Rățușca cea urâtă

Rățușca cea urâtă

RĂȚUȘCA CEA URÂTĂ

Literatura dedicată celor mici abundă în povești emoționante, cu mesaj profund educativ și simbolistică bogată. Din perspectiva antropologiei culturale, basmele, miturile, legendele sunt un mecanism de comunicare a valorilor specifice fiecărei națiuni sau colectivități. Poveștile dedicate celor mici se înscriu în această linie și converg către mesajul comun conștientizator. Sunt instrumente de educație dar și de formare a unei conștiințe adresate fiecărui individ în parte.
Ion Creangă sau Petre Ispirescu sunt și azi, surprinzător în multitudinea de super eroi din seria Marvel, la fel de fascinanți pentru tinerele generații.
Operele Fraților Grimm sau cele ale lui Andersen au suscitat interesul chiar și al scenariștilor de filme ce ocupă primele locuri în box-office. Cu toate astea, nu trebuie să uităm că literatura înseamnă cultură, bază a unei civilizații moderne.
Ne oprim la povestea „Rățușca cea urâtă” pentru că am întâlnit la Grădina Zoologică chiar personajul principal. Lebedele noastre, albe sau negre, elegante și grațioase, reiterează într-o cadență mai veselă, basmul cu drăgălașul boboc ce s-a rătăcit în cuibul unei rațe.
În micul univers unde vede lumina zilei, se simte exclus și izolat, datorită lipsei de asemănare cu ceilalți pui, ce îl considerau urât. Doar atunci când se întâlnește pe lac, din întâmplare, cu un cârd de lebede, se integrează în adevărata sa lume.
Mesajul este actual, optimist și educativ. Povestea se adresează atât copiilor cât și adulților și îndeamnă la regăsire, căutarea valorilor reale, verticalitate, demnitate și coerență.
Dacă v-a plăcut basmul și dacă vreți să le vedeți în mediul natural pe divele noastre, veniți la Grădina Zoologică. Pe unda leneșă a lacului, plutesc cu o lejeritate înnăscută, de.. sunt păsări de apă, familiile de lebede(Cygnus olor – Lebădă albă de vară și Cygnus atratus – Lebăda neagră).
Arealul de răspândire este vast, se regăsesc în zonele temperate, dar și în Australia, Noua Zeelandă sau America de Sud. Este o specie migratoare, se hrănește cu alge, plante sau viețuitoare mici.
Grația și misterul său i-a inspirat pe artiști și creatori de frumos. În marile mituri și legende ale lumii, Leda este răpită de Zeus, transformat în lebădă. În multe culturi, simbolizează sufletele celor morți și marea trecere, în altele frumusețea absolută. Celebra balerina Maia Plisețkaia a redat, prin inegalabila sa interpretare, tumultul și suferința din “Lacul lebedelor”.

CHILL OUT
VARA LA ZOO

Lunga vară fierbinte și-a intrat în drepturi, nu mai e nici un dubiu. Chiar dacă mai trecem și prin zile ploioase, destul de nervoase uneori, totuși nu trebuie să uităm că suntem în plin anotimp cald. La Zoo, lucrurile stau bine, întreaga colecție de animale beneficiază de condiții optime de viață, iar prietenii care ne trec pragul, poposesc la foișor sau la hamace pentru o porție de umbră și relax.
Pentru cei care se întreabă dacă animalul preferat suferă din cauza temperaturilor înalte și cum reușesc necuvântătoarele să supraviețuiască valurilor succesive de caniculă, avem numai vești bune. Grădina Zoologică București susține, ca în fiecare an, un program profesionist, atent supravegheat de specialiști, de confort și bunăstare a animalelor.
În funcție de fiecare specie, sunt asigurate soluții de păstrare a unui ambient relaxant, vegetația este stropită în repetate rânduri, spații umbrite unde se pot retrage în funcție de momentul zilei și bazine cu apă. Pentru hidratatre, sunt administrate și săruri speciale, iar la nivel de dietă, hrana ce rămâne neconsumată este imediat retrasă pentru a se evita alterarea.
Odată sosiți în vizită, veți remarca anumite specii, precum tigri, puma, ursul sau chiar lupii de tundra cum se răsfață în bazinele cu apă proaspătă, spre deliciul privitorilor. Simpaticele maimuțele sunt delectate cu ceaiuri reci și sucuri din fructe, iar aerul condiționat le răcorește din plin amplasamentele.
Dacă vă este dor de Valdi, leopardul de zăpadă, îl veți găsi la umbra vegetației abundente, sau lângă izvorul de apă curgătoare.
Ierbivorele mari sau struții lenevesc sub umbrare, iar păsările de apă, cum altfel, fac zilnic un spectacol inegalabil cu jocuri acvatice ce atrag grupurile de copii și amuză adulții. Vecinii trag cu ochiul, unii la ceilalți, păsările flamingo și pelicanii, fiecare cu piscine lui, iar broaștele țestoase scot nasul la soare, din când în când.
Avem și animale representative pentru zonele calde, precum suricatele, fenekul sau vulpea deșertului, tigrii indieni, cămile dromader, păsări exotice și reptile. Chiar dacă provin din părți ale globului unde soarele arde mai tot timpul anului, locatarele noastre de la Zoo sunt atent supravegheate și nu suferă de căldură. Prin intermediul enrichementului, capitol ce cuprinde o serie întreagă de măsuri ce susțin bunăstarea animalelor, condițiile din amplasamente sunt în permanență adaptate la vreme și la nevoile fiecărei specii.
Vă așteptăm la Zoo, noi ținem căldura la distanță! 4608 × 2592

LESS IS MORE

LESS IS MORE

Universul amplu și surprinzător al biodiversității nu contenește să ne încânte cu exemple de adaptare și supraviețuire. Prădători mari sau mici și verigi esențiale în lanțul trofic, animalele sălbatice ne dau minunate lecții de viață.
De cele mai multe ori, doar cele impunătoare și despre care știm că au apetit vorace ne induc teamă, dar realitatea este de multe ori, alta. Așa încât sintagma “Less is more“ se aplică și la lumea animalelor.
Dacă în materie de arhitectură sau artă, ne trimite la minimalism și esență ideologică a purității formelor în design, în materie de zoologie, termenul poate migra și către metodele de apărare ale unor specii de animale.
Exemplu concludent sunt micile și delicatele broaște otrăvitoare, pe care le puteți admira în paludariile de la Grădina Zoologică. Broasca fantoma otrăvitoare – Ebidobates tricolor și Broasca dungată galbenă „săgeata otrăvită” – Dendrobates leucomelas sunt adevărate dive ale ținuturilor umede din America de Sud.
Dimensiunile lor reduse, circa 3-4 cm, doar câteva grame în greutate, aspectul simpatic drăgălaș, pielea bogat colorată, le conferă un aer aparent inofensiv.
Paleta cromatică reprezintă un semnal de alarmă pentru prădătorii lor naturali, care știu de cele mai multe ori, că nu sunt comestibile. Spunem de cele mai multe ori, pentru că sunt numeroase cazurile în care animale de mari dimensiuni cad pradă veninului lor letal. Renumele lor a trecut dincolo de granița lumii animalelor, omul găsind util acest venin în anumite activități. Un exemplu este populația indigenă din zonele în care trăiesc speciile de broaște otrăvitoare. Aceștia înmoaie vărful săgeților și al armelor folosite pentru vânătoare în veninul secretat de micile dar atât de periculoase amfibiene.
Totodată, cercetările în domeniul medical au dus la concluzia că arma redutabilă a acestor mici prădători este o posibilă sursă de medicamente pentru om.
Broasca dungată galbenă este diurnă, se hrănește cu furnici, termite, insecte mici. Este o specie pusă în pericol de masiva distrugere a habitatului natural, dar și de faptul că au devenit o adevărată atracție în materie de animale de companie. Asta pentru că, în captivitate, își pierd toxinele din piele.
Fantoma otrăvitoare se hrănește cu omizi, termite, gândaci, fabricându-și substanța letală printr-o combinație destul de elaborată, de la fiecare victimă, strângând-o apoi într-o glandă aflată la nivelul tegumentului. Veninul lor, doar într-o cantitate infimă, este fatal și omului.

Lupul părul își schimbă, dar năravul ba!

Lupul părul își schimbă, dar năravul ba!

Cu acest proverb suntem destul de familiarizați, dar în spatele lui stă un adevăr științific și este valabil pentru mai multe categorii și specii de animale.
Năpârlirea reprezintă un adevărat detox de sezon, de fapt este un proces fiziologic, controlat de sistemul endocrin, de cădere și înlocuire simultană a învelișului pilos la animale. Se produce atât la nevertebrate, cât și la păsări, reptile sau mamifere și este un fenomen de durată.
Nevertebratele și aici vorbim despre insecte, arahnide sau crustacee, pe care le întâlnim în mai toate ecosistemele, de la cel terestru, marin sau aerian, își schimbă exoscheletul (învelișul protector), perioadă în care sunt mai vulnerabile la atacul prădătorilor.
Reptile suferă această transformare cu o frecvență mare, uneori chiar și de douăsprezece ori pe an. Doar șerpii năpârlesc o dată pe an, eliminând stratul exterior de piele ce păstrează forma morfologică, asemeni unei haine vechi și demodate.
La păsări, schimbarea penajului se face la trecerea dintre anotimpurile rece și cald, de la cap către coadă și se produce destul de lent, astfel încât pasărea poate în continuare să zboare.
Animalele, domestice sau sălbatice, năpârlesc la nivelul blănii, respectiv părului, fenomen ce se manifestă distributiv. Procesul este mai vizibil la cele care trăiesc în zonele în care se face alternanța anotimpurilor, de exemplu atunci când urmează sezonul rece, mai toate se îmbracă în blănuri dese, cu firul lung, veșmânt pe care îl elimină odată cu sosirea primăverii.
Dragi prieteni ai Zoo, chiar și locatarii grădinii se pregătesc cu perseverență de schimbarea sezoanelor, fapt pentru care veți remarca anumite modificări în aspectul exterior al anumitor specii de animale.
De exemplu, cerbii lopătari în perioada de primăvară renunță la renumitele coarne care le cad și cresc unele noi. Nu este un fenomen dureros și nu este rezultatul intervenției omului.
Spectaculoșii lupi de tundră înlocuiesc blana de iarnă, deasă și cu firul lung cu una mai ușoară, iar albul imaculat se colorează în nuanțe de bej. Cămilele și dromaderii, vecini prietenoși de amplasamente fac schimbul de stagiune vestimentară cu o blană mai scurtă, renunțând la firele lungi și aspre ce seamănă cu niște haine ce au stat prea mult în garderoba unui teatru ambulant. Chiar și lamele se pregătesc de venirea anotimpului cald, dar fenomenul este mai puțin vizibil.
La păsări veți remarca penele vechi pe care le abandonează pentru unele în colorit flamboaiant iar pe alocuri este vizibilă lipsa penajului. Sunt precum copiii care pierd dinții de lapte. Nu rămân știrbi pentru restul vieții, ci se face loc pentru creșterea unor dinți noi, sănătoși și puternici.