (În galop)

Perioada de gestație : 11 – 12 luni

GENERAL

Calul urmare a domesticirii  este foarte larg răspândit. Populațiile de cai sălbatici au existat în nordul  Africii, în toată Europa, cu excepția celor mai nordice regiuni, dar și în țările scandinave, și, la est, în regiunea palearctică, cum ar fi China și Mongolia. Conform datelor disponibile, caii sălbatici din America de Nord au dispărut acum 8000-10 000 de ani, iar caii prezenți au fost  introduși în America de Nord după colonizarea europeană.

Reconstituirea evoluției calului s-a realizat pe baza studiului fosilelor. Strămoșul îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul erbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre.

Specia cu adevărat sălbatică este calul Przewalski (Equus Ferus), care se răspândea din Germania și stepele ruse spre est spre Kazahstan, Mongolia și nordul Chinei. În prezent există  numai în Mongolia și este considerat periclitat conform Listei IUCN (IUCN, 2015). Cea mai recentă estimare  a populației este de 306 de indivizi reintroduși în sălbăticie și indigeni nativi, toți provenind de la doar 14 indivizi. Analizele ADN-ului sugerează că E. c. Przewalski nu este strămoșul cailor domestici.

Domesticirea cailor a condus la o variație largă a caracteristicilor raselor de cai.  Speranța de viața a cailor depinde de  factori, printre care variațiile de rasă și mediul înconjurător. În mod normal, caii domestici au o speranță de viață de 25 până la 30 de ani, deși a fost atins un maxim de 61 de ani. Durata cea mai lungă de viața a unui cal în sălbăticie a fost de 36 de ani. Factorii care influențează durata de viață a E. caballus includ: nutriția, activitatea, numărul ciclurilor de reproducere, starea reproductivă, boala, sănătatea dentară și activitatea fizică

Caii sunt mamifere sociale. În populațiile sălbatice se formează efective cu o ierarhie socială. Acestea pot avea până la 26 iepe, 5 armăsari și mai mulți mânji. Dimensiunile tipice ale efectivelor vor avea de la 5 până la 11 iepe și de la 1 până la 4 armăsari, pe lângă descendenții lor,  însă acestea variază în funcție de mai mulți factori. Această ierarhie constă în faptul că masculul alfa este dominant în efectiv,  masculii dominanți asupra femelelor, femelele cu tineri dominanți față de femelele non-reproductive, iar adulții fiind dominanți față de caii tineri. Masculul dominant este semnificativ mai activ decât ceilalți membri ai efectivului.

 

În România cele mai cunoscute rase de cai sunt următoarele: rasa Huțula, una dintre cele mai performante rase de cai, adaptată condițiilor de exploatare în regiunea montană. Aria traditională de creștere a calului de rasa Hutula în România este cuprinsă în partea de nord și est a Carpatilor orientali; rasa Lipițană, este una dintre cele mai vechi rase. Lipițanul românesc de la Sâmbata de Jos ocupă un loc distinct, recunoscut practic ca un ”pol” genetic. Parametrii genetici ai populatiei definesc Herghelia Sambata de Jos ca o extraordinara sursa de variabilitate genetica, consecinta a unui foarte bun management al consangvinizarii (www.gazetadeagricultura.info) ; rasele Gidram Furioso North Star, rase create în secolul IX, pentru cavalerie, dar și calul semgreu românesc, care este un cal de tracțiune intermediară, fiind un cal adaptat condițiilor din Podișul Transilvaniei. Semigreul romanesc de la Herghelia Rusetu a fost creat prin lungi cercetari, începand cu anul 1964.

HABITAT

Caii sunt adaptabili și ocupă o mare varietate de habitate urmare a  domesticirii. Habitatele preferate sunt pășunile temperate, stepele și savanele, dar ocupă și semi-deșerturi, zone de mlaștini și păduri.

HRANA

Caii domesticiți sunt adesea hrăniți cu diferite cantități de boabe, inclusiv ovăz, orz, porumb, grâu, in, soia, lucernă, trifoi, fân și iarbă. În plus față de această dietă, pot fi furnizate și suplimente de vitamine și minerale.

CONSERVARE

Caii domestici sunt prezenți în multe zone din întreaga lume. Cele mai apropiate rude ale lor, caii sălbatici (Przewalski) au fost enumerați ca fiind amenințați cu dispariția conform  IUCN, pe cale de dispariție în conformitate cu Actul privind speciile pe cale de dispariție din S.U.A. și incluși în cadrul Anexei I la CITES.

Anterior specia a fost clasificată ca dispărută din sălbăticie (EW), din 1960 până la evaluarea în 1996. Specia a fost apoi reevaluat ca fiind critic amenințată (CR) , datorită cel puțin a unui supraviețuitor individ matur în sălbăticie. Repopularea cu succes a speciei a determinat recalificarea aceastei specii.

Unele studii afirmă că domesticirea și eliberarea cailor domestici a condus la acest declin al populațiilor calului sălbatic și se consideră că nu mai există în sălbăticie. Activitățile actuale de conservare privind populațiile de caii sălbatici includ protecția juridică a speciilor din Mongolia, precum și eforturile grădinilor zoologice de reintroducere în sălbăticie a speciei.

O serie de cauze au fost identificate pentru dispariția calului Przewalski în Mongolia și China. Printre acestea se numără schimbări semnificative culturale și politice, vânătoare, activități militare, schimbarea climatică,  precum și creșterea utilizării terenurilor. Iernile aspre din 1945, 1948 și 1956 au avut de asemenea un impact supra populației mici. Pentru populațiile reintroduse, mărimea redusă a populației și distribuția limitată  reprezintă principalele amenințări, urmată de hibridizare.

LA ZOO BUCURESTI

La Zoo București puteți admira un exemplar superb de cal.