Muflonul european

(Bovidae )

Clasa: Mammalia

Ordin: Artiodactyla 

Familie: Bovidae

Distribuție: Asia, Africa, America de Nord, Europa

Habitat: în pădurile din zonele de dealuri joase și coline, precum și în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută

Dimensiuni:

- lungimea corpului: 1,1 - 1,3 m

- lungimea cozii: 3 - 6 cm

înălțimea la greabăn: 60-80 cm

Greutate: 50 kg

Perioada de gestație: 22 săptămâni

Număr pui la naștere: 1 (foarte rar 2)

Hrană: ierburi de pădure, lăstari, frunze etc. 

Prădători: câinii hoinari, râsul, lupul, ursul, iar pentru miei și acvila, zăganul și alți vulturi, vulpea, șacalul și pisica sălbatică.

 

Poate face salturi de 2 metri inaltime si 3-4 m lungime. Aspectul general al muflonului este asemănător cu al berbecului. Mai ales masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă uneori și ele coarne, mai mici, de până la 10-12 cm. Copita este la fel cu cea a oii domestice.

Muflonul a trăit în România în trecut, dispărând într-o perioadă nedeterminată precis din Evul mediu. În secolul XX a fost reintrodus, după mai multe încercări de aclimatizare, în primul rând în Dobrogea, centrul Munteniei, județul Argeș, județul Alba. S-a dezvoltat bine, deși nu atât de rapid pe cât ar fi dorit cei care s-au ocupat de introducerea lor.

Evită zonele cu prea multă apă și nu înoată decât în cazuri cu totul excepționale. Este predispus, ca și oaia domestică, la gălbează.

Muflonul are simțuri foarte bune, precum și o agerime și sprinteneală surprinzătoare pentru cei ce se lasă înșelați de înfățișarea sa aparent greoaie.